Bella POV
“Da, tata.” am oftat eu. “Voi avea grija.”
Se purta ca si cum asta era prima data dintotdeauna cand plecam din oras. Mersesem la colegiu la urma urmei! Fusesem plecata de acasa pentru mai mult de un weekend, cat petreceam in Vegas. Dar apoi, poate ca de asta isi iesea din minti. Era sigur ca daca mergeam acolo, aveam sa sfarsesc o amatoare de jocuri de noroc sau ceva de genul.
Am incercat sa-l asigur reamintindu-i ca aveam sa fiu cu Alice si Rosalie. Asta nu l-a facut sa se simta mai bine. Apoi i-am amintit ca mergeam si cu Jasper si Emmett. Asta cu siguranta nu l-a facut sa se simta mai bine.
Am chicotit.
“Sunt doar ingrijorat pentru tine.” s-a aparat el. “E dreptul meu de tata.”
Mi-am dat ochii peste cap. Uneori se simtea vinovat pentru plecare lui Renee, ca si cum ar fi fost vina lui sau ceva, si devenea chiar mai protectiv decat de obicei.
“Stiu, stiu.” am spus eu blanda. “Calmeaza-te. Nu vreau sa ai un atac de cord cat timp sunt plecata.”
El a pufnit.
“Sigur ca as astepta pana te-ai intoarce tu.”
Am ranjit, fixand telefonul intre umar si ureche ca sa pot impacheta niste tricouri si alte chestii in bagaj. Ah, bucuria de a impacheta singura. Alice si Rose nu m-ar fi lasat sa port linistita tricoruile si blugii mei tot timpul daca ar fi impachetat pentu mine. Poate ca voi aduce si o camasa sau o rochie mai scurta in caz ca ieseam la cina intr-o seara sau ceva.
“Nu in tura mea, amice.” l-am avertizat eu jucausa.
El a chicotit.
“In regula. Ti-ai amintit sa iei si incarcatorul telefonului?”
Mi-am dat ochii peste cap.
“L-am uitat o data!” am sasait eu. “ O singura data!”
El nu a ezitat.
“O data in care n-am putut sa dau de tine.” a justificat el. “Aproape ca am zburat pana acolo ca sa ma asigur ca esti in regula.”
“Promit sa te sun daca sunt moarta.” am glumit eu.
El nu a parut la fel de amuzat ca mine.
“Cine mai merge?” a intrebat el sec.
Am injurat in mintea mea. Incercam sa evit conversatia asta. De fapt, reusisem s-o evit in ultimele dati cand vorbisem cu el. Nu ca as fi fost jenata de Edward. Deloc. Era pur si simplu atat de stanjenitor. Charlie putea deveni atat de…poruncitor.
“S-ar putea sa vina si varul lui Japer, Edward.” am spus eu repede, aproape sperand ca nu prinsese ce am spus.
“Edward.”a repetat el. “E un baiat?”
Am deschis dulapul, cautand o rochie potrivita pentru Alice si Rose dar ceva suficient de comod pentru mine.
“Nu.” am spus eu sarcastica. “E o fata pe nume Ed.”
El a pufnit.
“Lasa tupeul cu mine, Isabella.” m-a avertizat el prea parental. Aveam din nou trei ani. “Acum, baiatul asta e…atractiv?”
“Nu.” am mintit eu automat. “E un hobit de 4 metri plin de bube si cu degete membranate.”
Tata a pufnit.
“N-a fost tupeu.” am spus eu repede, zambind. “A fost sarcasm.”
“Asta e ceva ce ai mostenit de la mama ta.” a spus el sec.
Mi-am dat ochii peste cap. Sigur ca da. Ei bine, poate chiar asa era. N-aveam de unde sa stiu. Dar daca era asa, capatasem o doza dubla pentru ca si Charlie stia un lucru sau doua despre comentarii intepatoare.
“Doar sa nu ma faci bunic.” a spus el si stiam ca zambea. “Sunt prea tanar ca sa fiu bunicul oricui.”
Mi-am dat ochii peste cap. De ce alegea toata lumea subiectul asta ca sa se amuze? Chiar paream atat de usor de convins? Nu puteam ajunge nicaieri cu Edward daca toti continuau sa vorbeasca despre copii. Incepeam sa ma simt ca si cum era o prevestire.
“Nu esti chiar atat de tanar.” am insistat eu, luand din dulap o rochie rosie scurta, dar inca decenta. Alice ma convinsese sa o cumpar, deci nu aveam nicio problema sa o port, si parea destul de comoda.
“In plus, mi-am blocat trompele.” (N.A. Metoda contraceptiva)
Charlie s-a inecat, probabil cu aer, si eu am ranjit. Asa-i trebuie daca intreaba asa ceva!
“S..Serios?” a intrebat el in final, inca tusind.
Mi-am scuturat capul, aruncand rochia in valiza.
“Nu.” am ras eu. “Nu chiar. Dar ar trebui sa te gandesti mai bine inainte sa deschizi asemenea subiecte cu mine, batrane.”
El si-a dres glasul.
“Destul de corect.” a acceptat el.
Eu am zambit.
“Asculta, tata, trebuie sa inchid acum.” am spus eu cu regret. Nu vorbisem cu el de cateva zile si acum trebuia sa inchid inainte sa apucam intr-adevar sa vorbim. “Nu uita sa te duci maine la control si ai inca o programare pentru terapie fizica luni.”
El a oftat, exasperat. Ii placea sa fie supraprotector, dar nu era un fan la fel de mare cand era intoarsa spre el treaba.
“Sigur, sigur.” a gemut el.
“Tata…”
“Asa voi face.” m-a asigurat el, desi nu era prea fericit in legatura cu asta. “Iti promit.”
Am zambit.
“Multumesc, tati.” am zambit eu. “Alice va veni curand ca sa se asigure ca nu imapchetez numai tricouri si blugi. Te sunt cand ajungem acolo.”
El a ras.
“Bine. Salut-o pe Alice din partea mea.”
“Asa voi face.” i-am promis eu. “Roaga-te pentru mine. Am impachetat si o rochie, deci sper s-o lase balta.”
El a chicotit.
“Pa-pa, pustoaico.”
“Pa.”
Emmett POV
Chestia cu parul albastru fusese tare, dar nu suficient de tare. Vreau sa spun, parul ei inca avea reflexe albastre dar ea prelungise anuntul si adaugase si o poza! In plus, toata lumea stie ca a doua farsa trebie sa fie mai buna ca prima. Si inca nu-mi luasem revansa la Edward. Mi-ar placea sa spun ca il induceam in eroare cu putina siguranta falsa, dar nu era asa. Pur si simplu nu ma puteam gandi la nimic.
Pentru o clipa, crezusem ca gasisem ceva. Lucrul pe care Edward il pretuia cel mai mult era masina lui deci…Volvo-ul trebuia sa se duca la fund. Voiam sa o vand dusmanului lui de moarte; sau, ma rog, celui mai aproiat de asa ceva. Nu stiu ce facuse tipul,dar Edward chiar il displacea… mult. Dar asta nu insemna nimic pentru ca Mike nu era in cautare de o noua masina.
Deci acum m-am intors de unde am plecat. Rosalie imi sugerase sa o las balta pentru ca trecuse deja mult timp si telefoanele incetasera dupa cateva saptamani, dar nu voiam sa aud de asa ceva. Era ca si cum sotia mea nu ma cunostea deloc! S-o las balta? N-o sa se intample, Rosie!
Si apoi, cu o luminita puternica, si niste clopotei, si un cor care canta ‘aleluia’, problema mea era rezolvata. Nu Volvo-ul era lucrul pe care il pretuia Edward cel mai mult, la urma urmei.
Edward si Bella ieseau impreuna.
Toti ii vazusem sarutandu-se de mama focului cand el a condus-o la chumbucket. Bella se tot uita la usa din fata ca si cum erau incepatori la asta, sau ceva. Ei bine, asta cand nu incerca sa-i aspire fata lui Eddie. Dar noi toti stiam ca se petrecea ceva.
Asa ca am mers pe varfuri in jurul casei si i-am urmarit de dupa gard.
Toti au vrut sa strige la ei chiar atunci. Dupa ce ii auzisem scuzele Bellei timp de atatea saptamani despre amicul meu, erau impreuna?Nu-i frumos. Dar i-am convins sa n-o faca.
Am vorbit cu ei rational si i-am facut sa vada motivele logice.
Bine, de fap, am blocat drumul si am tinut-o pe Alice ca sa nu-mi strice noul meu plan fugind la ei si tipand ca le stie secretul.
Si partea amuzanta era ca… Edward imi inmanase sentinta lui la moarte. Nu literalmente, normal. Dar mi-a dat ideea pentru razbunarea mea dulce. Si cu ideea asta puteam sa-i dobor pe amandoi. Stiu ca deja ma razbunasem pe Bella, dar mi-am inchipuit ca asta ar putea sa-i acopere plangerile de luna asta despre cineva pe care de fapt il placea. Si era parte din intelegerea pe care o facusem cu Alice. Trebuia sa-i jucam putin pe degete ca sa nu le spuna ca stie deja.
Nu stii niciodata cine se imbata si se trezeste casatorit.
Asta spusese el. Dar eu stiam!
Tot ce trebuia sa fac era sa-i fac pe Edward si pe Bella sa bea foarte mult si sa pun un inelus pe degetele lor fara ca ei sa observe. Cand Bella e in stare de ebrietate, nu observa nimic.
Floare la ureche.
N-aveau niciodata sa afle ca nu erau de fapt casatoriti…pana ce nu le spuneam eu. Banuiesc ca trebuia sa le spun la un moment dat. Nu voiam sa-i sperii pe viata, doar sa ma joc putin cu mintile lor pentru o dimineata sau doua.
Bella POV(United Airlines, Zborul 297)
“Ce faci?”
Mi-am ridicat privirea din hartie, zambind usor cand l-am vazut pe Edward lasat pe spate in scaunul sau din fata mea. M-am uitat repede in jur ca sa ma asigur ca nimeni nu-mi observase reactia. Nup. Suntem atat de buni.
“Scriu un mesaj.” am spus eu, muscandu-mi buza inferioara si recitind ce scrisesem pana acum.
Porcarie. Totul era o porcarie.
Am oftat, mazgalindu-mi ideile. De ce nu adusesem un creion? De ce trebuia sa fie pix?
“N-ai prea mult noroc cu asta?” a chicotit el.
M-am incruntat.
“Daca n-ai de gand sa ma ajuti, nu ma mai distrage.” am pufnit eu.
“Bine.” a ridicat el din umeri si eu mi-am dat ochii peste cap. Atat de usor de distras!
Dar apoi s-a ridicat si a ocolit-o pe adolescenta langa care trebuia sa stea. Vecina lui a rosit cand el a zambit strengareste in timp ce trecea pe langa ea. Stewardesa ar fi stresat(si o si facuse) pe oricine din moment ce toti inca purtau centurile de siguranta dar l-a privit o data pe Edward si aproape saliva. Lui nu i-a spus sa ‘va rog stati jos chiar acum’.
“Ce faci?” am sasait eu.
Oamenii isi intorceau capetele sa-l priveasca pe el, si implicit, pe mine. Eu am rosit.
“Ma scuzati, doamna?” a vorbit el acum cu vecina mea, o femeie in varsta cu o strambatura permanenta pe fata.
Cucoana s-a incruntat la el.
“Trebuie sa te asezi, tinere.”
Am chicotit. Cel putin nu toata lumea se facea gramada la picioarele lui cand isi punea in aplicare farmecul.
“Imi cer scuze.” a spus el, fara sa sune sarcastic sau taios cum as fi facut eu. “Dar minunata mea prietena de aici este speriata de zbor. De asta e asa imbufnata.”
Femeia s-a uitat ciudat la mine. Doar asa, ca fapt divers, nu sunt speriata de zbor. Dar femeie asta mirosea a batrana si a prea mult parfum. Ma facea sa vars.
“Nu e vorba ca sunt speriata.” i-am spus eu cu incredere, folosindu-mi cel mai bun ton al meu de majoreta de liceu. “Doar ca ma supara la stomac.”
Batrana parea putin ingrijorata in timp ce punea niste distanta inre noi. Mi-am muscat interiorul obrazului ca sa nu rad.
Edward a incuviintat grav din cap.
“De obicei incerc sa stau langa ea in caz ca rateaza din nou punga.”
Ea si-a incretit nasul, ridicandu-se brusc in picioare si aranjandu-si salul.
“Facem schimb de locuri?” a oferit el.
S-a mutat fara un cuvant in plus. Am ras incet pentru mine insami in timp ce ea se aseza langa fosta vecina de loc dezamagita a lui Edward.
Edward a ranjit, asezandu-se pe locul proaspat eliberat de langa mine.
“Deci, care e subiectul de data asta?” a intrebat el, aratand spre foaia din poala mea.
Am ras. Nici macar nu i-am atras atentia pentru comentariul cu ‘prietena’. Am petrecut restul zborului lucrand la mesaj, desi nu prea facea diferenta –cu lipsa lui de talent in ale poeziei si lipsa mea de compasiune. Dar spre a ma apara, compasiunea mea nu era complet absenta. Era doar…blocata.
“Bella.” a ranjit Emmett, cu o stralucire ciudata in privire, dupa ce avionul a aterizat si fiecare isi lua bagajul. “Stiu ca-l urasti pe baiat, dar sa-l pui sa te ajute cu mesajele e un alt nivel de tortura.”
Mi-am dat ochii peste cap si mi-am luat bagajul din compartimentul de deasupra capetelor noastre fara niciun cuvant. Facea chiar mai multe comentarii ciudate decat de obicei. Nici macar nu stiam ca prietenii mei puteau fi mai enervanti dar toti avusesera niste performante incredibile in ultimul timp.
Asta avea sa fie o saptamana lunga, am crezut chiar ca le aud pe Alice si pe Rosalie chitaind in spatele meu. Rosalie chitaia?
Aveam nevoie de o tarie.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Hotelul pe care il alesese Alice era minunat. Candelabre atarnau in holul imens, tablouri colorate infrumusetau peretii, si piloni de marmura enormi.
“Wow.” am soptit eu.
Alice a zambit, evident mandra de ea insasi.
“Nu-i asa?” a chicotit ea. “Acum, haideti. Trece ziua! Sa ne inregistram incat sa putem apoi iesi in oras!”
Rosalie a strigat de bucurie.
Mi-am dat ochii peste cap, observandu-l pe Edward si privindu-ne repede. Dar am urmat-o ascultatoare. Alice insistase sa planifice intreaga chestie si eu nu vedeam nicio problema in asta. Nu era ca si cum punctul meu forte era sa planific vacante de vis. Aveam incredere in Alice si acum vazand hotelul stiam ca increderea mea nu daduse gres. Dar asta insemna ca ea avea codul de inregistrare deci nu aveam alta alternative decat s-o urmam.
“Avem rezervare pe numele Alice Cullen.” a anuntat ea, topaind in fata femeii blonde cu un ecuson pe care scria, Sa aveti o zi buna. Numele meu este Heidi.
Jasper a privit-o cu adorare pe Alice si eu am ramas coplesita. Folosea numele de familie al lui Jasper pentru prima data!
“Desigur, doamna Cullen.” Numele meu este Heidi a raspuns.
Alice practic a chitait din nou si eu am chicotit. Erau asa draguti impreuna! Nu-mi puteam imagina cum aveau sa fie cand aveau sa fie realmente casatoriti. Chiar speram sa nu fiu nevoita sa vad tinerii casatoriti dezgustator de fericiti pana reveneau la o nuanta de normal.
“Iata.” a murmurat Numele meu e Heidi, scriind ceva la calculatorul ei performant. “Codul de inregistrare?”
Alice i l-a dat repede si Heidi a tastat informatia fara dificultate.
“Multumesc.” a zambit ea. “Iata cheile dumneavoastra. Aveti doua camere cu pat dublu si una cu doua paturi. Corect?”
Alice a incuviintat din cap si eu m-am incruntat. Stiam ca nu aveam toti camere separate dar nu intelegeam aranjamentele. Sigur ca Alice si Jasper voiau camera lor proprie si Emmett si Rosalie erau impreuna fara nicio indoiala. Dar asta mai lasa doar…
“Ooo, nu.” am marait eu.
Sprancenele lui Numele meu este Heidi au zburat in sus.
“Ma scuzati, doamna.” a spus ea tulburata. “E vreo problema?”
I-am zambit intepator inainte sa ma incrunt la Alice. Retrag orice am spus de bine despre ea in povestea asta. Inchide ochii la ce nu trebuie si traieste ca sa-mi faca mie viata un calvar.
“Imi permiteti o secunda sa vorbesc cu prietena mea?” N-am asteptat ca ea sa raspunda. Pur si simplu am prins-o pe Alice de cot si am tras-o cativa metri mai incolo de urechile ciuilite.
“Si folosesc acest termen cu usurinta.” am sasait eu la ea.
Ea s-a strambat, tragandu-si cotul din mana mea si incrucisandu-si bratele pe piept.
“Care e problema, Bella?” a spus ea taios.
Am privit-o neincrezatoare. Stia exact care era problema aici!
“Sunt trei camere?”
Ea a incuviintat din cap.
“Da.” a afirmat, vocea ei echivalenta cu datul ochilor peste cap. “Nu vad problema inca.”
“Cu cine se presupune ca trebuie sa impart camera?” am ridicat eu o spranceana.
Ea n-a raspuns la intrebare.
“Daca n-ai fi ingrijorata in legatura cu ce ati face voi doi daca ati fi lasati singuri in aceeasi camera pentru doua secunde, n-ar fi o problema.” s-a strambat ea. “Sunt paturi separate.”
M-am strambat inapoi la ea, punandu-si mainile in solduri si uitandu-ma urat.
Dar avea dreptate.
Am oftat, dandu-ma batuta si lasandu-mi mainile sa cada.
Chiar nu era nimic in legatura cu care sa-mi fac griji. Erau doua paturi separate la urma urmei.
“Bine.” am marait eu.
Ea a incuviintat din cap, ranjind, si m-a luat de cot.
“Bun.” a spus ea. “Acum ia cheia si pregateste-te. Plecam la 7.”
“Ai vorbit macar despre asta cu Edward?” am intrebat eu. Vreau sa spun, doar pentru ca eu renuntam la cearta cu Alice nu insemna ca si el avea sa faca cel lucru.Alice a pufnit.
“Va supravietui.”
“Daca nu te simti in regula cu asta pot sa iau alta camera pentru mine.” a spus Edward de nicaieri.
M-am uitat la el, muscadu-mi buza. Statea rezemat de tejghea, cu bratele incrucisate pe piept, dar arata oarecum ingrijorat in timp ce ma privea.
Alice a pufnit.
“Nu vor mai fi camere disponibile fara rezervare.” a spus ea si am observat ca Heidi arata oarecum usurata la cuvintele ei. “Voi doi puteti sa incetati sa va mai intepati ca doi copii si sa stati in aceeasi camera fara sa va ucideti pentru doua zile.” a insistat ea, dandu-i lui Edward cheia de la camera noastra.
Apoi s-a indreptat spre lift, unde restul prietenilor nostri disparusera, evident.
“Pot sa iau alta camera daca te simti neconfortabil cu asta, Bella.” a spus Edward incet, sincer.
Mi-am scutursat capul oftand.
“Daca nu au camere aici pot sa gasesc una la alt hotel.” a continuat el. “Nu vreau sa te simti pusa sub presiune.”
Am zambit. Acesta era comportamentul de fat-frumos, dragi prieteni. M-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat pe obraz. Toti prietenii nostri erau insiguranta in lift sau chiar in camerele lor pana acum, dar s-ar putea s-o fi facut chiar daca ei ar fi fost aici. Era atat de dulce.
“Asta e foarte dragut din partea ta.” am soptit eu, zambndu-i. “Dar e complet inutil.”
Mi-a zambit strangareste.
“Esti sigura?”
Am incuviintat din cap.
“Da.” am zambit. “Dar sa nu-ti vina idei. Trebuie sa stai in partea ta de camera, amice.”
A chicotit, scuturandu-si capul.
“Voi fi cat se poate de cuminte.” a promis el.
S-a aplecat ca sa-mi ia mana,impletindu-ne degetele, si un fior de entuziasm m-a cuprins; nu doar atractia care era de obicei, ci un fior de fericire, la simplul fapt ca ne puteam tine de mana in public. Poate chiar trebuia sa le spunem prietenilor nostri…
Si toata lumea de aici acum credea ca suntem impreuna. O puteam vedea pe Numele meu este Heidi practic verde de invidie in spatele lui Edward in fusta ei business si tocurile ei pe care eu n-as fi putut nicipdata sa el port. Dar ea stia ca Edward era al meu. Si chiar imi placea asta.
“O sa tin minte asta.”
Mi-a sarutat mana, indreptandu-ne spre lift.
“Desigur, draga.”
Mai bine mai tarziu, decta niciodata, nu?:”> Imi pare rau de intarziere, dar Hot De Camionete nu are la fel de mult succes ca Reassigned Identity, si nu sunt la fel de motivata, dar o sa incerc sa ma tin de treaba:D.
Ce credeti de farsa lui Emmett? E destul de buna? Cum credeti ca vor reactiona hot-de-camionete si DB?
Aici aveti un link cu rochia pe care o impacheteaza Bella pentru Vegas:
http://www.polyvore.com/cgi/img-thing?.out=jpg&size=l&tid=12893595
Vreo parte preferata?
Nu uitati sa-mi aratati cat de mult va doriti capitolul urmator! :D Comentati!
Pupici:*
Dienutza
