sâmbătă, 22 septembrie 2012

Capitolul 23: Cuvantul zilei este Charlie



“Niciun cuvant despre Broncos.” l-am avertizat. “Sau Vegas.”

M-am uitat urat la el cu privirea care spunea foarte clar ca l-as fi taiat in bucatele daca mentiona cuvintele Vegas, farsa sau casatorie. Inelul meu frumos era ascuns in siguranta in noptiera de langa patul meu si dragul meu tata nu avea sa afle despre el. Ce nu stie nu ne poate face noua rau…adica lui. Nu, chiar vreau sa spun noua.

“Am inteles.” a oftat. “Pescuitul, the Radiers si Michael Jordan sunt subiecte sigure. Orice cuvant despre Broncos, Kobe Bryant sau felul acela dragut in care iti incretesti nasul cand dormi o sa ma arunce afara din casa.”

A ranjit, clar bucurandu-se de exasperarea mea. Asteapta pana ajungem acolo, amice. Vedem noi cine e ingrijorat apoi.

“Altceva?” a zambit.

Am chicotit.

“Broncos si Kobe Bryant te vor escorta afara din casa.” am aprobat. “Discutiile despre obiceiurile mele din somn te vor face sa sfarsesti impuscat.”

El a inghitit in sec si eu l-am batut pe umar.

“Stii vreo miscare de autoaparare?” l-am intrebat inocent.

El s-a incruntat la mine.

“Nu impotriva gloantelor!”

Am ridicat din umeri.

“Daca te roaga sa faci o plimbare cu el pune-te jos in pozitie de fetus si prefa-te ca esti mort.”
El si-a dat ochii peste cap. Oo, avea sa cada.

…………………………………………………………………………………………………………………………

“Te rog, inceteaza sa te mai fastacesti.” m-a implorat Edward, luandu-ma de mana peste schimbatorul de viteze.

Am expirat zgomotos.

“Nu sunt agitata.” am mintit. “Sunt speriata. Conduci ca un maniac.”

Cel putin, asta nu era o minciuna. Era prima data cand Edward ma conducea undeva si ‘maniac’ era un termen slab. Era mai mult un liliac scapat din iad.

“Serios.” am continuat. “Cum poate un tip atat de potolit sa fie un asemena demon al vitezei?”
El s-a uitat la viteza cu care conducea ca si cum nu-i venea sa creada.

“Urasc sa conduc incet.” s-a plans.

Incet? Conducea cu 35 km/h peste limita de viteza!

“Asta nu e incet.” m-am certat eu. “Aproape ca am lovit cucoana care era in fata noastra acum ceva timp.”

El s-a strambat.

“Domnisoara Daisy, vrei sa spui?” a intrebat el sarcastic. “Avea 10 km/h sub!”

“Nu era nevoie sa aproape o lovesti in depasire!” am exclamat.

El si-a dat ochii peste cap.

“Am trecut pe langa ea numai bine, Bella.”a cedat.

“Aproape ca…”

“Fara condus din locul pasagerului.” m-a intrerupt el, dand muzica mai tare.

Am pufnit, incrucisandu-mi bratele pe piept. Bine. Tacuta. Puteam fi tacuta.

Dar tacuta era atat de plictisitor!

“Deci…”

El a pretins ca nu ma aude asa ca am oprit muzica si m-am intors cu fata la el.

“Esti emotionat in legatura cu a-l cunoaste pe serif?”

El a ranjit.

“Intotdeauna te referi la tatal tau dupa profesie?”

Mi-am scuturat capul, amuzata.

“Nu.” am chicotit. “Ii spun ‘tata’. Dar toti ceilalti? Da, il numesc seriful Swan.”

Mi-a zambit jucaus.

“Nu-i asa ca esti speciala?” m-a tachinat.

Mi-am fluturat genele si el a chicotit.

“Deci ezitarea ta inseamna ca am ghicit corect ca tremuri in tenesii tai Converse?”

El si-a dres glasul.

“Tatal tau nu s-a pensionat?” s-a ferit el din nou.

Am oftat.

“Ba da.” am ridicat din umeri. “Dar a fost serif pentru mai bine de 30 de ani intr-un oras mic. In plus, a trebuit sa se pensioneze pentru ca a fost impuscat.”

El a incuviintat din cap.

“Foarte eroic.” a aprobat el.

Am zambit.

“Intotdeauna va fi seriful Swan.” am decis.

“Corect.”

“Deci ai emotii?” am intrebat din nou.

“Bella!” a gemut el.

Mi-am muscat buza ca sa-mi retin un zambet.

“Speriat?” l-am tachinat.

El s-a uitat urat la mine cu coada ochiului.

“Sigur ca am emotii.” a oftat, accentuand cuvantul ca sa nu se subinteleaga ca frica era de fapt ceea ce simtea. “Il cunosc pe tatal femeii pe care o iubesc. Niciun barbat nu asteapta cu nerabdare momentul asta.”

M-am entuziasmat sa stiu ca eu eram ‘femeia pe care o iubea’.

“Dar nu esti speriat?” am verificat fara sa cred.

“Stii ce sunt?” a cedat el.

Am ridicat o spranceana.

“Imi lasi o portita larg deschisa pentru replica asta.” am ranjit.

El si-a scuturat capul la mine, dand muzica mai tare din nou.

“Pe cale sa te ignor.” a raspuns el la intrebarea pe care o pusese mai devreme. “Pana cand te vei comporta exemplar.”

Un colt al buzelor sale s-a ridicat in timp ce ma tachina si eu am chicotit.

“Tocmai m-ai…pus cumva in timeout?” am intrebat fara a-mi veni sa cred.

El a chicotit.

“Ei bine, nu te pot reduce la tacere cu un sarut in timp ce conduc.” a spus el ca si cum era evident.

“Ce pacat.” am murmurat eu, stomacul meu umplandu-se de fluturi.

El a incuviintat din cap.

“Stiu.” a aprobat serios. “De obicei functioneaza atat de bine.”

Am scos limba la el.

“In regula, amuzantule.” am aratat eu spre fereastra, fluturasii invadandu-mi intregul tub digestiv. 
“Am ajuns. E strada din stanga.”

El a intors la stanga pe strada, a oprit masina si n-a facut absolut nicio miscare ca sa se dea jos.

“Va iesi el la noi daca nu coboram.” l-am avertizat. Desi nici eu nu ma miscam.

Niciodata nu mai adusesem un iubit sa-mi cunoasca tatal. Nu era tocmai alegerea mea de data asta, dar inca era un pas mare. Tata era important pentru mine. Cu Renee plecand cand eu eram foarte mica, el ramasese singurul meu sprijin cand am crescut si intotdeauna fusesem foarte apropiata de el. Dar si Edward era acum o parte foarte importanta din viata mea. Stiam ca nu aveau sa fie sub nicio forma cei mai buni prieteni. Dar mi-ar fi facut viata mult mai usoara daca ar fi putut sa stea in aceeasi camera fara ca Al treilea Razboi Mondial sa izbucneasca. Si ar fi fost minunat ca Charlie sa nu-l impuste.

“Bine.” am deschis eu usa, parand mult mai increzatoare decat eram .”Hai s-o facem.”

Edward m-a urmat, parand putin cam palid.

“Hei, Edward?” am soptit in timp ce mergeam spre usa din fata.

El mi-a cautat mana si a strans-o usor. Ma intreb daca mai cunoscuse vreodata parintii unei fete cu care fusese? Eram putin geloasa gandindu-ma la celelalte fete cu care avusese relatii, la alte calatorii pe care le facusera impreuna, alte dimineti in care era cu ele…alti parinti pe care ii cunoscuse? Nu eram naiva. Stiam ca, dupa felul cum arata, fara sa-i mai mentionez personalitatea, trebuie sa mai fi iesit cu alte fete. Doar ca nu-mi placea sa ma gandesc la ele.

“Da?” a soptit el inapoi.

Am inspirat adanc si am apasat soneria. Am facut un sunet ciudat inghitind in sec si n-am putut sa nu rad. Nu cred ca soneria asta functionase cum trebuie macar o data de cand Charlie a insistat s-o instaleze el insusi cand aveam 12 ani.

“Daca vena de pe fruntea lui incepe sa pulseze, nu face pe eroul.” am spus. “Doar fugi.”
M-a studiat pentru o clipa inainte ca eu sa las sa iasa la iveala zambetul tachinant. Momentul avea nevoie de un strop de umor inainte sa izbucnesc intr-un ras nervos si sa fug, lasandu-l pe Edward sa-l infrunte singur pe serif.

El si-a dat ochii peste cap.

“Stii ca te iubesc, nu-i asa, iubito?” a intrebat el.

Am incuviintat din cap, zambind la cuvintele lui. Cum se poate ca inca putea sa fie dulce cand eu ma amuzam pe seama lui ca sa ma simt eu mai bine? Wow, cand te gandesti la asta in acest fel, cred ca aveam intr-adevar nevoie de ceva terapie.

“Dar chiar trebuie sa incetezi sa mai vorbesti.”

Sau nu. Am chicotit si atunci usa s-a deschis.

“Hei, tata.” am zambit.

El a zambit, un miros delicios plutind in aer pana la noi. L-am imbratisat, bucuroasa sa-l vad in ciuda situatiei stanjenitoare.

“Miroase minunat.” i-am spus. “Sigur ai comandat mancare, nu?”

El m-a indepartat.

“Toti acei comedianti someri si iata-te pe tine, incercand sa fii amuzanta.” m-a tachinat.

Am ridicat din umeri.

“Poate ca ar trebui sa scrie si ei bilete de condoleante.” a chicotit Edward.

Am ras, incuviintand din cap.

Charlie s-a uitat la el pentru o clipa, masurandu-l fara rusine din priviri. Mi-am plimbat privirea de la unul la altul stanjenita inainte sa nu mai suport. Sigur ca unul din ei avea sa clipeasca sau cel putin sa spuna ceva in curand, nu? Nup, nu par sa aiba de gand…

“Inceteaza sa mai incerci sa-l intimidezi, Charlie.” am pufnit. “Nu e in camera pentru interogatorii.”

Charlie a marait, probabil dorindu-si sa dea orice pentru ca saracutul de Edward chiar sa se afle acum in camera de interogatorii cu raza aceea de lumina indreptata spre fata lui.

“Sunt Edward Cullen, domnule.” a inceput Edward, intinzandu-i mana lui Charlie. “Ma bucur sa va cunosc.”

Eram pe jumatate mandra de el si pe jumatate cautam metode sa ma amuz pe seama lui mai tarziu pentru ca sunase asa formal. Chiar e acelasi Edward Cullen care aproape ca daduse cu masina peste domnisoara Daisy ceva mai devreme?

Charlie i-a luat mana oarecum morocanos inainte ca ochii lui sa zboare spre mine.

“Varul lui Jasper?” a intrebat el.

La naiba, m-am  gandit la conversatia noastra de la telefon de dinainte ca eu sa plec in Vegas.

“Da, domnule.” a raspuns el.

Charlie s-a incruntat.

“Cel care mergea cu tine in Vegas?” a intrebat, vorbind cu Edward, dar uitandu-se la mine acum.

Fir-ar. Fir-ar. Fir-ar.

“Cu grupul.” am corectat repede. “Nu doar cu mine.”

Inca ii tinea mana lui Edward si inca stateam in usa. Stiam ca il durea spatele cand trebuia sa stea in picioare mult timp dar evident nu avea sa lase asta sa-l opreasca din a incerca sa-mi intimideze noul iubit.

“Credeam ca e un hobbit de 4 metri cu bube si cu degete membranate.” a spus el serios.

Edward a ridicat sprancenele la mine si eu am ridicat din umeri. Nu era ca si cum n-as fi putut retrage asta acum. In plus, ar fi trebuit sa stie ca era doar un mecanism reflex. Pentru care ar cam trebui sa cer ajutor…

“Trebuie sa ne fi confundat pe mine si pe varul meu.” a acoperit Edward.

Am ras.

“Nu, Jasper arata mai mult ca mireasa lui Frankenstein.” l-am dezaprobat.

El si-a inclinat capul intr-o parte, gandindu-se.

“Cu noua lui frizura.” am adaugat.

Jasper isi lasase parul lui cu bucle nebunesti sa creasca in ultimul timp. Sigur ca acum arata doar ca un model cu parul valvoi, dar profitasem de fiecare ocazie ivita ca sa-l tachinez in legatura cu asta.

“In lumina potrivita.” a incuviintat Edward din cap, intrand in joc.

Am ras.

Charlie isi plimba privirea de la unul la altul confuz, nesigur ce sa creada. Dar cel putin, ii daduse drumul mainii lui Edward. Probabil il durea sa o stranga atat de tare cat o facuse dar nu daduse vreun semn ca ar fi fost asa. Aproape ca mi-am dat ochii peste cap. Da, n-am nici cea mai vaga ideea de unde am mostenit incapatanarea imposibila.

“Ei bine, intrati.” a mormait. “Se raceste mancarea si mi s-a spus ca nu poti baga la microunde Styrofoam.”

Am ranjit. Oo, imi aminteam asta. Ziua in care tatal meu o sa invete sa gateasca va fi ziua in care eu voi fi numita imparateasa pe Marte. Acum, la camping era alta poveste. In jurul unui foc de tabara, Charlie era maestrul bucatar.

“Tata!” am gemut, oprindu-ma inainte sa intru in bucatarie.

El m-a privit inocent peste umar. Nu credeam nici o iota.

Trei dintre pistoalele lui cele mai mari se odihneau pe masa.

M-am uitat urat la el.

“Oh.” a spus el ca si cum tocmai realizase ca erau acolo. “Trebuie sa fi uitat sa le pun deoparte dupa ce le-am curatat mai devreme.”

Mi-am scuturat capul, pregatindu-ma sa ma joc cu verigheta inainte sa realizez ca nu era la locul ei. Asa ca pana la urma mi-am impreunat mainile agitata. Wow, asta ar fi putut fi dezastruos.

“Sigur ca asa ai facut.” am marait.

Am observat ca inca nu facuse nicio miscare sa le ia de acolo si doar punea in farfurii mancarea pe care o comandase. Parea mancare chinezeasca.

“Mancati.” a ranjit el, increzut.

Edward m-a oprit cand  ma indreptam spre locul meu de la masa.

“Credeam ca glumesti!” a sasait el incet.

Am oftat, scuturandu-mi capul. Asta avea sa fie o seara lunga.

“Pozitie de fetus.” i-am soptit, inainte sa merg sa-l ajut pe tata cu farfuriile.

Bietul baiat nu stiuse in ce se baga atunci cand a apasat play de dimineata la cantecul acela stupid.
…………………………………………………………………………………………………………………………………
Edward incercase pe tot parcursul cinei sa inceapa o conversatie cu Charlie si eu, una, incepeam sa ma satur de comportamentul juvenil al tatalui meu.

“Orezul e foarte bun.”
“Serios? Mie mi se pare putin cam lipicios.”
“Deci, Bella mi-a spus ca ati fost seriful politiei pentru mai bine de 30 de ani.”
“Ti-a spus?”
“…Da…”
“Eram.”
“Ati vazut meciul acela zilele trecute?”
“Care?”
“…”
Era aproape dureros de urmarit.

“Deci, Edward e paramedic, tata.” am incercat eu sa fiu de ajutor. “Nu ca e captivant?”

Charlie a ridicat sprancenele la mine, mestecand incet.

“N-ar trebui sa fie vorba despre cat de captivant este, Bell.” a spus el tafnos.

Edward si-a ciupit varful nasului si a expirat incet. Mainile mele s-au strans in pumni sub masa. Stiam ca avea sa fie stanjenitor, dar nu trebuia sa pareze tot ce spuneam! Era imposibil!

“Nu.” m-am uitat urat. “Mai este vorba si despre salvatul vietilor, ceea ce sunt sigura ca face din cand in cand. E ceva in neregula cu asta?”

Edward mi-a multumit din priviri si eu am incuviintat din cap. In mintea lui, Charlie doar avea grija de mine dar Edward nu merita asta. Oricat de mult ne certam si asupra oricator lucruri nu eram de acord, stiam ca e un om bun. Mai mult decat atat, de fapt.

“Isabella…”

Mi-am scuturat capul.

“Nu.” am izbucnit, ochii zburandu-mi spre Charlie. “Imi dau seama ca tu crezi ca-ti faci datoria sau ceva de genul asta dar lasa prostiile si vorbeste cu noi.”

Charlie a oftat, indepartand farfuria.

“Bine.” a acceptat, intorcandu-se spre Edward. “Nu te plac.” a spus el sec.

M-am crispat, dar Edward doar a incuviintat din cap.

“Mi-am cam dat seama.” a ridicat din umeri.Sa vedem cum se descurca tata cu personalitatea lui de tipul ‘nimic nu ma deranjeaza’.

“Te-am auzit pe fundal de dimineata si era prea devreme pentru musafiri, asa ca pot doar sa presupun ca ti-ai petrecut noaptea cu fiica mea.”

M-am imbujorat intens.

“M-am razgandit.” am marait.”Haideti sa ne intoarcem la atmosfera dusmanoasa plina de comentarii intepate.”

“Si o cunosti de cat timp?” a continuat Charlie. “Trei zile? Niciun tata nu vrea asa ceva pentru fiica lui.”

“Asta chiar nu e treaba ta.” am mormait eu in celasi timp cand Edward a raspuns, “De fapt, o cunosc de trei saptamani si 4 zile.”

Charlie a ridicat o spranceana.

“Ne cunoastem de aproape o luna.” am recunoscut.”Iesim impreuna. Nu ne-am cunoscut in excursia la Vegas.”

Charlie s-a lasat pe spate in scaunul lui si a oftat.

“De ce nu mi-ai spus?” a intrebat.

Eu am ridicat din umeri.

“Bine.” a marait, intorcandu-se spre Edward. “Ea e inca fetita mea. E tot ce am. Si daca eu cred ca o sa fie ranita n-o sa ezit sa apuc un pistol si sa te impusc fix intre ochi.”

Am gemut. Sper ca acei tenesi Converse sunt foarte confortabili pentru Edward atunci cand va decide sa ma paraseaca din cauza tatalui meu si sa fuga cat il tin picioarele.

“As face ceva spume la gura si as pleda nebun.” a amenintat el.

Ochii lui Edward au zburat la arme pentru o clipa si parea putin palid.

“Acum vad de unde a mostenit Bella simtul umorului.” a chicotit el agitat.

Am ras.

“Tata.” mi-am scuturat capul la el.”Nu ma face sa depun marturie impotriva ta.”

El a pretins ca e socat.

“M-ar distruge pe dinauntru.” am spus serioasa.”Dar as face-o.”

Charlie a chicotit si am zambit cand l-am auzit. Trecuse ce era mai rau?

“Ei bine, presupun ca tot ce pot face atunci este sa ma asigur ca intentiile tale sunt onorabile.”

Mi-am incretit nasul, si jur ca tot corpul imi era acoperit de acea nuanta de rosu. Gresisem. Sigur ca ce era mai rau nu trecuse. Era Charlie.

“De ce baiatul este cel care e intrebat intotdeauna asta?” am intrebat eu cu voce tare, intr-adevar intrebandu-ma asta. “Poate ca eu sunt cea care il tine prin preajma doar pentru sex.”

Amandoi pareau incomodati de comentariul meu si eu am ras.

“Uiti cu cine te pui, batrane.” am chicotit la Charlie. Edward parea ca vrea sa se tarasca sub masa si sa dispara…sau sa moara.

Oh, avea sa fie o zi buna pana la urma.

“Deci, ca sa punem capat intregii situatii, s-o spunem pe sleau, bine?” am spus eu directa.

M-am intors spre Edward.

“Daca ma ranesti, probabil ca tata isi va folosi relatiile din politie ca sa te vaneze si sincer, nu stiu ce-ti va face cand te va fi gasit dar nu va fi prea dragut.”

Charlie a incuviintat din cap, aprobandu-ma si m-am intors si spre el.

“Tata, stiu cu ma iubesti, dar la fel si Edward.” i-am spus.”Si eu il iubesc. Daca relatia noastra nu merge poti sa-mi spui ca mi-ai spus tu, dar pana atunci, prefa-te ca esti fericit pentru mine.”

El a marait.

“Sau cel putin, nu-mi ameninta iubitul cu moartea.” am concis.

“Da.” a vorbit Edward. “Face ea destul asta. Loviti-ma pe rand, va rog.”

Am chicotit si tata si-a mutat privirea de la unul la altul pentru o secunda inainte sa zambeasca slab.

“Deci esti paramedic,huh?” a continuat el. “Nu e o slujba de care auzi in fiecare zi.”
_______________________________________________
La o saptamana mai mult sau mai putin, aveti aici si cap 23. Mie, personal, mi-a placut mult. Voi aveti vreo parte preferata?:D

Am observat ca sunt multi vizitatori, dar inca prea putine comentarii. As aprecia sa va exprimati parerile:).

In fine, sper ca v-a placut si ne vedem in curand cu cap 24! >:D<

Pupici:*:*:*

joi, 13 septembrie 2012

Capitolul 22: Cuvantul zilei este Iubire

Stateam pur si simplu, cu mainile inclestate peste gura ca si cum asta ar fi dat timpul inapoi. Chiar spusesem asta? “Nu vreau sa stii ca te iubesc!” Chiar astea fusesera cuvintele care imi alunecasera pe buze?Serios?

Ei bine, acum stia!

Aveam in minte un filosof inecat de propriul exces de zel, “Adevarul te va elibera!”

Dap, dar cateodata te face sa arati ca un imbecil.

“Ce…” vocea lui s-a spart, asa ca a trebuit sa-si dreaga glasul.”Ce?”

Ei bine, asta nu parea prea promitator. Edward inca nu clipise, vocea lui suna sparta si era complet inghetat –bratele inca ii erau blocate in jurul meu. Aproape ca imi permisesem sa sper. Adica, nu o luase razna deloc atunci cand credea ca suntem casatoriti. Chiar a spus ca ar fi ramas casatorit cu mine. Dar…inca nu se miscase. Sau clipise.

M-am uitat intr-un punct fix peste umarul sau, din moment ce nu puteam scapa. Se potriveste, caci sa scap era tot ce voiam sa fac in aceasta clipa. Poate ca o gaura neagra avea sa se deschida in mijlocul bucatariei mele ca sa ma inghita.Poata ciclonul lui Dorothy avea sa-mi ia casa si sa o duca intr-o alta lume, cea a Munchkin-ilor. Desi, ca sa transport casa, ar trebui sa vina si Edward,si intr-un univers paralel n-as mai putea sa suport acolo si hoti de camionete care ti se baga pe sub piele si te fac sa-i iubesti.

“Nimic.” am spus.”Absolut nimic. Trebuie ca auzi lucruri, Edward. Imbatranesti, amice.”

El si-a ingustat ochii la mine si m-am simtit putin mai bine. Orice era mai bine decat privirea aceea goala.

“Stiu ce am auzit, Bella.”

M-am uitat urat la el inapoi. Mi-as fi pus si mainile in solduri, ca sa completez imaginea, dar inca eram prinsa.

“Atunci de ce ai intrebat.Edward?” am spus. Atat de enervant! De ce decisesem vreodata ca imi placea omul asta cu ratiune cand puteam avea o jucarioara de baiat dragut mediocru care ar fi fost de acord cu orice spuneam? Cateodata, sa fii plictisit este subapreciat.

“Vrei sa incetezi?” a pufnit el. “Lasa atitudinea glaciala pentru doua secunde ca sa pot s-o spun inapoi!”

Parea exasperat, iar expresia vacanta disparuse complet acum. Bun.

“Ce atitudine glaciala?” am intrebat. “N-am nicio atitudine glaciala. Ma iubesti?”

Un colt al gurii sale s-a ridicat in sus in timp ce-si dadea ochii peste cap.

“Da.” a incuviintat din cap.”Normal ca te iubesc.”

Am avut nevoie de fiecare scanteie de autocontrol ca sa nu chitai ca o fetita si sa-mi scutur pumnii in aer. In loc de asta, am zambit. Ma iubea!

“Te iubesc!” am spus-o din nou, doar pentru ca puteam. Si pentru ca data trecuta nu i-o spusesem tocmai bland. Nu, doar am aruncat-o asupra lui brusc.

El a zambit, a pasit inainte astfel incat eram prinsa intre el si tejghea. Desi de data asta nu ma deranja sa fiu prinsa.

“Hey, Bella?”

Mi-am lins buzele.

“Hm?”

“Si eu te iubesc.”

A slabit stransoarea din jurul taliei mele astfel incat mainile sa-i alunece pana la locul lor preferat de pe soldurile mele si buzele noastre s-au gasit.

“In fiecare zi din eternitate.” a adaugat, peste buzele mele.

Am mormait ca incuviintare. Daca imi promitea sa ma sarute asa din nou, probabil ca aveam sa fiu mai mult decat fericita sa-i vand sufletul meu. L-am sarutat inapoi pana cand am simtit ca plamanii aveau sa-mi explodeze. Cine avea nevoie de oxigen, oricum?

“Iti iubesc zambetul.” a murmurat el, fara ca buzele lui sa-mi paraseasca pielea in timp ce-mi saruta linia maxilarului pana la ureche si inapoi.”Si rasul tau. Iubesc chiar si privirea aceea cand te pregatesti sa te certi cu cineva pana in panzele albe.”

M-am strambat, dar el a inabusit orice sunet aveam de gand sa scot cand buzele lui si-au croit drum pe gatul meu.

“Si cat esti de protectoare cu prietenii si familia si cum iti aperi interesele.” a continuat, cu acelasi circuit electrifiant de saruturi pe gatul meu.

Mi-am lasat capul sa cada pe spate si ochii mi s-au inchis. Nota personala: sa fii plictisit nu e sub nicio forma subapreciat. De fapt, cred ca ar putea fi supraapreciat. Niciodata nu mai vreau sa fiu plictisita!

“Si iubesc ca urasti garoafele.” a ranjit el, intorcandu-si buzele la ale mele.

“Iubesc ca ai fost dispusa sa renunti la visele tale pentru a avea grija de tatal tau.” a murmurat peste buzele mele.

Buzele imi erau complet umflate si respiratia era mai mult decat accelerata dupa ce ma sarutase pana sa saturase.

Mi-am intredeschis ochii, odihnnindu-mi fruntea pe a lui.

“De ce nu ai spus asta de la inceput?” am intrebat. “Aproape ca mi-ai dat un atac de panica atunci cand nu ai spus nimic. Ma temeam ca va trebui sa ma ascund pe taramul Munchkin-ilor.”

El s-a incruntat.

“Ce?

Am chicotit, trecandu-mi degetele prin parul lui, magnetul suprem pentru puicute. Nu avea nevoie de o casa in Bahamas sau de o masina scumpa. Nu, doar sa nu se tunda niciodata.

“Vrajitorul din Oz.” am explicat. “Oamenii micuti care cantau despre urmaritul drumului din caramida galbena. Pareau draguti, dar sunt foarte autoritari. Deci, de ce m-ai lasat in suspans?”

El a ridicat o spranceana.

“Ai intalnit vreodata pe cineva care sa tina pasul cu gandirea ta rapida?” a intrebat el amuzat.

“Jake a devenit destul de bun la asta, dar cred ca se preface ca ma urmareste uneori ca sa nu para jalnic.” am ridicat din umeri. “Imi eviti intrebarea intentionat?”

El a ras, sarutandu-mi varful nasului.

“Am fost luat prin surprindere.” m-a asigurat. “Nu ma asteptam deloc la asta. Credeam ca esti suparata pe mine.”

Mi-am scuturat capul, oftand fericita. Asta era o intamplare rara. Gura mea mare ma ajutase la ceva bun in cele din urma!

“De ce as fi fost suparata?”

El s-a crispat.

“Edward?” l-am privit suspicioasa.”De ce ar trebui sa fiu suparata?”

“N-ar trebui sa fii.” a zambit angelic.”Cu siguranta n-ar trebui sa fii niciodata furioasa pe mine.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Ma indoiesc sincer.” m-am strambat.

El s-a uitat urat la mine.

“Ce ai facut?” am intrebat, mai directa.

“Acum, inainte sa-ti spun…” a inceput. O, nu. Nimic bun nu incepe vreodata cu aceste cuvinte. “Aminteste-ti ca avem o imagine de pastrat daca vrem sa ne revansam in fata lui Emmett.”

I-am studiat expresia agitata pentru o clipa inainte sa incuviintez ezitanta din cap.

“Fericitii proaspat casatoriti.” am completat. “Nu-ti face griji, o sa ma asigur ca am un alibi inainte sa te omor.”

“Oh, stii ca ma iubesti.” m-a tachinat, fluturandu-si jucaus genele. Avea sa foloseasca asta cu fiecare ocazie acum.

“Ce ai facut?” am repetat, ingustandu-mi ochii la el.

“El a oftat.”

“Ti-am cumparat un inel.” a raspuns, scotand o cutiuta mica si albastra din buzunarul blugilor. “Dar era la reducere si am crezut ca va ajuta imaginea daca ai un inel adevarat in loc de chestia aia urata de plastic. Fara suparare pentru Emmett sau ceva de genul, dar e chiar hidoasa.”

A spus toate astea dintr-o respiratie si apoi ma privea emotionat. Nu stiam ce sa spun.

M-am uitat la inel, perplexa. Presupun ca era putin cam insipid, dar nu ma deranja. Nu ne casatoaream pe bune. Isi amintea asta. Corect?

“Haide, DB.” m-a inghiontit Edward, un chicotit nervos umpland tacerea groasa dintre noi. “Ce s=a intamplat cu gandirea aia rapida?”

Am ranjit.

“Nu-mi subestima puterea.” m-am bosumflat jucausa.”Procesez.”

El a incuviintat din cap.

“Acorda-ti tot timpul de care ai nevoie.” mi-a permis el gratios. “Dar ai putea sa-mi spui, crezi ca asta se va termina in favoarea mea?"

Mi-am dat ochii peste cap. Atat de mult pentru a-mi acorda tot timpul de care aveam envoie.

“Nu-ti face griji, draga.” am chicotit. “N-am un alibi plauzibil in momentul acesta. Esti in siguranta.”

El a incuviintat grav din cap.

“Baietii stiu ca sunt aici.” a fost el de acord. “Intotdeauna se intorc dupa ultimul ramas ca sa vada invingatorul in viata.”

Am ras.

“Deci…” a zambit el timid. “Am dat de belea?”

Trebuie sa fi fost o figura cand era copil. Baiatul probabil ca ar fi scapat si cu o crima. Il pot vedea acum, vorbindu-le dulce profesorilor.

“Ai cheltuit mult?” am intrebat in final. Nu-l puteam lasa sa cheltuiasca multi bani pe ceva ce era in esenta doar de fatada. Mai ales din moment ce aveam deja un inel. Nu conta pentru mine ca nu era mare si sofisticat sau ca imi inverzea degetul. Aveam sa scap de el cand farsa se termina oricum.

“Nup.” a raspund el usor. “Era la reducere.”

Am oftat, masurand cutia din priviri ingrijorata.

“Pot sa-l vad?”

Un zambet imens i s-a intins pe fata.

“Promite-mi ca vei fi draguta cu mine.” m-a tachinat.

Am pufnit, intinzandu-ma singura dupa cutie. Putea fi asa enervant cateodata.

El a indepartat-o de mine, tinand-o ridicata deasupra capului.

“Nu trisa.” a chicotit.

Mi-am pus mainile pe solduri.

“Edward, nu mai firidicol.”

El doar ma privea cu un zambet increzut, incepand un intens concurs de cinci minute de uitat urat.

“Bine!” am pufnit, batand frustrata din picior. “Promit. Pot sa vad inelul acum?”

El doar a chicotit.

“Wow, B.” a ranjit. “Chiar ai batut din picior? Ma simt cam pervers oferindu-i un inel unui copil de 4 ani.”

Dar pana la urma, cat de important era sa ai un alibi? Sunt sigura ca nu m-ar banui din prima. Probabil as avea timp sa parasesc tara inainte ca cineva sa puna lucrurile cap la cap…

“Edward.” am marait. “Am promis. Acum da-mi inelul!”

“Daca tot ma rogi atat de frumos.” m-a tachinat el, sarutandu-mi buzele bosumflate.

El si-a indreptat pozitia cu o stralucire in privire si a pus cutia in mana mea.

“Doar pentru ca te iubesc nu inseamna ca te plac prea mnult acum.” am mormait eu, deschizand cutiuta de bijuterii.

“De la sine inteles.” a ridicat el din umeri dar ar fi putut spune orice atunci pentru ca eu eram fermecata de inelul care se odihnea pe patul acela de satin.

Nu vazusem niciodata un inel exact ca acesta. Banda larga era facuta din argint, cu forme complexe de o parte si de alta a unui diamant de marime medie. Era ceva de-a dreptul incantator in legatura cu el. Nu era doar o verigheta ca monstruozitatile pe care le vazusem in vitrina de la Tiffany’s. Cu suficienti bani, oricine ar fi putut avea unul din acela, dar acesta era diferit. Stiam ca daca acest inel ar fi putut vorbi, ar fi spus povesti magice de pe taramuri indepartate.

“Dumnezeule.” am soptit eu.”Nu pot pastra asta. Trebuie sa fi costat o avere.”

Chiar in timp ce vorbeam ma gandeam la planuri de a-mi vinde rinichii pe piata neagra ca sa-l cumpar dupa ce el avea sa-l returneze. Dar nu aveam cum sa-l las sa cheltuie bani in felul asta cu mine. Nici macar nu eram casatoriti!

“Chiar nu a fost atat de mult.” a insistat el repede.”Dar iti place? As putea lua ceva mai traditional…”

Mi-am scuturat capul ferma.

“Nu vreau traditional.” l-am asigurat. “Traditional inseamna plictisitor. Asta e….perfect. Mai mult decat perfect.”

El a zambit, parand incantat.

“Dar, Edward…” am oftat, scuturandu-mi capul.

“Nu.” m-a intrerupt. “Niciun ‘dar’. Ai promis ca vei fi draguta cu mine.”

Mi-a scos vechiul inel de pe deget, privindu-l cu dispret si trebuie sa recunosc, acum ca il vazusem pe cel nou, ca nu puteam sa nu-i impartasesc parerea. A luat noul inel si l-a lasat sa alunece pe degetul meu. Radia, uiutandu-se la inel, mandru.

“Si sa refuzi un cadou nu e dragut.” a terminat.

Ei bine, nu puteam contrazice logica asta. Bine, putea, dar era atat de stralucitor si dragut!

“O sa ti-l dau inapoi dupa farsa.” am promis, facandu-ma sa ma simt ceva mai bine. “Poti oricand sa-l vinzi sa-ti platesti datoriile daca te alegi cu un nasol viciu al jocurilor de noroc.”

El si-a dat ochii peste cap, trecandu-si bratul peste umarul meu si ingropandu-si fata in adancitura gatului meu.

“Cum spui tu, draga.”

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Dimineata urmatoare parea desprinsa din basme. Nu aveam de gand sa-l las pe Edward sa doarma pe canapea, asa ca am luat amandoi patul meu, fara mirosul angelic de lavanda sau confort de norisori, dar destul de comod. Brate puternice erau incatusate in jurul meu, fata lui Edward era ingropata in parul meu si piciorul lui atarna peste mine.

Ii placea sa se ghemuiasca!

Ultima data cand dormisem in acelasi pat fusese dimineata cand aflasem despre ‘casatoria’ noastra. Somnul de dupa-amiaza nu se punea pentru ca el nu dormise. Sigur ca iesirea mea inevitabila din minti facuse imposibil sa ne bucuram de moment in acea dimineata. De data asta, totusi, capul nu-mi pulsa, nu eram dezorientata si intentionam sa ma bucur la maxim de moment.

M-am rotit pana am ajuns fata in fata cu el, privindu-l. Aproape ca am chicotit. Parul ii statea intors in toate directiile, sprancenele ii erau usor apropiate si m-a strans si mai tare cand i-am gadilat fata cu o suvita din parul meu, incretindu-si nasul.

Awe! Eddie era prea al naibii de dragut cand dormea!

“Edward?” am soptit.

Nu s-a miscat. Am chicotit.

“Eddie…” am cantat.

El s-a incruntat la asta chiar si in somn.

“Opreste-te.” a mormait in somn.

“Hot-de-camionete!” am cantat mai tare, razand cand a incercat sa ma dea la o parte de pe fata sa ca si cum era o musca ce-i perturba somnul.

“Domnule Cullen.” am tors,aproape de urechea lui. Apoi i-am sarutat linia maxilarului.

Spranceana sa stanga s-a ridicat inainte ca ochii sa i se deschida, descoperind verdele de jad.

“Ei bine, buna, Bella Swan.” a zambit timid.

Am zambit cat de seducator am putut. Apoi l-am sarutat zgomotos pe obraz.

El a marait.

“Cum poate ceva atat de frumos sa fie asa enervant?” a mormait.

Am ranjit, odihnindu-mi fata pe pieptul lui astfel incat sa-l pot privi.

“E un talent.” am spus eu usor.

El a chitotit, dandu-mi o suvita de par dupa ureche.

“Oh, dar sa nu renunti la rutina ta zilnica.” a marait.

“Mai taci.” i-am facut semn sa ma lase in pace.

El si-a dat ochii peste cap, sarutandu-mi fruntea.

“Esti intr-o dispozitie buna astazi.” a observat.

Am ridicat un umar.

“Se mai intampla ocazional.” l-am tachinat. Nu-mi scapase faptul ca eram intr-o buna dispozitie mai tot timpul recent… de cand imi petreceam majoritatea timpului cu Edward, de fapt.

“In ocazii foarte rare.” a ras el.

Mi-am ingustat ochii la el.

“Ai grija ce spui.” l-am avertizat in joaca.”O sa-ti cunosc unitatile parentale in curand si nu stii niciodata ce mi-ar putea scapa.”

Am zambit inocenta si el m-a studiat pentru o clipa, cantarind ceva. Probabil incerca sa vada daca vorbeam serios sau nu. O, da, domnule Yummy, cu siguranta as face-o. Deja eram hotarata sa-i intreb parintii despre toate povestile lui jenante din copilarie. Nu uitasem ca tatal lui avea puterea sa-l faca sa roseasca…

“Ce ai putea sa le spui?” a intrebat el, testandu-ma.

Am ridicat o spranceana. Asta imi suna ca o provocare.Eu luam provocarile foarte in serios.

“Oh, nu stiu.” am oftat, batandu-mi ganditoare barbia. “Am de ales din atatea… Ar fi tendintele tale hartuitoare, imbatatul tarziu la club, sau as putea anunta intreaga nunta ca iti cumperi boxeri cu numele tau cusut pe ei asa cum obisnuia sa faca mamica!”

El s-a uitat urat la mine.

“In priumul rand, nu-ti poti hartui iubita.” a inceput el, punandu-si o mana peste gura mea cand am incercat sa-l intrerup. “In al doilea rand, m-am imbatat cu tine.”

In cele din urma, i-am indepartat mana de pe buze.

“Si in legatura cu al treilea lucru?” am ras, intinzandu-ma ca sa trag de betelia boxerilor.

El a inghitit in sec si eu am ras ca o hiena. Era foarte atractiv, de fapt.

El parea timid pentru o clipa inainte sa zambeasca cu tristete.

“Ca sa nu-i pierd?” a ridicat din umeri.

Am ridicat ambele sprancene.

“Ii dai jos suficient de des ca sa ai sansa sa-i pierzi?” l-am intrebat.

El s-a strambat, sarutandu-ma repede.

“La spalatorie, iubito.”

Am ridicat din umeri, simuland indiferenta cand de fapt eram usurata.

“Hm.” am ridicat din umeri. “Nu eram ingrijorata sau ceva.”

El a ranjit.

“Nu erai?”

“Nup.” am mintit, scuturandu-mi capul.

El a ranjit, sarutandu-mi linia maxilarului.

“Deloc?” a soptit el.

Am inghitit in sec.

“Nu…”

El a chicotit la performanta mea mai putin decat convingatoare. Mi-a muscat lobul urechii.

“Nu-ti pasa?” a tors, sunand usor ranit. “Deloc?”

Mi-am muscat buza, inspirand zgomotos.

“Poate?” am cedat. “Putintel.”

El a ras.

“Multumesc, DB.” m-a sarutat el.”Esti asa dulce.”

Mi-am dat ochii peste cap, impingandu-l in joaca.

“Nu te obisnui cu asta.”

El a incuviintat serios din cap.

“Nici prin cap nu mi-ar trece, domnisoara Swan.” a spus el, lovindu-ma peste fund.

Am chicotit.

“Tine-ti mainile acasa, Cullen.” am sasait.

El a zambit inocent, dar nu ma convingea. In niciun caz.

“Trebuie sa muncesc.” l-am informat, pregatindu-ma sa ma ridic.

El s-a bosumflat, incolacindu-si bratele in jurul meu din nou, blocandu-ma.

“Edward.” am ras. “Seful meu are nevoie de astea pana maine.”

“Nu.” s-a bosumflat el, tragandu-ma in jos si ingropandu-si fata in parul meu. “Fara munca.”

Am chicotit, barba lui gadilandu-ma. Yum! Hot de camionete proaspat dupa somn si nebarbierit!

“Trebuie sa stai cu mine in pat toata ziua.” a murmurat.

“Hmm…” ma gandeam sincer la asta. Haide,Edward pe jumatate dezbracat, nebarbierit si bosumflat te roaga sa stai cu el in pat? Ar trebui sa fiu complet si de-a dreptul nebuna ca sa nu ma pierd cu firea cel putin intr-un vis cu ochii deschisi pentru o clipa.

El a chicotit.

“Nu poti pleca.” a insistat. “Esti mult mai draguta cand te trezesti. E aproape magic.”

Mi-am strans buzele. Aici era hotul de camionete pe care il stiam si il iubeam oricum.

“Da.” m-am strambat. “Magic. Sau poate pentru ca atunci cand ne trezim inca nu ai spus nimic stupid.”

Ghiciti ce? Nu l-a deranjat. Da, nici eu nu eram socata.

“Probabil.” a recunoscut el.

N-am putut sa nu-mi dau ochii peste cap al nonsalanta lui. Mi-am odihnit bratele sub cap si m-am cuibarit inapoi pe perna langa el. El si-a incolacit un brat in jurul meu si m-a sarutat pe cap.

“Inca 5 minute.” am decis.

El a mormait aprobator. Cinci minute s-au transformat in 10 minute si apoi o jumatate de ora. Stateam acolo pur si simplu contrazicandu-ne asupra unor lucruri prostesti pana cand Edward a trebuit sa ma reduca la tacere cu un sarut. Era un cerc vicios. Nu ma plangeam.

Ar putea fi asa in fiecare dimineata.

Am zdrobit gandul de indata ce a aparut. Nu, nu putea fi mereu asa. Eventual, el avea sa se intoarca la viata sa. Si eu aveam sa ma…intorc la a scrie biletele mele de condoleante care aveau sa revolutioneze lumea, sperand ca iubitul meu o sa ma sune pentru doza noastra zilnica de a ne intari legatura certandu-ne.

Nu puteam sa nu ma gandesc ca nu avea cum sa fie la fel de amuzant la distanta de cateva state unde nu am putea tachina in legatura cu expresiile mele exasperate sau sa ma reduca la tacere cu un sarut. Si unde ar mai fi distractia sa-l provoc pana exploda cand putea pur si simplu sa-mi inchida telefonul?

Chiar trebuia sa vorbim despre asta. Nu mai era o chestiune de a decide daca aveam sa ramanem intr-o relatie la distanta ci cum aveam s-o facem. Pentru ca eu una nu aveam de gand sa las sa se termina relatia asta nebuneasca, amuzanta, disfunctionala, uneori exasperanta. Nu stiu cum se intamplase sau cand dar ma indragostisem fara indoiala de Edward Cullen, propriul meu fermecator hot de camionete. Viata era asa incurcata cateodata…

Sigur ca asta nu insemna ca o sa-l las sa castige runda asta. O fata trebuia sa-si pastreze coloana vertebrala…

“Nu e ‘gay’, Edward.” mi-am ingustat eu ochii la el.

El parea indurerat.

“Vampirii ei stralucesc, Bella.” a spus el serios.”Stralucesc!”

De ce se intorcea mereu la asta?

“Si?” mi-am dat ochii peste cap. “E creativ. A recreat intreaga specie. Arata putin respect.”

El s-a strambat si eu l-am lovit in piept.

“Te-as iubi si daca ai straluci.”

El m-a privit ca si cum eram nebuna.

“Eu nu stralucesc.” Parea ca si cum masculinitatea lui era pusa la indoiala. As fi putut sa ma distrez mai mult cu asta, dar telefonul a sunat inainte sa apuc sa profit.

“Ce stii tu?” am mormait, intinzandu-ma dupa telefon. “Ai citit Oliver Twist.”

El si-a arunbcat mainile in aer.

“Ti-ai pierdut dreptul de a mai folosi asta impotriva mea.” a spus. “Gaseste altceva.”

Am ras.

“Alo?” am chicotit in telefon.

“Bella?”

Rasul mi s-a oprit in gat si ochii mi s-au marit.

“Buna, tata.” Vocea mea suna sparta. Sunam panicata, uitandu-ma la omul tatuat chipes intins in patul meu doar in boxeri. Charlie avea sa stie.

“Hei, iubito.” a chicotit el. “Pe cine ai mai asaltat de data asta?”

“Ce?” am chicotit nervoasa.”N-am facut nimic. Doamne, tata. Despre ce vorbesti? Innebunesti acolo, batrane.”

“Bine, Bella. Nici macar OJ n-a sunat asa vinovat. Ce ai facut?” a intrebat Charlie. Mi-l puteam imagina tragandu-se de mustata, ingrijorandu-se in legatura cu banii de cautiune. “A ras cumva cineva?”

“Nup.” am spus repede, strambandu-ma la Edward. Nu parea sa-i para rau. Am aruncat telecomanda la el.

“Poate.” m-am corectat. “Era televizorul.”

Edward s-a ferit si telecomanda zburatoare a aterizat in sifonier cu o bubuitura care a creat un ecou in toata camera.

“Ce a fost asta?” a intrebatCharlie, ingrijorat.”Esti bine?”

Fata mea a devenit rosu aprins in timp ceEdward isi conecta iPod-ul la boxele de langa patul meu. Mi-am ingustat ochii la el. Nu o sa indrazneasca!

“Sunt bine!” am spus repede.”Am…Am cazut din pat.”

Edward a ras, scuturandu-si capul la mine.

“Nu!” am mimat din buze in timp ce el cauta prin playlist. Ar fi trebuit sa-mi dau seama. Sigur ca avea sa vada asta ca pe o provocare. Avea privirea aceea rebela si a apasat butonul play ca pe un ceremonial.

Oh, if you stay the night

oh yeah

We'll make the wrongs seem right

So come on now

Rock me!

Rock me!

Hold me through the night!

“Trebuie sa inchid!” am strigat, inchizand repede telefonul.

“O sa te omor!” am tipat, intinzandu-ma spre el. “O sa te omor,o sa te arunc intr-o masina de tocat si o sa te folosesc sa fertilizator pewntru florile mele!”

El a chicotit usor.

“Tu nu ai flori.”

Am chicotit, aplicand o ploaie de lovituri bune pe care imi place sa cred ca le-a simtit inainte ca el sa ne roteasca si sa aterizeze deasupra mea, fixandu-mi bratele deasupra capului.

“Nu m-am putut abtine.” a spus. Sigur, acum parea sa-i para rau!

M-am strambat, chinuindu-ma sa-l dau la o parte. El nici macar n-a clipit.

“Si tu m-ai facut sa ma prostesc in fata tatalui meu.” mi-a amintit el.

Am pufnit indignata, intorcandu-mi capul. El s-a aplecat si mi-a sarutat obrazul.

“Nu te-am mai vazut niciodata ingrijorata ca ai putea intra in bucluc inainte.” a incercat.”Cand voi mai avea o sansa ca asta din nou?”

M-am uitat urat la el.

“Dar e tata.” m-am plans.

Evident ca nu realiza ca Charlie avea o colectie impresionanta de arme. Si unele dintre ele erau foarte mari.

“Ai 12 ani?” a ras. “Suntem adulti. De ce esti asa ingrijorata?”

Din nou, nu-l cunostea pe Charlie. Nu conta daca aveam 12, 23 sau 59 de ani.

Capetele noastre au zburat in aceeasi directie cand telefonul a sunat din nou, sunand ca fluierul unui arbitru.

Am oftat.

“Inchide chestia aia.” am aratat spre iPod. El a ridicat din umeri, mi-a sarutat fruntea si s-a tarat pana in partea cealalta a patului pentru a reduce muzica la tacere.

Am inspirat adanc, pregatindu-ma.

“Hei, tata.” am raspuns. “Alice si Rose sunt aici si au crezut ca ar fi amuzant sa…”

“Vreau sa-l cunosc.” m-a intrerupt el cu acel ton care insemna ca nu are chef de nonsensuri. “Cina la mine acasa. Ora 5.”

Nu era o intrebare.

“Sigur, tata.” m-am crispat.

El a oftat.

“Probabil ca nu e suficient de bun pentru tine, Isabella.” a spus, si apoi a inchis.

Edward ma privea curios cand am inchis telefonul cu un oftat. Aproape ca-mi parea rau pentru el. Charlie nu era impresionat si nici macar nu-l cunoscuse inca.

“Nu urasti pur si simplu cand planurile tale stupide se intorc impotriva ta?” am intrebat.

El s-a incruntat.

Am aratat cu degetul la el.

“Tu il vei cunoaste pe serif la ora 5.” i-am spus. Expresia lui era aproape suficient cat sa ma faca sa chicotesc. Aproape.Poate daca n-ar fi trebuit sa merg si eu.

Acum cine-i ingrijorat, amice?

___________________________________________

Deeeeci, repede cum v-am promis, aveti aici cap 22:)

Am fost putin dezamagita sa vad ca povestea mai are atat de putini vizitatori, si doar 3 comentarii la cap 21? Dar apoi, la urma urmei e vina mea pentru ca am lasat-o suspendata in aer.

Sper, totusi, sa va placa dulcegariile capitolului 22 :). A fost al naibii de lung!!!! 14 pagini de Word?!

Asadar, cat de tare va doriti capitolul urmator?:):) Comentati si lasati-ma sa stiu >:D<

Kisses :*:*

miercuri, 5 septembrie 2012

Capitolul 21: Cuvantul zilei este Conflict



“Vibreaza cam de 1000 de ori pe secunda.” se bucura Emmett. “O periuta de dinti normala nu are cum sa-ti curete dintii atat de bine!”

Mi-am dat ochii peste cap, auzind discursul lui stupid din partea cealalta a avionului.

Edward a chicotit.

“A fost scapat in cap cand era mic.” i-am zambit eu.

Inca o data reusise sa-si croiasca drum pana langa mine, de data asta printr-o bosumflare tipica unui catel. Femeia de afaceri de vreo 30 de ani si ceva fusese plastilina in mainile lui.

“Nu cred ca Emmett a fost vreodata mic.” a spus el amuzat.

Am zambit. Foarte adevarat. Imi era greu sa mi-l imaginez ca ceva catusi de apropiat de ceea ce inseamna mic.

“Poate de asta l-a scapat mama lui?” am incercat.

Edward a ras.

“Foarte posibil.” a fost el de acord amabil.

Am zambit pentru mine insami, intorcand pagina din romanul meu desi nu puteam spune exact care fusese ultima scena. De fapt, nu citisem mai nimic de cand decolasem din Vegas, citind si recitind aceleasi fraze fara sa inteleg nimic. Fusesem prea ocupata gandindu-ma.

Sfarsitul acesta de saptamana fusese…nebunesc nu era un termen care sa acopere totul. Dar ceva la care ma tot intorceam erau propriile mele revelatii.

Cand fusesem fortata sa fiu in totalitate sincera cu mine insami, stiam ca-l iubeam pe Edward. Nu ma suparase atat de tare posibilitatea de a fi casatorita cu el. Chiar fusesem dezamagita cand realizasem ca nu eram. Asta era…gigant.

Era atipic pentru mine. Daca ar fi fost altcineva in acea camera de hotel cu mine, de cum as fi vazut inelul as fi luat-o la goana ca si cum viata mea depindea de asta. Nu as fi asteptat ca tipul sa inteleaga de ce imi ieseam din minti ca sa putem vorbi despre asta. As fi iesit de acolo si as fi cautat pe Google ultimele zboruri pe telefon, incercand sa-mi amintesc numele avocatului meu.

Dar am asteptat.

Am asteptat si am discutat, poate nu tocmai rational, dar nici macar nu-mi trecuse prin cap sa nu port acea discutie. Nici nu voiam sa ma gandesc la ce insemna dezamagirea mea! Sigur ca eu trebuia sa fac tot ce mi se spunea sa nu fac…chiar daca eram eu cea care-mi spunea ce sa nu fac. Si cand m-am gandit la ce insemna asta, am stiut ca insemna ca-l iubeam pe el si nu in felul, ‘e atat de dragut!’, ‘priveste-i gropitele alea!’ sau ‘Eek!’, desi ma holbasem la fundul lui si era foarte dragut. Dar era mai mult decat atat. Mai fusesem ametita inainte, dar niciodata indragostita.

Deci in ce pozitie ma punea asta?Daca as fi fost o fata normal care nu era in totalitate inepta din punct de vedere emotional(e vina lui Charlie), probabil as fi stiut ce sa fac. Dar totul era nou pentru mine. Ma descurcam cu flirtatul. Ma simteam bine fluturandu-mi genele ca sa scap de o amenda de parcare. Dar doar pana acolo mersesem. Putinele mele experiente in intalniri fusesera scurte. Nu gasisem niciunul din acei tipi interesant. Era la fel cu toti –erau draguti. Am flirtat. I-am lasat sa ma duca la cina, la film, la o plimbare pe plaja etc. Apoi am realizat ca nu puteam purta o discutie cu ei, pentru ca aveau intelectul unei roci usor retardate, imi aminteau de un personaj din desenele animate la care ma uitam cand aveam 4 ani atunci cand radeau etc. Apoi petreceam urmatoarele saptamani prefacandu-ma ca nu sunt acasa, ca sunt in spital sau imi vizitam bunica in Noua Zelanda…sau era Elvetia? Nu-mi pot aminti. Ideea este ca petreceam saptamani intregi dupa aceea facand tot ce-mi statea in putinta ca sa scap de ei. Cam acesta ar fi fost punctul din relatie in care as fi acum in mod normal, nu intrebandu-ma cum sa-i spun ca-l iubesc!

Asteapta! O sa-i spun?

Sa-i spui trebuie, Yoda gay a declarat.

Frate, il uram pe tipul asta cateodata.

Am inchis cartea pufnind frustrata. Asta nu eram eu! Nu simt asemenea lucruri in legatura cu baietii! Nu simt asemenea lucruri, punct. Scriu biletele de condoleante pentru ineptii emotionali formali care nu sunt in stare sa spuna ‘Imi pare rau’ singuri. Il bat pe tata la cap in legatura cu terapia fizica. Pierd timpul cu prietenii. Si daca ma plictisesc rau de tot, pun capcane in cutia postala ca sa catapulteze chestii la postas. Asta fac eu. Nu ma indragostesc de hoti de camionete inalti, fermecatori, cu zambete ametitoare si probleme legate de orgoliu.

Si totusi…am facut-o.

“Bella?” m-a privit Edward ingrijorat. Era o linie adorabila intre sprancenele sale cand se incrunta. “Esti bine?”

Am oftat. Oare vreuna din scuzele mele penibile m-ar fi scos din asta? Nu dadusera gres inainte.

Din fericirea, insotitoarea de zbor a venit sa ne anunte ca aterizam si trebuia sa ‘va rog, asezati-va la locurile dumneavoastra si asigurati-va ca centurile dumneavoastra de siguranta sunt prinse bine’, iar eu am manifestat vadit interes in ceea ce spunea.

Tipele astea erau prea fericite ca sa nu fie macar partial drogate.

Il putem vedea pe Edward masurandu-ma curios din priviri cu coada ochiului, dar am refuzat sa-mi intorc capul ca sa-l privesc direct. Nu, era vital pentru siguranta acestui zbor ca eu sa-mi pastrez ochii focusati intens pe scaunul din fata mea, Cel putin, asta speram ca o sa creada astfel incat sa nu-mi atraga atentia si sa ma determine sa fac ceva stupid, cum ar fi sa anunt intreg zborul 297 ca eram indragostita de Edward Cullen.

El a oftat, probabil observand semnul cu Sunt dificila stralucind pe fruntea mea. Stia ca nu aveam de gand sa vorbesc despre asta deci si-a asigurat centura de siguranta, pregatit de aterizare, asa cum ne spusese Barbie cea tunata.

Ati observant ca exista o Barbie in apropae fiecare domeniu, dar nu au o studenta la colegiu Barbie care poarta acelasi pulover trei zile la rand pentru ca a fost prea ocupata cu temele ca sa spele rufele? Ar trebui sa trimit o plangere oricui se ocupa de genul asta de lucruri, probabil compania Barbie.

M-am amuzat cu creatia din mintea mea a acestei noi papusi Barbie pana cand am aterizat in siguranta si ne-am luat bagajele, orice m-ar fi distras de la mai multe ganduri serioase.

………………………………………………………………………………………………………………………………………

Edward nu avea de gand s-o lase balta. Continua sa se uite pe furis la mine si sa ma urmareasca cu ochi banuitori cand ma miscam, dar din fericire, nu a avut timp sa-mi si vorbeasca si sa ma intrebe, de fapt, din nou, ce aveam pe suflet.

Emmett vorbea neincetat in timp ce asteptam bagajele. Nu despre periute de dinti electrice de data asta, din fericire. De cate ori poti dezbate acelasi subiect, serios? Nu, acum incerca sa ghiceasca cel mai comun motiv pentru care oamenii ar putea fi dati jos din avioane. Ma bucur atat de tare ca pastrase acest subiect pentu cand aterizasem. O si vad pe insotitoarea de zvor, zambind, desigur, dar agitate de data asta.

Dar chiar nu voiam sa fiu nevoita sa vorbesc cu Edward despre cele mai noi dificultati care ma bantuiau, asa ca am intrat in jocul cu ghicitorile pana cand Emmett, fiind Emmett, a decis sa caute pe Google de pe iPhone ca sa vada daca aveam dreptate.

Am chicotit, vazandu-mi valiza si mergand dupa ea. Edward mi-a luat-o inainte si a ridicat-o el pentru mine. I-am zambit in semn de multumire, desi chiar as fi putut face asta singura.

El a ranjit pur si simplu, dandu-mi-o inapoi.

“Alaturarea clubului tavalitului la bord.” a anuntat Emmett.

Rosalie s-a inrosit si i-a facut semn sa taca, in timp ce cativa copii din fata noastra s-au intors sa vada despre ce vorbea. Parintii lor i-au luat repede de langa noi, iar eu le-am zambit cu parere de rau. Ei s-au uitat urat inapoi.

Emmett n-a observant.

“Cititul sau urmaritul materialelor porno.” a continuat el, fara rusine.

“Shh!” am facut eu. Ma intreb daca o sa aflam vreodata pe pielea noastra cum e sa fii dat afara din aeroport?

“Exhibitionismul.” a continuat el lista.

Mi-am ingropat fata in maini.

“Rose.” s-a plans Alice. “Fa-l sa se opreasca.”

Rose s-a uitat la ea, cu mainile in solduri ca si cum spunea, “arat eu ca si cum as fi maica-sa?” Dar apoi si-a indreptat atentia spre sotul el, fixandu-l cu privirea si cu o strambatura atat de puternica incat Emmett a simtit-o fara sa trebuiasca sa-si ridice privirea.

A zambit timid.

“Urmatoarea e chiar buna.” a promis el, implorand cu privirea.

Ea a oftat.

“Sa mirosi alti pasageri!” a anuntat mandru.

“Nu cred!” am ras. Serios?

“Lasa-ma sa vad.” a cerut Rose, furandu-i telefonul.

O urmaream toti in timp ce ea chicotea, aproband din cap ce spusese Emmett.

“Sa mirosi alti pasageri.” a afirmat, aratand spre ecran. “Sa ai o igiena personala proasta.” a continuat.

Edward a chicotit.

“Dar daca mirosi pe altcineva din cauza igienei personale proaste?” a intrebat, amuzat.

Eu i-am zambit.

“Atunci sunteti dati afara amandoi.” am decis eu.

“Sa te certi cu insotitoarea de zbor.” a continuat Rose lista. “Si ultimul este sa fii prea zgomotos.”

Eu si Edward am zambit in acelasi timp.

“Atunci de ce Em n-a fost dat jos?” am intrebat inocenta.

El m-a ignorat cu o fluturare a mainii sale uriase, furandu-si telefonul inapoi de la sotia sa si luand ambele lor valize fara nicio problema.

M-am uitat urat la el. Se da mare!

……………………………………………………………………………………………………………………................

“Cine merge cu cine in masina?” a intrebat Alice, topaind in fata noastra dupa ce ne-am luat bagajele.

Adusesem doar doua masini in drumul spre aeroport cand am plecat pentru ca era prea scump sa le lasam in parcarea aeroporului. Toate fetele mersesera in masina sport Citroen C-Metisse a lui Rose. Si baietii au mers cu Hummer-ul lui Emmett.

Gandul de a-mi petrece drumul de o jumatate de ora spre casa din Seattle prinsa pe bancheta din spate a masinii cu un Edward curios ma facea sa ma crispez in interior.

O sa-i spun, mi-am promis. Dar nu acum.

“Noi fetele trebuie sa vorbim.” am anuntat, agatandu-ma de bratul lui Rosalie.

Ea m-a privit ca si cum eram nebuna, dar mi-a facut jocul atunci cand am adaugat o pereche de ochi care implorau.

A incuviintat din cap.

“Ne vedem acasa, baieti.” a spus ea usor, si eu am expirat usurata.

Edward m-a privit insistent, dar eu am facut pe inocenta, facandu-i cu mana inainte sa ma indrept spre masina lui Rose.

“Uuuu.” l-a tachinat Emmett. “Ai dat de belea.”

M-am uitat peste umar ca sa-l vad pe Edward arcuindu-si o spranceana la el.

“Sotioara n-a spus la revedere.” a explicat Emmett, uitandu-se la mine.”Ce-ai facut, omule?”

Mi-am dat ochii peste cap, irational enervata ca evadarea mea fusese intarziata.

“N-a dat de belea.” am insistat eu, prinzand o frantura din fata ranita a lui Edward. “Presupun ca nu sunt obisnuita cu toata treaba cu casatoria inca.”

Am mers spre el, determinata. Ii puteam vedea pe toti prietenii mei privindu-ma curiosi, dar mi-am indreptat umerii si i-am prins fata lui Edward in maini.

Ochii lui s-au marit.

Am zambit. Asta nu avea legatura cu a crea un show pentru binele farsei. Avea legatura cu relatia pe care incercam s-o avem in afara farsei. Nu eram casatoriti, dar ieseam impreuna. Nu voiam ca Edward sa creada ca nu imi pasa suficient incat sa-l bag in seama cand plecam.

“Pa.” am soptit, apasandu-mi ferm buzele de ale lui.

Toti prietenii nostril strigau urale. Eu mi-am trecut degetele prin parul lui ca sa stie ca nu faceam asta pentru ei.

El doar clipea cand m-am indepartat, cu mainile inca pe soldurile mele.

“Pa.” a murmuat el, parand ametit.

Am chicotit.

“Ne vedem in Forks?” am intrebat.

El a incuviintat mut din cap. I-am dat la o parte o suvita de par care ii cazuse neastamparata pe frunte.

Si atunci acele doua mici cuvinte aproape ca mi-au alunecat pe buze. Aproape ca si-au croit drum afara fara ca eu sa ma gandesc macar la asta. Aproape ca i-am spus ca-l iubeam la fel de natural ca si cum as fi spus ca afara bate vantul. Parea normal.

Dar nu era. Nu pentru mine.

Am facut un pas inapoi, inlaturandu-i usor mainile de pe soldurile mele.

“Sa conduci cu grija.” am adaugat in loc de asta, oarecum fortat.

El doar a incuviintat din cap, incruntandu-se.

“Da.” si-a dres el glasul. “Cred ca Emmett va conduce dar o sa incerc sa-l mentin pe linia de plutire.”

“Poti sa incerci!” a strigat Emmett inapoi, deja indreptandu-se spre Hummer-ul mare si negru parcat la cativa metri de masina noastra.

Jasper a chicotit, sarutand-o pe Alice dulce inainte sa-l urmeze.

“Vii si tu, iubaretule?” a strigat peste umar, amuzat.

Edward a oftat, servindu-mi una din acele priviri ca si cum incerca sa-mi citeasca sufletul inainte sa ma sarute pe obraz si sa fuga dupa ei.

“Pa, iubitule!” a strigat Alice.

Jasper a chicotit, facandu-i inca o data cu mana inainte sa ocupe locul din fata al masinii lui Emmett. Ai crede ca nu aveau sa se mai vada niciodata dupa felul in care se purtau; nu ca ar fi condus separat pentru o jumatate de ora spre aceeasi destinatie.

“Te iubesc!” a strigat el, inchizand usa.

Alice a oftat visatoare. Inima mea a batut aproape dureros.

“Sa mergem.” am oftat, indreptandu-ma spre masina scumpa. Nici nu cred ca chestiile astea erau inca disponibile in State, dar las’ pe Rosalie McCarty sa rezolve asta.

“Ce se petrece?” m-a interogat Alice de indata ce a inchis usa din locul din dreapta al masinii, intorcandu-se spre mine.

Am ridicat o spranceana.

“Ce vrei sa spui?” am intrebat, cu falsa inocenta.

Ea a pufnit.

“Nu ma lua cu asta.” a marait. “La inceput, esti toata’il urasc pe hotul de camionete’. Apoi te vedem incercand sa-i inspectezi amigdalele cu limba.”

Eu am rosit, dar ea a continuat sa vorbeasca, acuzatoare.

“Apoi te enervezi pe toata lumea pentru ca realizezi ca nu esti casatorita cu el. Apoi ma suni si ma ameninti, ma ameninti! sa tin secret ca tu stii ca sa faci tu insati o farsa.”

Mi-am plecat privirea timida.

“Te-a amenintat si pe tine, huh?” si-a scuturat Rose capul, intorcand masina cu spatele.

“Rose!”

Ea a ridicat din umeri,ignorandu-ma.

“Si apoi te uiti la el ca si cum a furat luna si toate alea.” a adaugat, privindu-ma in oglinda retrovizoare.

Mi-am dat ochii peste cpa. Nu eram asa rea.

“Asa ca scuza-ne daca n-avem nicio idee ce Dumnezeu se intampla aici!” a continuat Alice, vocea ei ridicandu-se cu fiecare cuvant.

Am tresarit. Presupun ca ele erau in si mai mare bezna decat mine. Nota personala: ca fapt divers, prietenilor chiar nu le place sa fie amenintati.

Am expirat, uitandu-ma pe fereastra in timp ce decorul zbura pe langa noi.

Dar apoi, brusc, decorul nu mai zbura pe langa noi. Franele lui Rose au scartait in timp ce ea oprea pe marginea drumului.

“Ce faci?” am stirgat eu la ea.

Ea s-a intors la mine astfel incat ambii ei ochi ma fixau febril.

“Nu te putem ajuta daca nu stim ce se petrece.” a spus ea sec.

Mi-am lasat capul sa cada pe spate.

“Bine.” am cedat.

De ce crezusem eu ca sa merg cu astea doua ar fi mai bine decat sa-mi asum riscurile cu baietii?

……………………………………………………………………………………………………………………………………

“Edward?” m-am incruntat. “Ce cauti aici?”

El si-a indesat mainile in buzunari, ridicandu-se de unde statuse pe bagajul lui din fata cladirii in care locuiam. Chiar si cu felul in care conducea Rose, baietii inca au ajuns acasa inaintea noastra cu mult dupa episodul nostru cu confesiunile pe marginea autostraii.

“Baietii mi-ar fi servit niste comentarii destul de usturatoare daca le-as fi spus ca sotia mea nu ma vrea aici.” a spus el, radicand din umeri.

“Oh.” am mormait. “Da, sigur.”

Am deschis usa din fata si el mi-a luat valiza din mana inainte sa intre.

“Pot s-o car si eu.” i-am atras eu atentia.

El a ranjit.

“Ce fel de sot as fi daca te-as lasa sa-ti cari propriile bagaje?” m-a tachinat.

Eu mi-am dat opchii peste cap.

“Unul care traieste in secolul XXI?” am incercat, luand corespondenta din cutia de langa usa apartamentului.

El a chicotit usor si eu am zambit, bucuroasa ca parea sa inceteze sa-mi mai descoase sufletul. Pur si simplu inca nu eram pregatita pentru asa ceva inca.

“Incerc sa reinvii cavalerismul.”

Mi-am plecat capul intr-o parte, dand o suvita de par la o parte de pe fata mea.

“Cum functioneaza asta pentru tine?” am intrebat.

Un colt al buzelor sale s-a ridicat.

“Oh, asa si asa.” a spus el, punand bagajul jos in sufragerie.

“Deci…” am lungit-o eu. “Ai de gand sa stai aici pentru restul sederii tale in Forks?”

El si-a fixat privirea in podea.

“Sau pana cand orice ai planuit tu se va fi terminat.”

Am incuviintat din cap, tacerea devenind dintr-odata apasatoare.

“Ti-e foame?”

“Esti bine?” a intrebat el in acelasi timp.

M-am rosit, dandu-mi parul dupa ureche.

“Scuze.” am mormait. “Continua.”

El a chicotit, nota aceea jucausa si naturala pe care o avea de obicei vocea lui sunand fortata in timp ce el isi masa jenat ceafa.

“Esti bine?” a repetat.

Am incuviintat.

“Da.” m-am jucat cu varful pantofului cu marginea covorului din sufragerie. “De ce n-as fi?”

El a ridicat din umeri.

“A durat ceva pana sa ajungi.” a explicat. “Eram ingrijorat. Am incercat sa te sun, dar a intrat mesageria.”

“Oh.” m-am incruntat.”Scuze. Cred ca telefonul e inca inchis din avion. Sunt bine; doar vorbeam cu fetele.”

Si ce discutie lunga. Nu stiusem de unde sa incep, asa ca am decis sa le spun intreaga poveste de la inceput, inca de cand ma salvase de Mike Newton si pana acum. Ele stateau in liniste, incuviintand din cap si razand si tresarind la anumite episoade. Scoteau cate un ‘awe’ in unison cand le povesteam despre prima noastra intalnire si si-au cerut scuze de un zillion de ori fiecare cand am recunoscut cum m-am simtit cand am realizat ca nu eram de fapt casatoriti. Din fericire, momentul intens a fost intrerupt de un tip de patruzeci si ceva de ani cu o burta mare si rotunda care a vazut masina lui Rose si s-a gandit ca aveam probleme. Ea l-a asigurat ca daca am fi avut vreo pana, am fi sost capabile sa ne ocupam de ea. Tipa se pricepea mai bine la masini decat orice barbat pe care-l cunoscusem vreodata, oricum.

Amandoua mi-au spus ca trebuie sa-i spun lui Edward ca-l iubesc cat mai curand, dar eu nu eram de acord. Rose a mai spus ca era sigura ca exista o cale sa-l duc inapoi in Vegas, sa-l imbat si sa ma marit cu el pe bune, dar glumea. In mare parte. Cred.

El si-a plecat din nou privirea, si cuta dintre sprancene a aparut din nou in timp ce se gandea.

“E vreo modalitate prin care te pot face sa vorbesti cu mine?” a intrebat in final, cu vocea stinsa.

Aerul era brusc prea gros pentru a fi respirat, camera era prea mica. Am mers in bucatarie, am deschis frigiderul cautand nimic.

Nu-i puteam spune acum; nu eram pregatita. Nu exersasem niciun discurs si nu ma pregatisem pentru o posibila respingere!

“Bella?” m-a urmat el.

“Ce?” am intrebat, incercand sa sun ocupata cautand nimicul in frigider, refuzand sa ma uit la el. Cand a fost ultima data cand am curatat aici inauntru? Hmm…

“Vorbim chiar acum.” m-am aparat.

El a pufnit.

“Te-ai purtat ciudat toata ziua, Bell.’ a spus el, si frustrarea era clara in tonul lui. “In avion ne distram, glumeam, si o secunda mai tarziu,pare ca creierul tau o sa explodeze.”

Am inchis usa frigiderului si mi-am ingustat ochii la el.

“Multumesc.” am spus rece.

El mi-a raspuns la privirea urata cu una proprie. Aproape ca era suficient ca sa ma faca sa dau inapoi. De fapt, niciodata nu-l mai vazusem furios inainte. Era aproape intimidant. Dar nu aveam sa dau inapoi pentru ca…ei bine, nu sunt sigura ca stiam cum.

“Si apoi ma ignori pentru tot restul zborului.” a continuat. “Ma saruti in parcare inainte sa fugi la Rosalie si la Alice ca si cum te-ai ascunde de mine.”

“Nu ma ascund!” am insistat, fara sa-mi placa cum sunase. Desi presupun ca asta era exact ceea ce faceam. Sa realizez asta ma enerva si mai tare; ma facea sa sun ca o lasa!

El a incuviintat din cap.

“Ba te ascundeai.” a contraatacat.”Si acum esti furioasa pe mine fara motiv.”

A pasit spre mine si m-a lipit de el, bratele lui incatusandu-se in jurul taliei mele astfel incat trebuia sa ma uit la el. Eram prinsa.

“Ce se intampla?” a cerut el sa stie.

Am ramas ferma pe pozitie, atat de bine cat puteam avand in vedere ca nu ma puteam misca sau sa ma indepartez de el. Mi-am fixat privirea in a lui, uitandu-ma urat. Intotdeauna urasem cand oricine ma obliga sa fac ceva. Bietul meu tata ma amenintase ca o sa ma vanda vecinului, proprietarul unui lant de magazine, care venea la noi acasa cand eram eu adolescenta. Firea mea incapatanata m-a facut un copil dificil.

“Nu sunt furioasa pe tine fara motiv.” am pufnit.

El si-a inclestat maxilarul.

“Atunci de ce?” a intrebat.

“Pentru ca nu vreau sa stii ca te iubesc!” am strigat.

Ochii mei s-au marit in acelasi timp cu ai lui.O, nu! Ce am spus?

_________________________________________________

Hello...va mai amintiti de mine? Cea care traduce acest fanfiction batut de soarta?...

N-am cuvinte sa va spun cat de rau imi pare ca l-am abandonat,pur si simplu m-am lasat prinsa de un catralion de alte lucruri si Hot-De-Camionete a ramas intr-un coltisor al mintii mele, izolat. Dar nu-l abandonez, promit! Deja am tradus ceva si din urmatorul capitol si o sa ma tin de treaba de data asta.

Deci....ce credeti? Bella il iubeste pe Hot De Camionete si i-a si spus!! Cum credeti ca va reactiona?

Cat de tare va doriti urmatorul capitol?! :> Lasati un comentariu care sa ma grabeasca!!!

Pupici:*:*:*