Capitolul 13: Cuvantul zilei este Adaptare

Va trebui sa mentionez asta. Cand Bella vorbea cu tatal lui Edward la telefon, nu era vorba de Carlisle. In aceasta povestea, Esme si Carlisle sunt parintii lui Jasper, deci unchii lui Edward. Parintii lui Edward sunt Elizabeth si Edward Senior. E putin cam incalcit, dar autoarea voia ambele perechi in povestea ei. Elizabeth si Edward Senior, dar si Carlisle si Esme, vor fi prezenti la nunta lui Alice cu Jasper. Dar pana atunci…..

“Putem sa le spunem?”

“Nu.”

“Te rog.”

Am oftat.

“Nu.”

“De ce nu?”

Mi-am incrucisat bratele pe piept.

“Ce e de spus, pana la urma?” l-am infruntat eu. “Am iesit la cina.”

“Si ne-am sarutat.” a ranjit el.

Eu m-am rosit.

“Si mergem sa vedem filmul acela maine seara.” mi-a reamintit el.

“Mda…” am admis eu cu ezitare.

“Mie-mi suna ca si cum iesim impreuna.” a spus el increzut.

“Sshhh!” l-am atentionat eu,uitandu-ma la prietenii nostri care, din fericire, nu observau ca eu si Edward inca nu ne alaturasem conversatiei lor despre nunta inca.

Edward a chicotit, aplecandu-se spre mine.

“Vreau ca ei sa stie.” a spus el incet, trecandu-si degetele de-a lungul liniei maxilarului meu. M-am luptat sa-mi tin ochii deschisi. “Vreau ca toata lumea sa stie.”

“Atunci striga de pe acoperis.” am spus eu taios.

“Bine.” a ranjit el, inspirand adanc ca si cum se pregatea.

Ochii mei s-au marit si i-am pus o mana peste gura.

“Ce faci?” am chitait eu.

El a ras infundat si mi-a sarutat palma.

“Ce faceti voi doi?” a strigat Alice din sufragerie. “Va rog, spuneti-mi ca inca nu v-ati omorat unul pe altul.”

Edward a chicotit tot infundat si eu mi-am ingustat ochii la el, bucuroasa ca prietenii nostri stateau pe canapea, intorsi cu spatele la bucataria unde eram noi.

“Nu inca.” am strigat eu inapoi. “Dar intreaba intr-un minut sau doua, acum e inca devreme.”

Edward mi-a lins mana si eu mi-am tras-o repede inapoi, frecand-o de blugi in timp ce ma uitam urat la el.

Nu era deranjat. Unele lucruri nu se schimba niciodata.

“Glumeste.” a strigat si el. “A fost destul de greu pentru o clipa, dar i-am luat arma si cred ca am doborat-o.”

Mi-am dat ochii peste cap in timp ce prietenii nostri radeau.

“O, nu l-ai omori, nu-i asa, Bella?” a strigat Jasper, ranjind la mine peste umar.

M-am uitat urat la el.

“Inca nu m-am decis in totalitate.” am spus eu usor, trecand pe langa Edward ca sa ma alatur celolrlalti in sufragerie.

“Nu mai fi asa iritata.” si-a dat Alice ochii peste cap. “Vorbeam despre a ne lua o vacanta.”

Mi-am ridicat sprancenele.

“Credeam ca vorbiti despre nunta.” am recunoscut eu.

Ea a pufnit indignata.

“Chiar sunt capabila sa mai vorbesc si despre altceva in afara de nunta.” mi-a aruncat ea flacari din priviri.

Am ridicat din priviri.

“Dar numai putin.” a intervenit Rose. “De asta am decis ca avem nevoie de o mica vacanta.”

Alice a intors flacarile impotriva lui Rose si eu am chicotit. Rose era cat se poate de directa.

“Ce?” si-a dat Rose parul peste umar. “Spun doar ca toti avem nevoie de o pauza de la nebunia asta ca sa ne reimprospatam putin pentru saptamana viitoare cand e nunta.”

Alice incepuse sa riposteze dar Jasper i-a soptit ceva la ureche care a facut-o sa roseasca si ea a redus replica la o incuviintare din cap.

Eu si Rose am chicotit.

“Deci unde mergem?” a intrebat Edward.

Am tresarit usor, cautandu-l din priviri pe cel caruia ii apartinea vocea. Era sprijinit de perete chiar in stanga locului unde eu stateam langa Rose. Nici macar nu-l auzisem urmandu-ma in camera.

Deci eram putin instabila,dar chiar nu voiam ca prietenii nostri sa afle ca eu, poate, era posibil sa..il plac pe hotul-de-camionete. Bine, stiam sigur ca-mi placea de Edward, dar chiar nu aveam nevoie ca prietenii mei sa faca sunete de pupici de fiecare data cand vorbeam cu el, sau sa faca glume bolnave cand ma uitam la el pentru cam mult timp (ceea ce avea toate sansele sa se intample). Si chiar nu aveam nevoie ca Alice sa intervina. Daca ii spuneam acum ca il plac si ca noi…iesim impreuna, ar incepe planurile pentru nunta noastra saptamana viitoare. La naiba, probabil ar incepe sa cumpere hainute pentru bebelusi de acum. Voiam doar sa vad unde ajungeam cu asta in mod natural si natural pentru mine si Edward insemna romantism ocazional si sa ne certam ca niste copii de patru ani in restul timpului…pana cand el ma reducea la tacere cu un sarut.

M-am cutremurat. Primul nostru sarut fusese abia acum doua zile.. Al doilea avusese loc la foarte scurt timp dupa aceea. Cel de-al treizeci si saptelea avusese loc ieri cand venise la mine acasa ca sa ne uitam impreuna la Viata lui Brian. E un lucru bun ca-l mai vazusem inainte de mai multe ori decat puteam numara pentru ca ratasem cea mai mare parte din el. A trebuit sa ma sarute ca sa ma reduca la tacere de multe ori.

“Vegas, puiule!” a cantat Emmett, aducandu-ma inapoi cu picioarele pe pamant. Mi-a luat o secunda sa-mi amintesc intrebarea. Aa, da, destinatia pentru vacanta. Vegas? Mai multi oameni beti si dansatori de striptease. Grozav.

“De ce?” m-am plans eu. “Nu credeti ca e un cliseu de prost gust?”

“N-am vazut niciodata vreunul din spetacolele de striptease de acolo, Bella. Taci din gura.”

Mi-am dat ochii peste cap la comentariul lui Rose, dar n-am mai spus nimic. Chiar si eu stiam sa nu ma pun cu Rosalie cand ii intra ceva in cap. Si acum ii intrase in cap ideea cu Vegas. Ochii ei straluceau de entuziasm desi incerca sa nu lase sa se vada asta.

“Si cand se presupune ca mergem in aceasta minunata vacanta?” am intrebat eu, plina de sarcasm. “Unii dintre noi trebuie sa lucreze.”

Toti m-au privit seci si eu m-am uitat urat la ei.

“Eu trebuie sa lucrez.” am pufnit.

Alice a ras.

“Mergem in weekend-ul acesta.” a spus ea. “Si nu incerca sa scapi, sau eu si Rosalie vom face bagajele in locul tau.”

Am tacut repede. N-aveam cum sa ies din asta daca toata lumea insista sa merg si nu avea rost sa insist ca Alice si Rosalie sa se ocupe de bagajele mele, de garderoba mea.

“Poti sa scrii in avion.” a spus Edward incet si eu i-am zambit slab. Macar el incerca in timp ce toti ceilalti radeau de mine.

Zambetul meu a cazut cand scanteia aceea malefic i-a aparut in ochi. Stiam ce urma. Hyde.

“In plus, Vegas ar putea fi amuzant.” a spus el, ranjind cu subinteles. “Nu se stie niciodata cine se imbata si ajunge casatorit.”

Toti prietenii nostri au icnit dramatic.

“Asta e o amenintare, Cullen?” am intrebat eu, cu vocea inceata.

El pur si simplu a chicotit.

“Nimeni nu stie sa loveasca in mandria mea ca tine, dulceata.”

Camera a ramas cufundata in tacere in timp ce ochii prietenilor nostri se plimbau de la mine la Edward. Aratau ca si cum urmareau un meci foarte intens de tenis. Din punctul meu de vedere, ar fi mai mult scrima. Oare de ce nu am niciodata o sabie cand am nevoie de ea? Sau macar ceva ascutit? Emmett isi facuse parul cu gel recent, ceea ce o irita pe Rose la maxim. Poate puteam sa-l injunghii cu parul lui Em. Sau poate sa gasec o bucatica de hartie sa-l tai cu hartia?

“Bine, voi doi.” a erupt Alice tacerea plina de furie. “Terminati cu preludiul asta prost ascuns ca sa putem continua cu planurile.”

Mi-am dat ochii peste cap, lasandu-ma pe spate pe canapea.

“Il urasc.” am mormait eu pe sub mustata.

“Ba nu, nu-l urasti.” m-a asigurat Rose, batandu-ma pe umar.

Nu. Nu-l urasc.

Am oftat.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

“Deci, Vegas?” a murmurat Edward, venind in spatele meu.

M-am intors cu fata la el.

“Deci, beti si casatoriti?” i-am intors-o eu.

El nici macar n-a avut decent sa para rusinat. A ridicat din umeri, rasul dansand in ochii lui.

“Nu se stie niciodata ce s-ar putea intampla?” a spus el pe un ton tachinant. “Deci le putem spune acum?”

“Ce, ai de gand sa ma tulburi in fata prietenilor nostri pana o sa accept?”

Parea noua lui strategie de joc.

“O sa se infurie daca afla singuri.”

Am oftat. Avea dreptate. Trebuia neaparat sa aiba mereu dreptate? Mi-ar placea sa se insele. Macar o data.

“Deci, asta e un ‘da’ la tulburarea mea pana ma dau batuta?”

El s-a prefacut ca se gandeste si eu am pufnit.

“E foarte tentant.” a ranjit el. “Dar nu. O sa astept pana cand esti pregatita.”

Nu m-a lasat sa ma entuziasmez prea tare.

“Dar sa-ti amintesti de discutia asta si daca afla pe cont propriu, aminteste-ti ca eu am vrut sa le spun.”

Am ranjit.

“De acord.” am acceptat eu fara sa ma gandesc prea mult. “Sa-mi amintesc discutia –m-ai amenintat cu tulburare publica daca nu le spunem.”

Am zambit.

“Asta o sa-ti aduca puncte in plus cu Alice, apropo.”

El a chicotit, uitandu-se spre curtea din spate,unde disparusera prietenii nostri. Se pare ca aveau cum sa se distraga de la planurile de nunta cat timp Alice ne innebunea pe toti cu planurile de vacanta.

Ochii mei au ramas fixati pe Edward pentru o clipa pentru a-l aprecia in acel fel in care puteam numai cand nu ne prosteam. Era frumos.

“Multumesc, Edward.” am spus incet, motivata de momentul rar de pace. “Pentru ca nu le spui pana cand nu sunt pregatita.”

Zambetul lui de raspuns era la fel de sincer ca al meu.

“Cu placere.” a raspuns el. “Multumesc ca in sfarsit ne dai o sansa.”

Mi-am muscat buza, zambind cu retinere.

“Da, ai fost destul de insistent.”

A incuviintat din cap, intelegator.

“Sunt irezistibil.” a spus el serios.

Eu m-am strambat.

“E bine ca stiu ca glumesti sau m-as simti obligata sa-ti dovedesc contrariul.”

El a zambind, facand un pas mai aproape, punandu-si mainile pe tejghea de o parte si de alta a mea. Eram prinsa in capcana.

“Cred ca imi tii ego-ul sub control destul de bine.” a chicotit el.

“Ah, ce bine.” am spus eu. “N-as vrea sa stimulez capul ala mare al tau care e si asa pe punctul de a exploda.” am glumit eu.

El si-a lins buzele, aplecandu-se spre mine astfel incat ii puteam simti pe fata respiratia calda.

“Asta ar fi o tragedie.” intrat el in joc.

Mi-am simtit respiratia accelerandu-se si stiam ca si el observase pentru ca ochii lui verzi vibrau chiar mai mult si buzele i s-au ridicat intr-un zambet. Dar a refuzat sa se mai miste vreun milimetru –ma tortura.

Am marait frustrata dar al a ramas inghetat, ezitand easupra buzelor mele intredeschise.

“Crezi ca as putea sa iau initiativa unui sarut in siguranta fara sa-ti fisurez ego-ul supradimensionat?” am soptit eu.

Zambetul lui a crescut.

“Banuiesc ca nu am cum sa-ti spun,” a spus el profesional, “decat daca o faci.”

“Ei bine, atunci.” am ranjit eu. “Pentru stiinta.”

Si cu asta, mi-am zdrobit buzele de ale lui, prinzand in pumni cateva suvite de bronz, cu putin mai multa forta decat intentionasem, in timp ce limba lui a inceput sa exploreze.

Am gemut. Planul fusese sa detin controlul sarutului si apoi sa-l rup, lasandu-l dorindu-si mai mult. Nu putea sa creada ca l-as lasa asa usor sa scape cu comentariul despre casatorie fara putina razbunare. Dar in acel moment, ambii ingerasi de pe umerii mei erau de acord –la naiba cu planul!

I-am muscat buza inferioara si el a gemut.

“Naspa.”

Am sarit, eliberand parul lui Edward si Edward a pus repede putin spatiu intre noi, obrajii lui capatand o nuanta usoara de roz.

“Sunteti extrem de norocosi ca n-a venit Alice dupa vinul ei.” a facut Jasper o grimasa. “Dar apoi, o sa-mi fac griji daca trebuie sa-mi tin gura prea mult. Daca voi doi o tineti tot asa, va afla pana sa apucati sa clipiti.”

Am palit. Proasta, proasta, proasta! Care e primul lucru pe care il faci cand vrei sa ascunzi noua ta relatie de prietenii tai? Ei bine, orice geniu strateg stie raspunsul –sa te saruti cu el in bucataria prietenilor anterior mentionati.

L-am pocnit pe Edward in brat. Daca ar fi fost mai putin atractiv, si magnetic, si seducator, n-as fi facut nimic atat de prostesc!

“Pentru ce a fost asta?” m-a intrebat Edward. “Tu ai luat initiativa la asta.”

Fata lui Jasper s-a crispat.

“Nu vreau sa stiu.” a spus el serios.

Eu si Edward ne-am uitat unul la altul in timp ce Jasper lua cateva pahare goale si sticla de vin.

“Barza.” a soptit/mi-a amintit el atotcunscator in timp ce trecea pe langa mine.

Am sasait, fata mea facandu-se de un rosu aprins si Edward m-a privit intrebator.

“Jasper, afara!” am aratat eu spre usa de unde rasarise el acum cateva secunde.

El m-a privit neincrezator.

“E casa mea.” mi-a amintit el. “Apropo, toata lumea se intreaba unde tot dispareti voi doi.”

A ranjit inca o data inainte sa lase usa sa se inchida in urma lui.

“Asta a fost numai vina ta.” i-am spus eu lui Edward.

El si-a dat ochii peste cap.

“Orice te ajuta sa dormi la noapte, dulceata.”

M-am uitat urat la el.

“Hai sa iesim mergem la ei astfel incat sa nu mai trebuiasca sa vina sa ne verifice.”

Sprancenele i-au dansat.

“Asta ar putea fi o modalitate foarte buna sa le spunem.” a sugerat el.

L-am pocnit in piept.

“Esti pe gheata foarte subtire, amice.” l-am avertizat eu.

El si-a ridicat palmele in falsa capitulare. Amandoi stiam ca niciunul n-ar fi capitulat vreodata.

“Da, draga.” a spus el, cu vocea calda si blanda.

Devenea din ce in ce mai greu cu fiecare zi care trecea sa raman suparata pe el!

Telefonul meu a vibrat in timp ce eu ma asezam langa Alice, departe de un anumit tip tentant cu ochii verzi. Jasper avea dreptate. Toti aveau sa-si dea seama mai devreme sau mai tarziu daca o tineam in acelasi ritm. Desi Edward niciodata nu-si ascunsese eforturile de a ma cuceri deci el nu avea de ce sa-si schimbe comportamentul. Eu eram cea care trebuia sa inceteze sa lase garda jos daca mai continuam sa arat cat de mult voiam sa ma duc sa ma asez langa el, chiar si dupa comentariul acela stupid si amenintarile despre tulburarea publica.

Am deschis mesajul, fara sa ma gandesc prea mult la asta. Trebuia sa fie Jacob pentru ca nimeni altcineva nu imi trimitea mesaje sau ma suna in afara de oamenii care stateau langa mine in cercul acesta din jurul mesei de picnic.

Sa nu crezi ca am uitat de comentariul lui Jasper. O sa-mi spui de ce vorbeai despre barza cu varul meu. –badaranul tau pe gheata subtire.

N-am putut sa nu zambesc la semnatura lui, uitandu-ma in partea cealalta a mesei, unde Edward nici macar nu incerca sa ascunda ca se holba la mine. Mi-am intors privirea inapoi la telefon inainte ca cineva sa ma vada holbandu-ma inapoi, pentru ca, sincer, asta ar fi neobisnuit.

Barza. Ceea ce-i vom spune lui Alice cand, peste cateva luni, eu voi avea copilul lui nelegitim. –proprietarul unui badaran pe gheata subtire.

Mi-am fluturat genele la el inocenta. El s-a incruntat dramatic cand a citit mesajul, apasand pe trimitere cu ochii ingustati jucaus la mine.

Nici macar sa nu glumesti cu asta, Swan. –nu chiar atat de usor de distras pe cat par.

Am ras, facandu-i pe prietenii mei sa ma priveasca curiosi. Am incercat sa acopar cu tuse, dar a iesit ca si cum cineva ma strangea de gat. Edward mi-a facut cu ochiul in timp ce ei erau ocupati sa se holbeze la mine. Am rosit intens.

Eventual, prietenii nostri au revenit la discutiile lor despre linii de zbor si hoteluri si eu am raspuns mesajului lui Edward. Oare ar trebui sa-i spun despre ce vorbea Jasper? Sa mentionez asta ar fi jenant dar ca el sa incerce sa scoata de la mine asta ar face-o si mai jenanta.

Am oftat.

E o poveste lunga. O sa-ti spun mai tarziu. am tastat eu in cele din urma.

Am privit cu coada ochiului cum verifica mesajul, tinandu-l departe de Emmett, care incerca sa se uite peste umarul lui. M-a privit calculat si eu i-am zambit usor, lasandu-l sa stie ca nu era nimic ingrijorator. Descoperisem un fel de conversatii mai adanci saptamana asta. El a incuviintat incet din cap, zambind la picioarele lui, ceea ce puteam doar sa presupun ca era un zambet adresat mie.

Nu crezi ca e ciudat cum deja suntem atat de buni la conversatiile tacute? –un badaran optimist ca e pe gheata si mai subtire.

Mi-am incretit nasul in timp ce ma gandeam la ceea ce tocmai citisem in mesajul de la Edward. Deci asta il facuse asa zambitor, huh? Credea ca suntem buni la comunicarea tacuta. Ceea ce eu gaseam hilar avand in vedere ca de fiecare data cand incercam sa comunicam normal, ajungeam sa sunam ca niste copii de 4 ani.

Interesant. Credeam ca doar cuplurile casatorite de muilt timp au acest talent. –cea care se gandeste daca badaranul este pe gheata si mai subtire.

Edward n-a mai spus nimic altceva pentru restul serii, sau cel putin nu mi-a mai trimis niciun mesaj.Dar m-a condus pana la chumbucket cand am vrut sa plec, ceea ce a anuntat tare si clar grupului. Sigur ca i-am spus ca ma putea conduce pana la masina doar daca intentiona sa se arunce in fata ei intr-o buna zi. El pur si simplu a chicotit, sarutandu-mi mana ca un cavaler adevarat si mi-a spus ca ma conducea oricum.

Nimeni nu s-a magi gandit la asta pentru ca se obisnuisera cu acest comportament din partea noastra deci nu era nimic ingrijorator. Vedeti voi, daca le-am fi spus despre noi, s-ar fi inghesuit la fereastra ca parintii mult prea protectori si n-am fi fost capabili sa ne fsarutam putin inainte ca Edward sa ma ajute sa urc in masina, trecandu-si degetele prin par ca si cum ar fi incercat sa mascheze faptul ca degetele mele trecusera prin el acum cateva secunde.

Am chicotit.

“Nu va face nicio diferenta.” i-am spus sincera, dandu-mi o suvinta din par dupa ureche. “Mereu va arata asa.”

El si-a dat ochii peste cap, aplecandu-se pentru un alt sarut, dar eu mi-am ridicat mana si a ajuns sa-mi sarute palma in loc de tinta lui initiala. S-a tras inapoi, ridicand o spranceana.

“Sa nu ne fortam norocul.” am arata eu spre casa, unde nimeni nu statea la usa din fata cum ar fi facut daca ar fi crezut ca nu incercam sa-l fac sa se arunce in fata masinii mele. Dar probabil ca erau curiosi. Curand, cineva avea sa vina sa se asigure ca nu-l calcasem pe bune cu masina.

Prietenii mei aveau foarte mare incredere in mine.

El a incuviintat din cap a aprobare.

“Vrei sa treci cu masina peste piciorul meu ca sa nu intre la banuieli?” a intrebat el serios.

Eu m-am prefacut ca ma gandesc la asta.

“Ar putea fi o idee buna.”

Amandoi ne mentineam privirile in ochii celuilalt, aproape provocandu-ne sa vedem care renunta primul. Edward a ranjit primul, trecandu-si degetele prin parul meu si eu i-am dat mana la o parte.

“Mainile acasa, Cullen.” am ras eu.

El si-a ridicat mainile in fata lui ca si cum voia sa arate ca nu are nicio arma si a pasit dramatic in spate. Eu am chicotit.

“Jasper ma tachina la telefon cand eram cu tine la cafenea.” am trantit-o eu.

El si-a ridicat sprancenele, probabil incercand sa tina pasul cu modul meu de a gandi nebunesc.

“A spus ca daca raman gravida cu vreun ‘copil cu parul ciudat’, se presupunea ca l-as lasa sa creada ca a fost barza.”

Mi-am muscat buza, ochii mei plimbandu-se intrebatori si agitati peste chipul sau inghetat . Ieseam impreuna de doua zile. N-as putea crede ca un barbat de pe planeta asta nu si-ar lua campii, sau macar sa se panicheze, la mentionarea copiilor, chiar daca era doar o gluma a varului sau. Cu exceptia lui Mike, dar el era, sincera sa fiu, un ciudat.

Si panica parea exact ce descria fata hotului meu drag de camionete.Daca n-as fi fost ocupata sa-mi mestec buza, probabil as fi ras. Arata pietrificat. Expresia lui era inghetata si ochii largi.

A ramas asa pentru un timp ce mie mi-a parut o eternitate pana cand a izbucnit, tinandu-se de burta, eliberad cel mai zgomotos rasp e care-l auzisem de cand Emmett a facut pariul acela sa manance 54 de arome de inghetata ca sa-si croiasca drum la atelierul din josul orasului. Nu era la fel de isteric ca rasul lui Emmett de atunci, totusi.

M-am incruntat. Gandul de a avea copii cu mine i se parea hilar? Doar ideea il facea sa se tavaleasca de ras?

“Nu rebuie sa razi chiar atat de tare, hot-de-camionete.” am spus eu taios, uitandu-ma urat la el in timp ce ma intorceam pregatita sa pornesc masina.

M-a prins de mana cand ma pregateam sa inchid usa, punand-o pe pieptul lui in timp ce-si indrepta pozitia si incerca din rasputeri sa se adune. I-am mai scapat cateva chicote, dar incerca.

“Nu te supara.” a chicotit el.

Mi-am dat ochii peste cap, uitandu-ma urat la un punct oarecare de dincolo de umarul lui, dar n-am spus nimic.

“O,nu.” a spus el serios. “Tratamentul cu tacerea?”

Inca n-am spus nimic. El a ridicat o spranceana.

“Nu stiam ca esti capabila de tratamentul cu tacerea.”

M-am strambat, uitandu-ma si mai urat daca asta e posibil.

Mi-a dat drumul la mana, pasind mai aproape de camioneta mea astfel incat bloca usa si eu nu aveam nicio alta alternative decat sa-i intalnesc privirea. Am pufnit.

“Ce-am facut?” a intrebat el, clar confuz.

Ce tip.

“Idiotule.” am cedat eu in sfarsit.

El a zambit, slab.

“Cred ca prefer asta decat sa nu te aud vorbind deloc.” a recunoscut el.

Am refuzat sa imi permit sa ma topesc.

“Ideea ca noi sa avem copii ti se pare atat de amuzanta?” am intrebat eu, incrucisandu-mi bratele pe piept.

A parut confuz pentru o clipa si apoi ochii lui s-au marit cand a realizat ca asa paruse in ochii mei. A injurat pe sub mustata.

“Bella, nu la asta ma refeream catusi de putin.” a spus el, prinzandu-mi fata in maini, incercand sa treaca prin masca mea de piatra. O sa fie nevoie de mai mult de atat, amice.

“Atunci la ce te refereai?” am inrebat eu seaca.

El a oftat, privindu-ma intr-un fel care semana cu al lui Alice cand toata oalele si tigaile cazusera in bucataria ei in ziua cand il cunoscusem.

“Am crezut pur si simplu ca e amuzant.” a ridicat el din umeri. “Aratai atat de ingrijorata si apoi pur si simplu ai trantit-o. M-a prins cu garda jos…”

S-a oprit, privindu-ma precaut.

“E destul de amuzant.” a continuat el precaut. “Nu gandul asta. Dar faptul ca Jasper ar spune asa ceva, in primul rand. Apoi mi-am amintit imbujorarea ta din cafenea si totul a facut click…”

Mi-am dat ochii peste cap. Banuiesc ca e destul de amuzant cand pui problema asa. Si chiar il luasem prin surprindere trantind asa ceva de nicaieri.

“Inca sunt pe gheata subtire?” a incercat el.

Am zambit slab, invinsa.

“Cu siguranta.” am incuviintat eu din cap. “Dar o sa-ti arunc o pereche de patine. Vei fi vine.”

El a chicotit.

“Dragut.” a ranjit el. “Vrei sa cad prin gheata chiar mai repede?”

Eu pur si simplu ma uitam la el.

“N-ai patinat niciodata, nu?” a intrebat el, jucandu-se cu o suvita din parul meu.

“Evit orice sport care cere coordonare.” am recunoscut eu.

El a ras.

“Ei bine, eu am patinat cand eram copil.” a spus el. “Nu-mi arunca patinele. Ce spui de o placuta de eliberare pentru buna purtare?”

Am ras.

“Nup.” am spus eu, punand accentul pe ‘p’. “Dar voi fi cu ochii pe tine. Te voi avertiza cand vei fi pe cale sa cazi.”

El a chicotit.

“Ce dragut din partea ta.”

Am zambit angelic.

“Nu-i asa?”

El si-a scuturat capul, amuzamentul dansand in ochii lui si el s-a aplecat pentru un sarut de verificare. L-am lasat.

“Ghici ce?” a soptit el, aproape de urechea mea.

Am inchis ochii, topindu-ma simtindu-i mana in a mea si respiratia mangaindu-mi urechea.

“Chiar ai jefuit banca in ziua in care ai furat-o pe chimbucket?” am ghicit eu, zambind.

“Ce? Nu. Ghiceste din nou.”

Am chicotit.

“Chiar te holbai la Jake in ziua aceea si acum va trebui sa ma lupt cu el pentru afectiunea ta?”

“Nu e amuzant, Isabella.”

Am ras.

“Tu mi-ai spus sa ghicesc.”

Am deschis ochii ca sa-l privesc si el si-a dat ochii peste cap, inca serios totusi.

“Aminteste-mi sa nu mai fac niciodata asta.” a spus el serios.

Am chicotit.

“Niciodata sa nu mai…”

“O sa-ti spun pur si simplu, bine?” m-a intrerupt el.

Eu am chicotit, indreptandu-mi pozitia si oferindu-i toata atentia mea.

“Incearca din nou.” am spus eu.

El s-a incruntat.

“Intreaba-ma din nou.” l-am indemnat eu.

El a oftat.

“Ghici ce, Bella?” a raspuns el, robotic.

Mi-am largit ochii, ridicandu-mi sprancenele cat puteam de mult, mimand interesul.

“Ce?”

El a chicotit.

“Asta a fost prima noastra cearta.” a spus el increzut.

Am stat asa pentru o clipa, socata. Clar nu fusese prima noastra contrazicere de cand ne cunoscusem, dar banuiesc ca de cand incepusem sa iesim impreuna…acum doua zile intregi.

“N-a fost o cearta.” l-am corectat eu. “A fost o contrazicere.”

El si-a dat ochii peste cap.

“Ma rog. Ideea e ca am trecut peste ea.”

Am incuviintat din cap.

“Asa am facut.” am fost eu de acord. Destul de repede, chiar. Dar inca,nu fusese o cearta.

“Si asa vom face mereu.” a spus el, nesunand catusi de putin nesigur.

M-am strambat.

“Cum poti fi asa sigur?”

M-a privit ca si cum era complet evident.

“Pentru ca sunt irezistibil.” m-a amintit el.

Eu m-am spart.

“O, desigur.” mi-am amintit eu sarcastic.

“Si am o arma secreta.” a adaugat el.

Eu mi-am inclinat capul intr-o parte, zambind inca.

Mi-a oferit acel ranjet divin e care-l avusese si la cafenea si am inghitit in sec cand i-am simtit buzele pe ale mele.

“Planuiesc sa te reduc la tacere sarutandu-te oricand am sansa.” a soptit el.

L-am lasat sa continue destul de mult timp. Sa fim sinceri, bine? Nu as fi putut opri acel sarut nici daca voiam, ceea ce nu era cazul.

“E in regula.” am spus eu, vocea mea sunand foarte increzatoare. “Pot oricand sa-ti ofer o bucatica din mintea mea.”

El a chicotit.

“Unul din lucrurile pe care le iubesc la tine, draga.”

_________________________
Bun, deci, aveti aici si capitolul 13, ceva mai repede de data asta. Am tradus destul de mult, dar imi ia ceva sa prind calculatorul ca sa pot posta. Dar ideea e ca am deja capitolul 14 tradus, asa ca e treaba voastra sa-mi aratati cat de tare il vreti!

Pupici :*:*

Dienutza

Capitolul 12: Cuvantul zilei este Intalnire

“Jasper, taci!” am marait eu. Asa o tinuse de o ora. Eu nici macar nu stiu atatea replici pe dinafara!

“Sau ia-ti un alt gigant!” a cantat el.

Am gemut. Si eu care credeam ca sunt cea matura. Se dovedise ca-i placea razbunare la fel de mult ca celorlalti rechini care isi spuneau prietenii mei. Edward avea dreptate. Cu siguanta il pusesem la punct cu comentariul meu la telefon, dar acum isi lua revansa. Daca mai auzeam un singur citat din Printesa Mireasa, creierul meu avea sa-mi iasa pe urechi. Nici macar nu puteam lovi in masculinitatea lui pentru ca sunt aproape sigura ca Alice alesese filmul. Pitica sadica, nici macar nu stia la ce ma supunea!

“O sa te omor!” l-am amenintat eu de indata ce si-a deschis gura din nou.

In ochi nu i se citea niciun gram de frica, doar amuzament.

“Ai intarziat!” a spus el victorios. “Uite! Dovezi de nebunie!”

Am auzit rasul subtire al lui Alice din bucatarie in timp ce eu aruncam o perna decorative la viitorul ei sot. El s-a ferit usor si a pus-o pe canapea langa el razand.

“Ha-ha.” am spus eu seaca. “Atunci te cheama datoria la bucatarie, haiosule. Du-te si asigura-te ca piticul tau nu da foc la bucatarie.”

“Lumineaza-l.” a ranjit el rebel in timp ce trecea pe langa mine.

“Inca un cuvant si toate bateriile vor disparea din detectoarele de fum.” am strigat eu in urma lui, nefacand vreo miscare de a ma ridica de pe canapea. Aw, liniste.

“Wow.” a spus Edward, coborand scarile din camera de oaspeti unde dormise el pana acum. “Deja amenintam oameni astazi, domnisoara Swan?”

N-am putut forma niciun cuvant pentru cateva clipe. Era evident ca nu se trezise demult. Purta pantaloni de pajama care-i atarnau periculos de jos pe solduri si nimic altceva. Parul lui era chiar mai dezordonat decat de obicei si arata pe jumatate treaz. A cascat, trecandu-si mainile peste fata, facandu-si abdomenul sa para chiar mai proeminent. Salivam.

Jasper si Alice sunt in incaperea alaturata. Jasper si Alice sunt in incaperea alaturata. Jasper si Alice…

“Te asteptai la mai putin?” l-am tachinat eu.

El s-a apropiat incet de mine, cu o stralucire in privire ca si cum stia la ce ma gandeam. Doamne, sper ca nu.

“Sigur ca nu.” a glumit el.

Am incuviintat o data ca sa-i arat ca sunt de acord si el a chicotit.

“Jasper ma innebuneste.” i-am explicat eu amenintarile, si am incercat sa ma distrag de la zeitatea supraomeneasca si delicioasa care era Edward la bustul gol. “Isi ia revansaz pentru comentariul meu de ieri de la telefon.”

Un zambet malefic i-a rasarit pe buze cand am mentionat asta si eu am incercat sa ma lupt cu imbujorarea.

“Cred c-ar trebui sa facem ceva sa ne revansam si noi.” a spus el, cu ranjetul inca pe buze. “Ceva care sa-l invete pe bune o lectie.”

Eram intrigata in ciuda oricarui rationament de-al meu.

“Bine..”am spus eu incet, suspicioasa.

Ranjetul lui a crescut.

“Cred,” a spus el, cu glas scazut, si uitandu-se repede dramatic in jurul camerei ca si cum verifica sa nu ne asculte nimeni. “Ca ar trebui sa ne sarutam.”

Mi-am dat ochii peste cap, desi ingerasul cel rau nu avea nimic impotriva.

“Si asta o sa-i dea lui Jasper o lectie?”

El a incuviintat categoric din cap.

“O, da.” m-a asigurat el. “Nu se va mai lua de tine niciodata.”

A trebuit sa rad la seriozitatea lui.

“Esti un badaran.” am chicotit eu.

El si-a indreptat pozitia din cea usor ghemuita din fata mea si a zambit fermecator.

“Nu poti invinovati un baiat pentru ca incearca.” a spus el usor. “In plus, sunt badaranul tau.”

Inima mea si-a accelerat bataile la cuvintele lui dar am incercat s-o ignor.

“Trei cuvinte.” am spus eu serioasa. “Returnare la expeditor.”

El a chicotit, scuturandu-si capul.

“Ei bine, anunta-ma daca te razgandesti.” a ranjit el. “Trebuie sa-l intreb pe Jasper daca mi-a vazut telefonul. Cred ca Emmett in sfarsit isi pune farsa in aplicare. Nu-l pot gasi.”

Nu chiar. Stiam din sursa sigura (prin spionul meu din interior –Rose-. Era ofticata ca n-o lasase sa ajute cu farsa mea si s-a alaturat taberei adversarilor) ca Emmett se gandea si se razgandea la planurile de razbunare impotriva lui Edward. Voia o farsa care s-o intreaca pe cea pe care mi-o pregatise mie. In plus, eu inca aveam suvite albastre in par. Daca tot ce primeste hotul-de-camionete e telefonul lipsa, avea sa se dezlantuie iadul.

“Sa ma razgandesc?” am strigat eu in urma lui. “In privinta sarutului sau a posesiunii?”

El a ras.

“A amandurora.” a stirgat el peste umar.

N-am putut sa nu zambesc.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Nu-mi venea sa cred ca deja era vineri. Nu stiam daca sa-mi rod unghiile de nervozitate sau sa-l sun si sa ma prefac bolnava. Stomacul meu chiar era la pamant acum, cu siguranta, dar cred ca era mai putin o indigestie sau vreo chestie din asta, si mai mult ceva de genul ies-la-o-intalnire-cu-hotul-de-camionete. Avusesem la dispozitie trei zile sa procesez asta si inca…nimic. Eram inca mai confuza ca niciodata.

Pe de o parte, hai sa fim sincere! Edward e unul din cei mai atractivi barbati pe care-i vazusem in viata mea. Nu, uita asta, chiar e cel mai atractiv! Orice fata normala cu doi ochi ar vrea sa iasa cu el.

Dar pe de alta parte… el era hot-de-camionete.Putea fi foarte enervant cateodata. Era arogant si increzut si suta la suta increzator in sine. Era necrutator si cea mai mare placere a lui de cand sosise era sa ma faca sa rosesc. Nu puteam vorbi pentru mai mult de cateva minute fara sa ne certam.

Era o chestie gen Hyde/Dr. Jekyll.

Telefonul meu a sunat cu un mesaj si stomacul meu deja facea tumbe. Cine avea sa fie acolo cu mine in seara asta?

Bella. Scuze, dar voi intarsia. Poti sa te intalnesti cu mine la restaurantul chinezesc de pe strada Orion? –Edward.

Am pufnit. Cu siguranta Hyde in seara asta. Deja ma calca pe nervi si nici macar nu-l vazusem inca. Incercase sa ma faca sa ies cu el practic de cand imi furase masina in acea prima zi si cand in sfarsit accept, nici macar nu poate veni sa ma ia de acasa? Ma gandisem mult la intalnirea asta, recunosc. Si reusisem in sfarsit sa-mi adun sperantele in ciuda negativitatii mele. La urma urmei, isi amintise de florile mele preferate. Renuntase la tot ca sa ma faca pe mine sa rad cand avusesem o zi proasta. Aratase un potential minunat. Ma asteptam la ceva mai putin ca hotul-de-camionete si mai mult ca fat-frumos pentru prima noastra intalnire. Si acesta nu era comportamentul de fat-frumos.

Ai stiut toata saptamana ca mergem la cina.

Nici nu m-am obosit sa semnez. Cand te gadesti la asta, nu e mare scofala. Nu eram incompetenta, puteam sa conduc singura pana la restaurant. Dar era pur si simplu atat de…dezamagitor.

Da. M-am gandit mult la asta. Dar chiar sunt ocupat. Doar ne intalnim acolo? –Edward.

Deja se lasa pagubas. Eforturile lui fusesera extraordinare si acum ca vanatoarea se incheiase, acum ca acceptasem sa merg la o inalnire cu el, isi pierdea interesul. Mi-am simtit ochii umezindu-se cu lacrimi si mi-am muscat buza.

Era in concediu! Ce putea oare sa aiba de facut care sa fie mai important?

Ei bine, daca-si imagina ca eu aveam sa-l vanez pe el acum, gresea. Sa te lasi greu dupa ce o fata accepta sa iasa cu tine nu e cea mai buna miscare, Cullen.

“Daca asa vrei tu sa fie.” am mormait eu pentru mine insami.

M-am gandit sa nu ma duc deloc, dar pana la urma pur si simplu am ridicat din umeri. Aveam sa port rochia aceea rosie ridicol de scurta pe care Alice ma obligase s-o cumpar dar pe care eu refuzasem s-o port pana acum. Aveam sa-mi ondulez parul astfel incat sa-mi incadreze fata si chiar aveam sa ma machiez. Da, ma pricepeam putin si in ale modei. Imi trebuia doar putina motivatie. Dar nu mai spuneti nimanui. Aveam sa merg, sa mananc cina pe gratis, si apoi sa plec.

Vaneaza asta, domnule hot-de-camionete!

Cum vrei tu. –DB.

Mi-am simtit stomacul chiar mai rau si am apasat pe trimitere. Era ca un roller-coaster acolo.

Ce facusem? Intotdeauna iau deciziile astea pripite cand sunt furioasa. De asta de obicei Rose imi lua telefonul cand eram cu adevarat nervoasa. Pentru ca nu aveai nicio garantie in legatura cu ce spuneam cand nu aveam timp sa gandesc –cand pur si simplu reactionez.

Calmeaza-te putin, Bella.

Bine, in primul rand: sa-mi pun telefonul departe de indemana. In al doilea rand, sa gasesc rochia aia rosie.

Restaurantul chinezesc de pe strada Orion nu era localul perfect pentru o intalnire, seara. Era la capatul extrem al strazii, plin de locuri unde cazuse vopseaua si rugina pe semnul din fata.

M-am incruntat. Cel putin, mancarea era buna.

Batranul de la ‘receptie’ m-a vazut si ochii lui s-au marit. M-am inrosit, aproape asortandu-ma cu rochia mea la culoare. In ce ma bagasem? Scopul meu era sa-l fac pe Edward sa se simta prost –sa am batrani ciudati holbandu-se la mine toata seara cu siguranta nu. Nu intelegeam. Sigur ca rochia imi arata picioarele si era putin mai scurta decat ce purtam eu de obicei dar nu e ca si cum arata ceva mai mult si eu nu eram chiar superb ca un model. Dar ceva in legatura cu rochia asta era magic. Doar ca nu voiam sa-si verse magia asupra batranilor astora. Si singura magie pe care avea sa si-o exercite asupra lui Edward avea sa fie sa-l faca sa saliveze in timp ce eu ma indepartam cu capul sus.

Am scanat incaperea cu privirea. Nu aveau nici macar mese, erau doar cinci gherete. Se pare ca recordul meu era tare prost. Ca fapt divers, intalnirea mea preferata fusese in liceu, cand am iesit cu Seth. Am mers la paintball, desigur. Dar se gandise ceva la asta. Ma durea sa vad cat valora seara asta in ochii lui Edward.

Si ca sa faca lucrurile mai bune(sau mai rele) nici macar nu era aici. Nu-l vedea nicaieri. Cu ochii batranului inca atintiti asupra mea, mi-am fixat ochii in podea, regretandu-mi decizia. Nu doar ca rochia atragea asupra mea atentie nedorita, dar aratam complet nelalocul meu. Toti cei de aici purtau blugi si tricouri, tinuta mea preferata de altfel. Cea mai bine imbracata persoana de aici purta pantaloni si o camasa draguta.

Am inspirit adanc, incercand sa ma adun. Asta nu era cea mai proasta intalnire la care fusesem vreodata, dar se apropia. Cel putin Mike Newton venise la intalnire.

“Vreti sa luati loc?”

Am tresarit, uitandu-ma peste umar la cuplul care statea in spatele meu, asteptand sa ma mut din usa. Imbujorarea mea s-a intensificat. Aveam sa-l omor pe Edward pentru seara asta de umilinta.

“Scuze.” am mormait eu, mergand pana la cea mai apropiata ghereta.

Batranul s-a apropiat de mine, intinzandu-mi un meniu.

“Va pot aduce ceva de baut?” m-a intrebat el, vorbind cu decolteul meu.

Mi-am dres glasul si ochii lui au zburat la fata mea dar nu parea sa regrete ca fusese prins. Mi-am trecut mainile peste fata mea recent obosita, ingrijorandu-ma doar pentru machiajul meu, la urma urmei.

O, cui ii pasa? El nici macar nu era aici. Ii dau 10 minute, apoi plec.

“Doar apa, va rog.” am spus eu seaca. “Astept pe cineva.”

Recunoasterea a rasarit pe fata batranului, urmata de dezamagire si eu am ridicat o spranceana.

“Tu esti Bella?” a intrebat el.

M-am uitat suspicioasa in jur. Le fac farse doar vedetelor din emisiunea aia cu Ashton Kutcher, nu? Ce se petrecea?

Am incuviitat incet din cap.

“Mi-am imaginat.” a mormait batranul si inversunarea mea a crescut. “Partenerul tau vrea sa-ti dau asta.”

Mi-a intins o bucatica de hartie impaturita, oarecum morocanos.

Am clipit, holbandu-ma la batran ca si cum era un extraterestru mic si verde cu ochii plasati gresit, inainte sa iau cu grija bucata de hartie.

Avea numele meu in fata, dar am asteptat ca tipul batran sa plece sa-mi aduca apa sau orice, inainte s-o deschid.

Doar nu credeai ca intr-adevar mancam aici, nu? Cata incredere! Increderea ta in mine e dureroasa, Bella.

Si atat. Asta era tot ce scria. M-am incruntat, intorcand bucata de hartie pe toate partile ca sa vad daca nu cumva imi scapa ceva. Nup. M-am uitat in jurul meu prin restaurant, ochii mei zburand confuzi prin jur.

“Domnul mi-a spus sa va dau celalat bilet cand o sa aratati ca cineva care incearca sa rezolve un mare mister.”

Mi-am ridicat ochii, intalnind privirea unei chinezoaice. Ea a zambit, obrajii ei facand gropite si ochii plini de amuzament.

Pur si simplu am stat acolo holbandu-ma si ea a ras, fluturand noul biletel in fata mea pana cand l-am luat de la ea. S-a grabit sa plece inainte sa ii pot pune vreo intrebare.

Stiam ca vei avea expresia asta pe fata. E chiar draguta, de fapt. Acum mergi afara si cauta urmatorul semn.

Mi-am incretit nasul. Ma trimitea la o vanatoare de indicii? Serios? Si care era premiul in final?

Am iesit din restaurant, privindu-i intrebatoare pe batran si pe chinezoaica vesela. Nu ma ajutau deloc.

Odata ajunsa afara, m-am uitat in jur pentru un nou semn. Era un desen din creta pe trotuar in fata restaurantului. O sageata.

Un chitait mi-a scapat printre buze in timp ce sarbatoream cu dansul victoriei. Era inca o sageata imediat dupa colt, si am ajuns in spatele restaurantului.

“Ce naiba, Cullen?” am intrebat eu cu voce tare, sperand ca era pe aici pe undeva incat sa nu fi vorbit cu nimeni ca o femeie nebuna.

Am auzit ecoul unui ras pe alee si am tresarit, intorcandu-ma sa ma uit in spatele meu. Nimic. Un zgomot m-a facut sa tresar si sa sar intr-o parte la timp incat sa vad o scara de incendiu coborand.

Mi-am ingustat ochii. Si din nou, repet…ce?

“Sper ca nu te astepti sa ma catar pe chestia asta.” am strigat eu, privind spre acoperis. Puteam vedea o urma de par de bronz, dar nimic altceva.

“Edward!”

“Doar urca aici, Swan.” a strigat el inapoi.

Am pufnit. Sa plec inca era o optiune…

Mi-am dat jos pantofii si i-am luat pe amandoi intr-o mana. Tocurile nu erau mari, dar ar fi fost un miracol daca reuseam sa ajung pana acolo in viata in primul rand.

“Daca o sa cad, va fi ceva cu care va trebui sa traiesti pe constiinta pentru tot restul vietii tale!” am strigat, agatandu-ma de scara.

“Chiar stii cum sa dai pe cineva pe spate, Swa…”

Swa. Asta e tot ce-a spus cand eu am aterizat pe acoperis, imediat dupa pantofii pe care-i aruncasem inaintea mea, in fata lui.

“Swa?” am ranjit eu, netezindu-mi rochia. Gura lui inca era deschisa si ochii larg deschisi.

M-am uitat in jos ca sa fiu sigura ca nu se intamplase nimic stanjenitor. Nu. Sanii inca la loc sigur, rochia nu era agatata de lenjeria intima.

“Scuze.” a spus el, dregandu-si glasul. “Arati..ei bine, arati…pur si simplu wow.”

Mi-am muscat buza, uitandu-ma in jos la picioare.

“Nu.” am murmurat eu. “Am cam exagerat cu tinuta.”

Nici macar nu-l auzisem apropiindu-se. Doar i-am simtit degetul ridicandu-mi usor barbia astfel incat sa-i intalnesc privirea. Mi-am simtit respiratia accelerandu-se.

“Poate. Pentru acolo, jos.” a fost el de acord, uitandu-se la acoperis ca si cum putea vedea prin el pana in restaurantul chinezesc.

Am incuviintat trista din cap.

“Dar acoperisul nu cere norme de conduita.” a spus el cu acel zambet strengar si eu mi-am simtit colturile buzelor ridicandu-se.

A facut un pas in spate si l-am putut analiza pentru prima data. Daca eu eram wow, el era… torturant. Purta ceva mai mult casual decat mine, dar pana la urma, tinuta mea era menita sa-l tulbure. Purta o vesta de culoarea carbunelui, deschisa la nasturi pentru a dezvalui o bluza alba. Blugii lui inchisi la culoare erau destul de comozi, dar nu chiar atat de lejeri incat sa te intrebi unde veneau anumite lucruri. Nu ca ma uitam sau ca ma intrebam, normal. Doar suficient de lejeri incat sa ofere si o priveliste minunata a fundului lui pe care am observat-o cand eram ocupata sa nu ma uit si sa nu ma intreb.

“Deci, ce crezi?” a intrebat el nervos.

Mi-am luat ochii de la corpul lui, urmarindu-i privirea. Nici macar nu observasem imprejurimile inca.

Era frumos! Ar face bine sa nu-l lase pe batranul acela sa vada ce facuse aici sus, sau ne-ar alunga in suture si ar deschide restaurantul aici. Era uimitor. Nu era o cladire foarte inalta, dar restaurantul ocupa primul etaj al unui mic complex de apartamente, deci era suficient de inalt incat sa poti vedea restul orasului. Nu era inalt deloc, dar nu uitati ca vorbim despre Forks, toate celelalte cladiri erau foarte joase. Se intuneca si puteai vedea lumina aprinzandu-se in cateva case. Arata…magic.

Si erau lumanari peste tot. Ocupau toata marginea cladirii. Era o mica masa in centru cu o fata de masa alba si doua farfurii acoperite. Un buchet de margarete stateau in mijloc.

Edward a ras nervos, trecandu-si mainile prin par in timp ce-mi urmarea privirea spre superbele flori.

“Stiu, stiu.” a chicotit el, sunetul sunand oarecum fortat, emotiile lui iesind la suprafata. “Deja ti-am dat flori.”

“Nimanui nu-i place repetarea si neoriginalitatea.” l-am tachinat eu, ranjind larg ca sa stie ca glumesc. Clar imi placea. Mai mult decat atat.

El a ranjit, parand mult mai usurat acum ca vorbeam.

“M-am gandit sa-ti iau garoafe.” a spus el. “Dar m-am gandit ca ai putea sa ma bati cu ele.”

Am incuviintat din cap a aprobare, indepartand pantoful cu piciorul meu gol. Renuntasem la pantofi. Nu era murder aici sus sau ceva. Ceea ce insemna…O, Doamne! Maturase acoperisul? Cand aveam sa incetez sa ma simt ca si cum ma drogase cu puteriile lui romantice, aveam sa-l tachinez din legatura cu asta.

“Cine spune ca n-o sa te bat si cu margaretele?” am incercat eu.

El a apucat vaza de pe masa dramatic, marindu-si ochii cu groaza prefacuta.

Am ras si el a zambit, punand vaza la loc usor.

“Totul e atat de frumos, Edward.” am spus eu incet, uitandu-ma din nou in jur. Era o briza slaba, dar era o seara destul de calda pentru Forks si luminile de la case se reflectau pe lacul din mijlocul orasului.

“Wow.” a exclamat el. “Stiu ca am facut ceva corect daca mi-ai spus pe nume.”

Mi-am dat ochii peste cap, pocnindu-l in piept.

“Nu te obisnui cu asta.”

El si-a scuturat capul, punandu-si mainile in jurul taliei mele, intorcandu-ma astfel incat spatele meu se odihnea pe pieptul lui. Am inghetat pentru o clipa, dar apoi el si-a odihnit capul pe umarul meu, bucurandu-se de priveliste, deci eu pur si simplu m-am relaxat in bratele lui. Ne puteam intoarce la soarecele si pisica maine.

“Nici n-as fi visat la asta.” a spus el incet.

Am zambit. Era perfect. De ce ma indoisem vreodata de asta? De ce ma gandisem vreodata ca nu ne-am putea intelege bine? Puteam sa ne descurcam cinci minute si fara sa ne prostim ca niste copii mici pana la urma.

Tacerea a fost intrerupta de un telefon care s-a auzit din poseta mea.

Am oftat, tragandu-ma din bratele lui si scotand din geanta micul telefon argintiu. Am zambit cand am vazut cine suna.

Tata.

Asta avea sa fie amuzant.

“Alo?”

Tacere. Ochii lui Edward mai aveau putin si ii ieseau din orbite si eu i-am oferit o privire tachinanta.

“Salutare, doamna.” si-a revenit el in final. “Fie am numarul gresit, fie aveti telefonul fiului meu.”

I-am facut cu ochiul lui Edward care inca se holba la mine cand realizarea l-a lovit ca un autobuz galben. De fapt, dupa expresia de pe fata lui, as putea sa inclin spre un tramvai.

“Depinde.” am chicotit eu. “Il cautati pe Edward Cullen?”

“Da.” a raspuns barbatul suspicios. “Pe el il caut.”

Am incuviintat din cap ca si cum el ar fi stat chiar in fata mea.

“Ei bine atunci, banuiesc ca ma bucur sa va cunosc, domnule Cullen.”

Edward si-a inchis brusc gura care pana atunci statuse larg deschisa si a sarit in fata mea, incercand sa insface telefonul. I-am dat mana la o parte, intorcandu-ma astfel incat sa nu-l poata lua.

“Multumesc.” a spus barbatul cu siguranta confuz. “Va pot intreba cine sunteti?”

“Sunt Bella Swan.” am spus eu, zambind cand am auzit geamatul lui Edward. Momentul de pace si romantic fusese minunat, dar nimic nu m-ar fi oprit sa ma joc putin cu nervii lui.

“Sunt prietena lui Edward din Forks.” am explicat eu. “Si-a lasat telefonul la cafenea ieri si eu i-l pastram la loc sigur.”

Edward a mormait ceva pe sub mustata si eu m-am uitat urat la el peste umar.

Barbatul a chicotit.

“O, chiar asa?” a intrebat el, amuzat. “Presupun corect ca fiul meu nu stie ca ‘i-l pastrezi la loc sigur’?

Am chicotit.

“Stie.” l-am corectat eu. “A aflat acum cateva secunde cand l-ati sunat.”

Domnul Cullen a ras tare, unul din acele rasete melodice. Am zambit. Imi place de el.

“Tatal tau e grozav.” am mimat eu din buze spre Edward.

El nu parea amuzat.

“Ei bine, e o placere sa te cunosc, Bella.” a chicotit el. “Oricine se poate pune cu toanele fiului meu este in regula pentru mine. Oricine il poate infrange e chiar mai bun.”

Am zambit mandra.

“Deci, Edward v-a spus ca mi-a furat masina?”

Asta e tot ce-am apucat sa spun. Edward a decis ca era suficient si mi-a luat telefonul cu ochii exagerat de ingustati la mine. Am ras, aruncandu-i o bezea si fluturandu-mi genele la el din moment ce nu putea sa faca nimic cat timp vorbea la telefon cu tatal lui. As fi fost in bucluc din moment ce inchidea telefonul, totusi. El a fortat un mic zambet intorcandu-se astfel incat sa nu ma mai vada.

“Hei, tata.” a spus el in telefon, apoi a urmat o pauza. “Da, si ea crede ca e tare isteata.”

Am chicotit, asezandu-ma pe scaunul de langa masa. Venea un miros incat imi venea sa salivez de sub farfurie dar nu voiam sa trag cu ochiul pana cand Edward nu era gata. Pana atunci, aveam pur si simplu sa ma amuz de stanjeneala lui.

“Ti-a spus ca suntem prieteni,nu?” a ranjit el, uitandu-se peste umar la mine. O,nu. “Nu stiu ce sa-ti spun, tata. Cred ca e indragostita de mine.”

Am rosit, uitandu-ma la farfuria mea.

“Hot-de-camionete mincinos prost.” am mormait eu.

El a ras, fie la ce am spus eu fie la ce spunea tatal lui, nu sunt sigura.

“O, o facem sa roseasca.” a raportat el in telefon.

Nu eram eu cea care-l stanjenea acum o secunda? Cand se intorsese asta impotriva mea atat de repede? Era bun. Era foarte bun.

“Asa o sa fac.” A spus el, putin mai incet. Mi-am ridicat privirea, surprinsa de noul ton de jena din vocea sa. Fata lui era de un rosu aprins.

Ochii mei s-au marit. Edward nu roseste! Trebuia sa-i cunosc pe oamenii acestia personal. Parintii il puteau face sa roseasca! Va trebui sa-mi amintesc sa-i gasesc la nunta. Nota personala: sa-i intreb despre povesti stanjenitoare din copilaria lui Edward.

“Bine. Pa.”

M-am uitat la el cu un zambet pisica-a-mancat-canarul de indata ce a inchis telefonul.

“A fost un la revedere foarte grabit, hot-de-camionete.” l-am tachinat eu.

El s-a uitat urat la mine in joaca.

“Tata te iubeste.”

“Toata lumea ma iubeste.” am spus eu serioasa, incuviintand cu gravitate din cap ca si cum era o povara foarte grea de dus. Am pufnit mental.

“Asta e bine.” a spus el amuzat.

Am zambit, luand o gura din apa care statea pe masa. Speram ca era a mea oricum.

“E important sa te intelegi bine cu socrii.”

M-am inecat, varsand apa pe fata de masa si el a ras.

“Esti asa un dobitoc.” am sasait eu.

El a ridicat din umeri.

“Telefonul meu a fost la tine in tot acest timp.” a spus el.

Am incuviintat din cap. N-o sa-mi para rau catusi de putin dupa ce el ma facuse sa scuip apa.

“L-ai lasat la cafenea.” am ridicat eu din umeri.

El m-a privit acuzator.

“Asta a fost acum trei zile.” a spus. “L-am invinuit pe Emmett in tot acest timp.”

Am incuviintat din cap.

“Da.” am zambit eu. “E grozav, nu?”

El pur si simplu si-a scuturat capul la mine, dar buzele lui se luptau cu un zambet.

“Putem sa mancam?” am intrebat eu in sfarsit. “Am stat aici mirosind mancarea tot timpul, dar te-am asteptat.”

I-am facut cea mai bun privire a mea de catel si el a ras.

“Esti atat de generoasa.” m-a tachinat.

Am ridicat din umeri, ridicand capacul de pe farfurie si zambind.

“N-ai gatit tu, nu?” am verificat eu, simtindu-ma brusc ingrijorata. Mirosea bine, arata bine… M-am uitat mai atent, asigurandu-ma ca era gatit.

Edward si-a dat ochii peste cap.

“A fost destul de greu sa conving proprietarul restaurantului sa ma lase sa inchiriez acoperisul fara sa comand nimic. “ a pufnit el. “In plus, nu vrei sa mananci ce gatesc eu. Nu e chiar un talent de-al meu. A trebuit sa comand ceva.

M-am simtit mai linistita sa mananc stiind ca era de la restaurant si am luat o gura.

“Yum.” am zumzait eu.

“Sper ca iti place.” a spus el tachinant. “Trebuie sa mananc pranzul aici pe toata durata sederii in Forks in schimb.”

“Clientela asigurata.” am incuviintat eu din cap. “Foarte istet.”

“Multumesc, domnita.” a spus el si eu am chicotit, aratand spre locul din fata mea.

“Urasc sa mananc singura.” l-am informat eu. “Luati un loc, domnule.”

El s-a asezat, scuturand din cap.

“Stii, nu stiu de ce ma intorc mereu dornic de mai mult.” a oftat el. “Esti atat de exigenta.”

Am ranjit.

“Pentru ca eu pot sa arat bine in rochie.” am tachinat eu, ridicand din umeri.

El s-a uitat de la ochii mei spre linia rochiei care imi aluneca pe gat si si-a lins buzele.

“Da, asa e.”

Am rosit.

“Dar asta nu e tot.”

Mi-am ridicat privirea si m-am uitat la el printre gene.

“Ce mai e?” am intrebat eu incet, fortand cuvintele sa-mi alunece pe buze.

El a zambit, acceptand incercarea.

“Esti inteligenta, si amuzanta, si nu te lasi invinsa de prostiile mele.”

Am ras. La cum arata, si cu ochii aceia hipnotizanti, probabil ii era greu sa gaseasca pe cineva care nu ar cadea in genunchi sa-i sarute picioarele.

“Si arati minunat in rochia asta.” a adaugat.

Mi-am dat ochii peste cap.

“Desigur.” am spus eu sarcastic.

M-a privit ciudat pentru o clipa, dar apoi a schimbat subiectul.

Am vorbit despre tot. Mi-a spus ca el crescuse in Detroit si despre cand aflase ca mama lui fusese diagnosticata cu cancer. Aproape am plans cand a vorbit despre asta. Dar apoi mi-a povestit despre cum a invins boala si eu am aplaudat. Nu, chiar am facut-o. Edward a ras. I-am spus despre excursiile mele la pescuit cu Charlie si despre cum ii cunoscusem pe toti la colegiu. El a ras din nou cand i-am spus povestea despre cum ii urmaream pe baieti jucand fotbal. M-am asigurat ca mentionez despre cum a cazut Jasper. De multe ori.

Dupa ce am terminat de mancat, Edward a strans farfuriile si le-a pus pe margine astfel incat sa poata sa le duca inapoi la restaurant mai tarziu. Pe tot parcursul serii avusesem despre ce sa vorbim. El s-a sprijinit de margine si si-a incrucisat bratele pe piept.

Nu eram sigura daca sa ma holbez la mainile lui sau sa strig la el sa nu mai stea pe margine.

“Deci am reusit?”

M-am incruntat.

“Ce?”

“Ti-am demonstrat contrariul?” a explicat el. “A fost oribil?”

M-am prefacut ca ma gandesc la asta.

“In comparatie cu ce?” am intrebat eu in final.

S-a uitat urat la mine inainte sa intre in joc.

“Ce zici daca o comparam cu intalnirea grandioasa cu Mike Newton?”

Am ras.

“A fost minunat!” am exagerat eu.

El a ranjit.

“Ma bucur ca cel putin l-am invins pe hartuitor.”

“Si tu esti un hartuitor.” i-am amintit eu. “Iti amintesti? Doar ca tu ai recunoscut ca ma hartuiesti.”

El a incuviintat ganditor din cap.

“Asta asa e.” si-a amintit el. “Dar cu totii stim ca asa e mult mai bine.”

“O, mult mai bine.” am spus eu lenesa, dandu-mi ochii peste cap.

El n-a raspuns si eu mi-am ridicat privirea ca sa-l vad concentrandu-se intens pe ceva.

Buzele mele.

Respiratia mi s-a oprit.

“Poate hartuitorul cel putin sa primeasca un sarut?” a intrebat el.

Mi-am muscat buza.

“Eu. Nu stiut…daca asta…” am inchis ochii, incercand sa-mi amintesc cum sa respir. “Cum as putea sa inaintez plangerile impotriva ta la politie daca ar afla ca eu incurajam hartuitorul?” am reusit eu in final sa spun.

El a ras si eu am deschis ochii ca sa-l vad din nou cu acel zambet pe buze, acela care era aproape adorabil.

“Poate ar rebui pur si implu…sa nu anuntam politia?”

Am zambit in timp ce el se apropia si mai mult.

“Prima data n-am facut-o…” am spus eu, iar apoi buzele lui le-au mangait usor pe ale mele.

Si apoi n-am mai spus nimic. Daca mirosea bine, avea un gust si mai bun.

“Acum stiu secretul.” a soptit el, indepartandu-se odata ce am ramas fara aer, dar si-a pastrat buzele la o asemenea apropiere incat respiratia lui imi mangaia fata.

“Hmm?” Acesta a fost singurul sunet coerent pe care am putut sa-l scot.

“Ne vom intelege foarte bine.” a soptit el. “De fiecare data cand devii intepata, trebuie doar sa te reduc la tacere cu un sarut.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Taci, hot-de-camionete.” i-am cerut eu incet, tragandu-l de guler si zdrobindu-mi buzele de ale lui din nou.

Capitolul 11: Cuvantul zilei este Gelozie

Nu-mi venea sa cred ca-mi petrecusem seara cu hotul-de-camionete. Din nou. Si apoi, ajunsesem sa accept sa ies cu el la o intalnire. Alice avea sa-si iese din minti. Nu stiu ce era mai rau, reactia ei exagerata, tachinarile lui Emmett, sau ranjetele increzute ale lui Rosalie.

Poate il puteam convinge pe Edward sa pastram totul doar pentru noi deocamdata.

Cum se intamplase asta pana la urma? Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era poezia lui groaznica. Nu cred ca mai reusisem sa iau o decizie rationala dupa asta. Totul era doar un joc de flirtat, si apoi cearta dintre ingerasii de pe umeri, si…Edward. Era aproape, extrem de aproape. Mirosea atat de bine si era siropos si sincer si facea chestia cu mangaiatul fetei mele. Totul era ispititor. Si…ei bine, sunt sigura ca intreaga treaba ma cam topise, facandu-ma incapabila sa-mi amintesc ca el. este. un. cuceritor. Sigur ca stia ce sa spuna, si cum sa ma faca sa rad, si cum sa faca chestia aia cu degetul mare de-a lungul maxilarului meu.

Am oftat. Acum vorbea cinismul meu si stiam ca asta era si partea mea logica, acea partea care nu era suspicioasa pe farmecul hotului-de-camionete. Cel putin, partea care nu voia sa fie suspicioasa pe farmecul lui. Mai era si alta parte, si nu stiu cat de tare domina ea, care nu avea nimic impotriva sa fie fermecata. Nu prea puteam convinge partea asta ca el era doar un macho care stie exact ce sa spuna. Edward parea mai mult de atat.

Ei bine, oricine si orice era,aveam o intalnre cu el vineri. Si nimeni nu putea nega ca de data asta era o intalnire.

Am oftat.

“Ce e in neregula, puicuto?”

M-am intors spre el, iesind din reverie cu o scuturare a capului. Jacob avea capul intors intr-o parte, privindu-ma curios de pe canapea. Venise la mine mai devreme pentru ca era plictisit cat timp Sam era la lucru. Petreceam mult timp impreuna din moment ce eram singurii din gasca fara slujbe ‘adevarate’. Jake era designer grafic,deci muncea de acasa. Slujbele noastre ne lasau mult timp liber.

“Nimic.” am oftat eu sec. “Doar ma certam cu mine insami.”

El m-a privit pentru inca o clipa inainte sa incuviinteze din cap.

“Suna ca ceva ce faci tu.” a spus el simplu.

Am fortat un zambet, asezandu-ma langa el.

“Ce te-a doborat, huh?” m-a intrebat el.

M-am cuibarit langa el si mi-am odihnit capul pe umarul lui. Stiti cum sunt zilele alea cand totul pare sa mearga atat de prost incat tot ce vrei e sa lenevesti si sa o ai pe mamica ta sa-ti spuna cum sa iesi la liman? Ei bine, eu niciodata nu avusesem optiunea asta. Dar totul era in regula,pentru ca-l aveam pe prietenul meu gigant gay, indian.

“Am acceptat sa iau cina cu Edward?”

“Hotul-de-camionete?” m-a intrebat el.

Am incuviintat din cap.

“Zeul sexy cu parul de bronz?”

Am oftat.

“In carne si oase.” am afirmat eu.

A tacut pentru o clipa inainte sa-si odihneasca si el capul pe al meu.

“Deci…regret decizia?” a incercat el sa-mi inteleaga starea.

M-am gandit la asta pentru o secunda inainte sa ridic din umeri.

“Nu.” am spus eu in final. “Sunt entuziasmata.”

Mai multa tacere.

“Bella…Nu sunt sigur ca inteleg care e problema.” a spus el in sfarsit.

Mi-am incretit nasul, frustrata eu insami.

“Sunt doar confuza.” am recunoscut eu. Uram sa fiu confuza. Mentionasem deja asta? “Nu vreau sa vorbesc despre asta.”

“Chiar te-a derutat binisor tipul, huh?” a chicotit el.

Eu m-am strambat.

“Tocmai ai chicotit?” am intrebat eu, nevenindu-mi sa cred. “Ce e asa amuzant despre asta, Jacob?”

Nu ma auzise? Ma certam cu mine insami. Certam! Asta nu e ceva care sa fie luat in gluma.

“Nimic, nimic.” a insistat el repede. “Doar ca niciodata nu te-am vazut asa intoarsa de un barbat inainte. Probabil chiar il placi daca te consumi atat de mult din cauza asta.”

M-am incruntat. Banuiesc ca e un fel de a privi lucrurile. Sigur ca eu nu ma gandisem niciodata sa privesc lucrurile asa inainte si nu sunt sigura daca voiam s-o fac.

“Taci.” am gemut eu. “Nimeni nu te-a intrebat.”

Jake a ras, schimband canalele de vreo cateva ori inainte sa opreasca televizorul si sa arunce telecomanda intr-o parte.

“In regula.” a spus el brusc. “Ridica-te.”

El s-a ridicat in picioare, privindu-ma asteptand si eu mi-am unit sprancenele.

“Ce?” am facut eu. “Unde mergem?”

“In oras.” a raspuns el, intinzandu-si mana spre mine. “Fierbi. Trebuie sa te distragem inainte ca tot ganditul asta sa-ti arda neuronii.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Multumesc pentru lipsa de incredere, Jake.”

El pur si simplu a ranjit, miscandu-si degetele rugator.

“Haide, Bellie.”

Am gemut, in sfarsit luandu-i mana si lasandu-l sa ma traga de pe canapea. La urma urmei, doar nu voiam sa neuronii mei sa se friga.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

“Godfather”.a spus el increzut.

Mi-am scuturat capul.

“Asta nu se pune.” am insistat eu. “Filmul e The Godfather, deci incepe cu ‘t’.”

Jacob mereu trisa. Nu conta ce jucam. In Monopoly, facea mai multe imprumuturi si uita sa le plateasca inapoi. In Life, o dadea pe sotia lui jos din masina pentru a avea mai mult spatiu.Iar in jocul asta cu cuvintele,la filme, mereu gasea o cale sa scurteze sau sa modifice titlurile ca sa-i iese lui. N-o sa se intample, amice. Ce? Am uitat sa mentionez ca slujbele noastre ne lasau mult timp liber.

Jacob a ridicat din umeri.

“Detalii.”

Am oftat, amintindu-mi o discutie cu un anumit criminal inalt si palid care spusese acelasi lucru. Ma gandeam la el atat de mult incat ma enerva. Nu puteam sa ma abtin.

“Se pune.” a insistat Jake, scotandu-ma din visare.”In plus, Al Pacino era asa dragut atunci.”

M-am strambat, gandindu-ma la ridurile lui de acum. Timpul nu e cel mai bun prieten al omului.

“Ai observat vreodata cum George Clooney devine tot mai sexy cu cat inainteaza in varsta?” am intrebat eu –ca tot vorbeam de timp.

Jake a incuviintat din cap, obisnuit cu devierile mele de la subiect.Unii oameni se pierd, dar la mine in cap are sens.

“Asa functioneaza treaba pentru unii.” a fost el de acord.

“Doua cuvinte.” am ranjit eu. “Denzel Washington.”

Jake si-a facut dramatic vant si eu am ras, in sfarsit intrand in atmosfera de iesirea noastra de fete. Vedeti? N-aveam nevoie de hotul-de-camionete.

..Ma intreb daca hotul-de-camionete devine mai sexy pe masura ce inainteaza in varsta. Asta e destul de greu de crezut. Vreau sa spun, deja e atat de…

“Aici!” am icnit eu.

Jake m-a privit, cu ochii largi si confuz.

“Bella, ce se..”

“E deja atat de aici!” am bolborosit eu, intr-o frenezie. Era ca si cum gandurile mele numeroase despre el il scosesera din orice facea ca sa vina la mine.

“Cine e aici, Bella?” m-a intrebat Jake,privindu-ma ca si cum…ei bine, privindu-ma ca si cum in mijlocul celei mai normale conversatii, incepusem sa spun nonsensuri.

“Hotul-de-camionete.” am sasait eu, incercand sa-mi pastrez vocea inceata.

Capul lui Jake s-a intors brusc ca sa-mi urmareasca privirea, agitat sa-l vada macar putin. Si acolo era el. Il puteam vedea prin fereastra mare a cafenelei unde statusem noi in ultima jumatate de ora. Merge ape trotuar, cu mainile in buzunare, calcand ferm cu tenesii lui Converse. Si se pregatea sa deschida usa.

“Ascunde-ma.” am soptit eu disperata in acelasi timp cand Jake l-a evaluat si si-a dat acordul.

“Yummy.”

L-am pocnit peste mana.

“Opreste-te.” am sasait eu. Nu era nici locul, nici momentul potrivit.

Jacob a ras.

“De ce?” a intrebat el, amuzat.”Chiar e yummy. Si de ce te panichezi ca si cum ar fi ilegal sa fii in cafeneaua asta?”

Mi-am deschis gura ca sa-i raspund, dar apoi am inchis-o la loc, pufnind. De ce ma panicam? Nu e ca si cum el si-ar fi putut da seama ca ma gandisem la el toata ziua..Nu daca ma tineam rece. Da, rece. Asta trebuia sa fac.

Era acelasi Edward care ma enervase si ma adusese la limite in majoritatea timpului, pana la urma. Nu mai avusesem niciodata dificulati sa vorbesc cu el inainte. Sigur ca asta era probabil pentru ca fusesem ocupata sa ma conving singura ca eram inamici de moarte.

“Bella?”

Capul meu a zburat spre directia de unde venea vocea. Mana mea inca era pe bratul lui Jacob si am vazut ochii lui Edward alunecand incet spre acel loc inainte sa se opreasca din nou asupra fetei mele. Am detectat un indiciu a ceva, poate foc, mocnind in ochii lui inainte sa clipeasca si sa dispara.

Mi-am retras mana, imbujorandu-ma.Nu aveai nevoie sa citesti minti ca sa-ti dai seama la ce se gandea si era atat de departe de adevar incat era amuzant.

“Hei, Edward.” am spus eu, vocea mea sunand tremuranda. M-am lovit mental. Oare puteam sa sun mai mult ca o fana decat tocmai o facusem? Daca nu m-ar fi facut sa ma descotorosesc de lista aia pro si contra seara trecuta, in aceasta clipa as fi scos-o. Puterea asta pe care o avea asupra tuturor functiilor mele cognitive era enervanta.Din fericire, enervarea aceasta era suficient sa ma distraga de la cat de minunat arata cu tricoul acela si cu parul inca ud(fara indoiala, de la dus, pentru ca afara nu ploua, de data asta) si am fost capabila sa formulez o intreaga propozitie.

“Doar pentru ca recunosti ca esti un hartuitor nu inseamna ca poti continua sa practici asta fara rusine, stii.”

El a ranjit.

“Ei bine, domnisoara Swan, vad ca esti la fel de spirituala in dimineata asta ca aseara cand am plecta de la tine.”

Mi-a cazut maxilarul in timp ce el se uita cu coada ochiului la Jacob, increzut. Tocmai…El chiar… Doar nu-si marca teritoriul intentionat!

Jacob a ridicat o spranceana, amuzat.

“Asa a fost, Bells?” a ranjit el.

Am rosit, ingustandu-mi ochii la hotul-de-camionete. Contra: ma face sa rosesc. Credeam ca scapasem de obiceiul asta problematic cu ani in urma!

“Intotdeauna sunt spirituala.” am spus eu, incrucisandu-mi bratele pe piept si uitandu-ma urat la el astfel incat ca el sa stie ca eu stiam ce facea el. Stiti? “N-ai observat?”

“Ba da.” a incuviintat el din cap, fara a avea decent de a se rusina. “Ai de gand sa ma prezinti prietenului tau?”

Ii arunca sageti din priviri saracului Jake in timp ce-si termina propozitia si eu mi-am dat ochii peste cap.De ce nu putea la fel de bine sa-si ridice piciorul si sa faca pipi pe scaunul meu? Barbati.

“Jake, el e Edward Cullen, alias hotul-de-camionete.” l-am prezentat eu. “Edward, acesta e Jake, iubitul meu.”

Ochii lui Edward au devenit imensi in timp ce se ineca cu cafeaua din care tocmai luase o gura. Am ridicat o spranceana, provocandu-l.Nici macar nu iesisem inca la intalnire cu el si cand ma vede cu un prieten, automat face privirea aia de caine lovit.

Jacob a intrerupt momentul stanjenitor pe care-l creasem izbucnind intr-o runda de rasete ingrozitor de tari.

“Aw, Bells, cred ca i-ai provocat saracului baiat un atac de cord.” a ras el.

Am ridicat din umeri, luand calma o gura din cafeaua mea. Asa-i trebuia pentru ca-mi bantuise gandurile toata dimineata.

Jacob si-a scuturat capul, inca chicotind in timp ce se ridica de la masa.

“Ma duc sa-l sun pe Sam.” mi-a spus el, amuzamentul stralucind in ochii lui caprui. “O sa-i placa la nebunie asta.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Multumesc foarte mult, amice.” am marait eu.

Mi-a facut cu ochiul si s-a indepartat, dar apoi s-a intors spre Edward, privindu-l ca si cum il compatimea.

“Bafta.” a spus el, batandu-l pe spate. “Poate fi un explozibil destul de puternic.”

Am pufnit. Toti prietenii mei ma tradasera.

Jake s-a indepartat ranjind ca si cum stia la ce ma gandeam. Mi-a facut semnul cu degetele mari de la ambele maini ridicate in spatele lui Edward inainte sa lase usa de la cafenea sa se inchida in urma lui. Il puteam vedea vorbind entuziasmat la telefon afara si mi-am dat ochii peste cap. Sam nu avea sa ma lase sa traiesc cu asta. Puteam garanta.

Edward si-a dres stanjenit glasul si eu am chicotit cand am vazut ca arata la fel de confuz cum ma simteam eu de obicei.

“Pari putin confuz, hotule-de-camionete.” am spus eu ranjind.

“Si bine crescut. Ca o portocala sau ceva din complexul acela al geloziei.”

El a ranjit putin ca si cum nu se putea abtine.

“Cate voci sunt in capul tau, Swan?” m-a intrebat amuzat.

Am ridicat din umeri. Cu ingerasii de pe umeri, constiinta enervanta, Yoda cel gay, si diverse personaje Shakespeariene, pierdusem numaratoare. E un lucru rau?

Am aratat spre locul pe care statuse Jake si el si-a trecut mana prin par, privindu-ma sceptic inainte sa ofteze si sa se aseze.

“Deci…ce s-a intamplat aici, DB?” m-a intrebat el, privind peste umar unde il putea vedea pe Jake prin fereastra, tinandu-se de burta –razand in timp ce-i povestea scena lui Sam.

Am chicotit, indreptandu-i atentia lui Edward inapoi la mine.

“Erai foarte teritorial si mi-am folosit umorul ca sa intorc situatia.” am spus eu simplu, fluturandu-mi genele dramatic.

Arata ca si cum avea de gand sa protesteze, dar i-am aruncat o privire care i-a inchis gura. Stiam amandoi ca pentru o secunda, se intorsese la zilele de om primitiv.

“Esti sigura ca el stie ca il foloseai ca sa ma pui pe mine la punct?” a spus el, privind din nou peste umar si eu am ras.

“In primul rand, eu nu-mi folosesc prietenii.” am insistat eu. “Si in al doilea rand, daca mai continui sa te holbezi la el, iubitul lui o sa se infurie.”

Capul lui a zburat inapoi spre mine si eu am ranjit.

“Si nu vrei ca Sam sa fie furios pe tine.” am spus eu serioasa. “E un tip mare.”

“Ce?” s-a inecat el cu aer, socul intiparit in fiecare trasatura a fetei lui superbe.

Am incuviintat cu gravitate din cap.

“Da. Toti baietii astia Quilleute sunt uriasi.” am spus eu ganditoare. Era atat de nebunesc. Intregul trib era inspaimantator de inalt. Jake glumea ca era ceva in apa.

“Si nu cred ca doar pentru ca e gay, nu ti-ar tabaci fundul daca te holbezi la Jake.” am adaugat eu. “Pentru ca ar face-o.”

“Stai, stai, stai.” m-a intrerupt Edward, tinandu-si mainile ridicate in fata lui. “Nu ma holbam la niciun tip.”

Mi-am pierdut controlul. Eram destul de sigura ca hotului-de-camionete ii placeau femeile.Vreau sa spun, era evident, dar ma amuza sa rad putin de el.

“Deci e…gay?”

Am incuviintat din cap. Sunt sigura ca aratam ca pisica aceea care a mancat canarul.

“Si sunteti prieteni?”

Am incuviintat din nou din cap, simtindu-ma al naibii de increzuta. Puteam vedea rotitele invartindu-se, incercand sa reconstituiasca ultimele cinci minute, apoi un ranjet i-a ridicat un colt al buzelor sale. Nu era unul din ranjetele cu care eram eu obisnuita. Acesta insemna bucluc si eu am inghitit in sec in timp ce el se apleca peste masa spre mine.

“Oh, Isabella.” a spus el, tonul lui fiind unul de avertizare. “Asta n-a fost foarte frumos.”

Am inghitit in sec.

“Imi pare rau?” am spus eu fara aer. A iesit ca o intrebare.

El a chicotit, punandu-mi o suvita din par dupa ureche.

“Iti pare?” a intrebat el, ridicand o spranceana malefic in timp ce se apleca si mai mult.

Am incuviintat usor din cap si mainile lui s-au ridicat pentru a-mi prinde fata. Ochii mei s-au inchis.

“Banuiesc ca te-as putea ierta.” a soptit el seducator, buzele lui atingandu-mi fruntea.

Inima mea batea ca nebuna, si simteam pulsul puternic in gat.

Apoi a disparut.

Ochii mei s-au deschis incet dupa o clipa, o actiune mult mai grea decat fusese sa-i inchid. Edward statea rezemat de scaunul lui, ranjind, cu bratele incrucisate pe piept, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Mi-am ingustat ochii la el, lasandu-l privirea sa alunece spre solnita de pe masa. Trebuia sa ma lupt cu nevoia de a i-o arunca in cap.

“Acum cine nu joaca frumos, Cullen?”

El a chicotit.

“Nu stiu despre ce vorbesti, DB.” a mintit el usor.

Inca mai cantaream care ar fi fost cea mai buna arma –solnita sau farfurioara unde se afla frisca pentru cafea, cand i-a sunat telefonul.

“Hei, Jasper.” a spus el, lasandu-ma sa marai pentru mine insami.

Am palit. Nu,nu,nu! Asta nu era bine. Nu avusesem ocazia sa vorbim despre aversiunea mea in legatura cu a impartasi detalii nenecesare cu prietenii nostril. Sunt sigura ca Jasper deja avea suspiciunile lui pentru ca amandoi disparusem in timpul serii cu o mie de dansatori de striptease si nu aveam nevoie sa intaresc banuielile acelea lasandu-l sa afle ca petreceam mai mult timp impreuna. Si Doamne fereste ca el sa afle ca aveam o intalnire! Vestea asta s-ar imprastia ca focul pana la logodnica lui bagareata. Ea imi amintea oarecum de unul din cateii aceia mici care se credeau dobermani. Te apuca de pantaloni(pentru ca numai acolo pot ajunge), si se tin de ei fara mila. Si spun asta in cel mai iubitor mod cu putinta, desigur. Dar avea sa devina un calau in miniatura dupa informatia asta, fara mila si necrutator.

“Doar o secunda, Jasper.” a spus Edward in telefon, privindu-ma curios. “Bella scutura din maini ca si cum ar incerca sa ajute un Boeing 447 sa aterizeze.”

Am incetat sa ma mai agit si mi-am plesnit fruntea. Pe bune? A facut asta intentionat?

“Da, e chiar aici.” a continuat el, parand ca nu vedea privirea mea ucigatoare.

El a chicotit la ceva ce i-a spus Jasper inainte sa acopere telefonul cu mana si sa-si intoarca atentia spre mine.

“Da?” m-a indemnat el.

Mi-am ingustat ochii la el la un unghi aproape imposibil.

“De ce i-ai spus asta?” m-am enervat eu.

El a tresarit, amuzamentul disparand cand a realizat ca eram nervoasa. E norocos ca e inuman de frumos.

“Nu trebuia s-o fac?” a intrebat el timid.

Am expirat indignata si mi-am intins mana spre el, aratand spre telefon. Acum trebuia sa repar stricaciunile. Aveam sa-i explic lui Edward mai tarziu, dar aproape ca auzeam chitaitul lui Alice de aici. Apoi ar fi glumele lui Emmett… Trebuia sa repar asta.

Edward s-a uitat la mana mea intinsa pentru o clipa inainte ca ochii lui sa se opreasca din nou asupra fetei mele, aratand destul de indoielnic. Se gandea daca sa-mi dea sau nu telefonul.

Farfurioara cu frisca era mai grea, dar era rotunda, in timp ce solnita avea niste parti ascutite. Decizii, decizii.

Am luat cea mai grea decizie, sa las deoparte armele fizice si sa trec la armele emotionale. M-am bosumflat, rugandu-l din priviri. L-am implorat.

Edward a oftat invins, rupand concursul nostru de holbat.

“Jasper?” a soptit el in telefon. “Bella vrea sa vorbeasca cu tine.” O pauza scurta. “Cred c-am dat de belea.”

Am avut un singur lucru de spus cand mi-a dat telefonul.

“Ma hartuieste.”

Jasper a ras tare.

“Si asta te face pe tine micuta victim inocenta hartuita, nu?”

Am incuviintat din cap din toata inima.

“Fara indoiala.”

Jasper a ras din nou. Dobitoc.

“Nu-i spune lui Alice.” l-am ruga eu.

Inca radea.

“De ce as tine vreun secret fata de Alice a mea?” a chicotit el.

Am oftat.

“Pentru ca m-ar tortura pana in ziua mortii mele.” am spus eu plina de speranta.

Nimic. Am pufnit.

“Pentru ca ti-as ramane datoare pe viata?” am incercat eu din nou.

“Hmm..” s-a gandit el.”Asta e o oferta foarte tentanta.”

M-am luminat de speranta.

“Dar totusi, s-a intors el. La naiba! “Alice are puterea de a-mi face viata un infern de asemenea. Si daca afla ca-i ascund ceva…”

“N-o sa afle?” Nimic macar nu stiu de ce incercam. Amandoi stiam ca nu era nicio cale ca Jasper sa-i ascunda ceva lui Alice. De ce nu era Edward verisorul lui Emmett? Nu, trebuia sa fie ruda cu cineva cu valori morale.

“Bella.” m-a mustrat Jasper. “Alice stie totul.” Vocea lui a capatat o tenta intunecata care m-a facut sa rad in ciuda oricarui fapt.

“Ma poti ajuta sau nu?” am implorat eu. “La urma urmei, eu sunt cea care i-a atras lui Alice atentia asupra ta in acea zi pe terenul de fotbal.”

Mi-am incrucisat degetele. Te rog, te rog, te rog.

“Radeai pentru ca am cazut.” mi-a amintit el sec.

Am tresarit.

“Te rog.” am implorat.

El a oftat.

“Asta e intre tine si varul meu.” a spus el in final. “N-o sa-i spun daca nu ma intreaba.”

Am ranjit. Nu, am radiat.

“Aw, Jasper.” m-am bucurat eu. “Multum…”

“Nu te entuziasma prea tare.” m-a intrerupt el. “Te iubesc, dar daca ma intreaba, o sa cant ca un canar.”

“E bine, canarule.” am chicotit eu. “Dar nu-i da teorii.”

“Si tu nu da detalii.” a facut el compromise. “Daca ramai gravida cu vreun copil cu parul ciudat, am un singur cuvant pentru tine…”

“Taci!” Eram ofensata, obrajii mei capatand cea mai aprinsa nuanta de rosu cunoscuta de omenire. Edward statea chiar aici. Daca auzea? Retrag tot ce spusesem despre Jasper in capitolul 2. Nu e fratele pe care nu l-am vrut niciodata dar pe care-l iubeam oricum. E fratele pe care il arunci in masina de spalat vase de indata ce mama se intoarce cu spatele.

“Barza.” a terminat el dramatic, cu o urma de mandrie in voce la istetimea evident enervanta.

“Trebuie sa inchid.” am spus eu bland, mult mai bland decat as fi crezut ca e posibil data fiind ofensa. “Edward pare nerabdator. Nu vreau sa te fac sa te simti prost, dar telefonul tau a cam intrerupt ceva si mi-ar placea sa termin.”

Si am inchis telefonul, trantindu-l pe masa cu mai multa forta decat de obicei. Doi joaca jocul asta, Whitlock!

Urmatoarele 5 secunde foarte lungi(le numarasem) le-am petrecut in tacere, eu incercand sa evit privirea intrebatoare a lui Edward.

“Ei bine," a spus el, ridicand o spranceana. “Asta a fost interesant.”

M-am inrosit chiar mai tare, daca asa ceva e posibil, fastacindu-ma pe scaunul meu.

“Se purta ca un fund de maimutoi.” i-am explicat eu. “Voiam sa-l pun la locul lui.”

S-a gandit o clipa la asta inainte sa incuviinteze din cap.

“Sunt sigura ca ti-a iesit.”

Am zambit, putin timid, apoi mi-am dres glasul, inapoi la treburile noastre.

“A zis ca n-o sa-i spuna lui Alice daca nu intreaba.”

El a ridicat din umeri

“O sa intrebe.” a spus el cu incredere, luand o gura din cafeaua lui.

“Deci, de ce nu vrem ca prietenii nostri sa stie?” a intrebat el, uitandu-se pe deasupra cestii de cafea cu sprancenele ridicate.

“Pentru ca sunt prietenii nostri.” am spus eu simplu, neobosindu-ma sa ascund ‘duh’-ul din vocea mea.

“Alice.” am elaborat, facand numele o intreaga propozitie. “Rosalie.”

M-am oprit pentru un efect dramatic, inainte sa continui cu un final maret.

“Emmett.”

El a incuviintat din cap.

“Inteles.” a facut el o grimasa. “Dar o sa afle eventual.”

Am ridicat o spranceana.

“De ce?” am intrebat eu. “Poate nu mai trebuie sa mergem si la o a doua intalnire. Poate ca nu vom avea despre ce sa vorbim. Poate va fi stanjenitor si vor fi o gramada de taceri greu de umplut in conversatii. Poate ca suntem mai buni ca inamici. Poate vei decide ca nu sunt deloc interesanta.”

“Ma indoiesc sincer de asta.” a pufnit el. “Cu siguranta esti interesanta.”

Mi-am ingustat ochii la el si a zambit timid.

“Te-ai gandit mult la asta?” a indraznit el.

Am ridicat din umeri. Dang. Si roseata mea mi se intindea din nou pe fata.

“Chiar crezi ca va fi groaznic?” a intrebat el serios.

Mi-am muscat buza, gandindu-ma la cel mai bun mod de a raspunde. Nu eram pe deplin sigura de ce vedea la mine atat de interesant in vanatoarea sa, dar ma temeam ca de indata ce ajungea sa ma cunoasca, avea sa realizeze ca totul fusese doar imaginatia lui. Fie asta, sau de indata ce se termina vanatoarea, avea sa simta ca misiunea sa fusese un success si sa se evaporeze. Erau atatea lucruri care puteau merge prost.

Am ramas la o ridicare din umeri.

“E o posibilitate.”

M-a studiat pentru chiar mai mult timp inainte sa ridice din nou ceasca, de data asta cu un ranjet mailitios pe buze.

“Sunt pregatit sa-ti dovedesc contrariul.”

Ei bine, sa ciocnim pentru asta.

__________________________

Imi pare rau ca mi-a luat atata, stiu ca e aproape o luna de cand n-am mai postat :(. Dar cu toata olimpiada, si acum vin tezele, si am fost ingrozitor de ocupata si de obosita, n-am mai apucat...:( Acum am reusit sa mai traduc cateva capitole inainte, asa ca stiti voi ce aveti de facut pentru ca urmatorul capitol sa zboare aici, pe blog! :)

Pupici:*:*:*

Dienutza