Capitolul 11: Cuvantul zilei este Gelozie

Nu-mi venea sa cred ca-mi petrecusem seara cu hotul-de-camionete. Din nou. Si apoi, ajunsesem sa accept sa ies cu el la o intalnire. Alice avea sa-si iese din minti. Nu stiu ce era mai rau, reactia ei exagerata, tachinarile lui Emmett, sau ranjetele increzute ale lui Rosalie.

Poate il puteam convinge pe Edward sa pastram totul doar pentru noi deocamdata.

Cum se intamplase asta pana la urma? Ultimul lucru pe care mi-l aminteam era poezia lui groaznica. Nu cred ca mai reusisem sa iau o decizie rationala dupa asta. Totul era doar un joc de flirtat, si apoi cearta dintre ingerasii de pe umeri, si…Edward. Era aproape, extrem de aproape. Mirosea atat de bine si era siropos si sincer si facea chestia cu mangaiatul fetei mele. Totul era ispititor. Si…ei bine, sunt sigura ca intreaga treaba ma cam topise, facandu-ma incapabila sa-mi amintesc ca el. este. un. cuceritor. Sigur ca stia ce sa spuna, si cum sa ma faca sa rad, si cum sa faca chestia aia cu degetul mare de-a lungul maxilarului meu.

Am oftat. Acum vorbea cinismul meu si stiam ca asta era si partea mea logica, acea partea care nu era suspicioasa pe farmecul hotului-de-camionete. Cel putin, partea care nu voia sa fie suspicioasa pe farmecul lui. Mai era si alta parte, si nu stiu cat de tare domina ea, care nu avea nimic impotriva sa fie fermecata. Nu prea puteam convinge partea asta ca el era doar un macho care stie exact ce sa spuna. Edward parea mai mult de atat.

Ei bine, oricine si orice era,aveam o intalnre cu el vineri. Si nimeni nu putea nega ca de data asta era o intalnire.

Am oftat.

“Ce e in neregula, puicuto?”

M-am intors spre el, iesind din reverie cu o scuturare a capului. Jacob avea capul intors intr-o parte, privindu-ma curios de pe canapea. Venise la mine mai devreme pentru ca era plictisit cat timp Sam era la lucru. Petreceam mult timp impreuna din moment ce eram singurii din gasca fara slujbe ‘adevarate’. Jake era designer grafic,deci muncea de acasa. Slujbele noastre ne lasau mult timp liber.

“Nimic.” am oftat eu sec. “Doar ma certam cu mine insami.”

El m-a privit pentru inca o clipa inainte sa incuviinteze din cap.

“Suna ca ceva ce faci tu.” a spus el simplu.

Am fortat un zambet, asezandu-ma langa el.

“Ce te-a doborat, huh?” m-a intrebat el.

M-am cuibarit langa el si mi-am odihnit capul pe umarul lui. Stiti cum sunt zilele alea cand totul pare sa mearga atat de prost incat tot ce vrei e sa lenevesti si sa o ai pe mamica ta sa-ti spuna cum sa iesi la liman? Ei bine, eu niciodata nu avusesem optiunea asta. Dar totul era in regula,pentru ca-l aveam pe prietenul meu gigant gay, indian.

“Am acceptat sa iau cina cu Edward?”

“Hotul-de-camionete?” m-a intrebat el.

Am incuviintat din cap.

“Zeul sexy cu parul de bronz?”

Am oftat.

“In carne si oase.” am afirmat eu.

A tacut pentru o clipa inainte sa-si odihneasca si el capul pe al meu.

“Deci…regret decizia?” a incercat el sa-mi inteleaga starea.

M-am gandit la asta pentru o secunda inainte sa ridic din umeri.

“Nu.” am spus eu in final. “Sunt entuziasmata.”

Mai multa tacere.

“Bella…Nu sunt sigur ca inteleg care e problema.” a spus el in sfarsit.

Mi-am incretit nasul, frustrata eu insami.

“Sunt doar confuza.” am recunoscut eu. Uram sa fiu confuza. Mentionasem deja asta? “Nu vreau sa vorbesc despre asta.”

“Chiar te-a derutat binisor tipul, huh?” a chicotit el.

Eu m-am strambat.

“Tocmai ai chicotit?” am intrebat eu, nevenindu-mi sa cred. “Ce e asa amuzant despre asta, Jacob?”

Nu ma auzise? Ma certam cu mine insami. Certam! Asta nu e ceva care sa fie luat in gluma.

“Nimic, nimic.” a insistat el repede. “Doar ca niciodata nu te-am vazut asa intoarsa de un barbat inainte. Probabil chiar il placi daca te consumi atat de mult din cauza asta.”

M-am incruntat. Banuiesc ca e un fel de a privi lucrurile. Sigur ca eu nu ma gandisem niciodata sa privesc lucrurile asa inainte si nu sunt sigura daca voiam s-o fac.

“Taci.” am gemut eu. “Nimeni nu te-a intrebat.”

Jake a ras, schimband canalele de vreo cateva ori inainte sa opreasca televizorul si sa arunce telecomanda intr-o parte.

“In regula.” a spus el brusc. “Ridica-te.”

El s-a ridicat in picioare, privindu-ma asteptand si eu mi-am unit sprancenele.

“Ce?” am facut eu. “Unde mergem?”

“In oras.” a raspuns el, intinzandu-si mana spre mine. “Fierbi. Trebuie sa te distragem inainte ca tot ganditul asta sa-ti arda neuronii.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Multumesc pentru lipsa de incredere, Jake.”

El pur si simplu a ranjit, miscandu-si degetele rugator.

“Haide, Bellie.”

Am gemut, in sfarsit luandu-i mana si lasandu-l sa ma traga de pe canapea. La urma urmei, doar nu voiam sa neuronii mei sa se friga.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

“Godfather”.a spus el increzut.

Mi-am scuturat capul.

“Asta nu se pune.” am insistat eu. “Filmul e The Godfather, deci incepe cu ‘t’.”

Jacob mereu trisa. Nu conta ce jucam. In Monopoly, facea mai multe imprumuturi si uita sa le plateasca inapoi. In Life, o dadea pe sotia lui jos din masina pentru a avea mai mult spatiu.Iar in jocul asta cu cuvintele,la filme, mereu gasea o cale sa scurteze sau sa modifice titlurile ca sa-i iese lui. N-o sa se intample, amice. Ce? Am uitat sa mentionez ca slujbele noastre ne lasau mult timp liber.

Jacob a ridicat din umeri.

“Detalii.”

Am oftat, amintindu-mi o discutie cu un anumit criminal inalt si palid care spusese acelasi lucru. Ma gandeam la el atat de mult incat ma enerva. Nu puteam sa ma abtin.

“Se pune.” a insistat Jake, scotandu-ma din visare.”In plus, Al Pacino era asa dragut atunci.”

M-am strambat, gandindu-ma la ridurile lui de acum. Timpul nu e cel mai bun prieten al omului.

“Ai observat vreodata cum George Clooney devine tot mai sexy cu cat inainteaza in varsta?” am intrebat eu –ca tot vorbeam de timp.

Jake a incuviintat din cap, obisnuit cu devierile mele de la subiect.Unii oameni se pierd, dar la mine in cap are sens.

“Asa functioneaza treaba pentru unii.” a fost el de acord.

“Doua cuvinte.” am ranjit eu. “Denzel Washington.”

Jake si-a facut dramatic vant si eu am ras, in sfarsit intrand in atmosfera de iesirea noastra de fete. Vedeti? N-aveam nevoie de hotul-de-camionete.

..Ma intreb daca hotul-de-camionete devine mai sexy pe masura ce inainteaza in varsta. Asta e destul de greu de crezut. Vreau sa spun, deja e atat de…

“Aici!” am icnit eu.

Jake m-a privit, cu ochii largi si confuz.

“Bella, ce se..”

“E deja atat de aici!” am bolborosit eu, intr-o frenezie. Era ca si cum gandurile mele numeroase despre el il scosesera din orice facea ca sa vina la mine.

“Cine e aici, Bella?” m-a intrebat Jake,privindu-ma ca si cum…ei bine, privindu-ma ca si cum in mijlocul celei mai normale conversatii, incepusem sa spun nonsensuri.

“Hotul-de-camionete.” am sasait eu, incercand sa-mi pastrez vocea inceata.

Capul lui Jake s-a intors brusc ca sa-mi urmareasca privirea, agitat sa-l vada macar putin. Si acolo era el. Il puteam vedea prin fereastra mare a cafenelei unde statusem noi in ultima jumatate de ora. Merge ape trotuar, cu mainile in buzunare, calcand ferm cu tenesii lui Converse. Si se pregatea sa deschida usa.

“Ascunde-ma.” am soptit eu disperata in acelasi timp cand Jake l-a evaluat si si-a dat acordul.

“Yummy.”

L-am pocnit peste mana.

“Opreste-te.” am sasait eu. Nu era nici locul, nici momentul potrivit.

Jacob a ras.

“De ce?” a intrebat el, amuzat.”Chiar e yummy. Si de ce te panichezi ca si cum ar fi ilegal sa fii in cafeneaua asta?”

Mi-am deschis gura ca sa-i raspund, dar apoi am inchis-o la loc, pufnind. De ce ma panicam? Nu e ca si cum el si-ar fi putut da seama ca ma gandisem la el toata ziua..Nu daca ma tineam rece. Da, rece. Asta trebuia sa fac.

Era acelasi Edward care ma enervase si ma adusese la limite in majoritatea timpului, pana la urma. Nu mai avusesem niciodata dificulati sa vorbesc cu el inainte. Sigur ca asta era probabil pentru ca fusesem ocupata sa ma conving singura ca eram inamici de moarte.

“Bella?”

Capul meu a zburat spre directia de unde venea vocea. Mana mea inca era pe bratul lui Jacob si am vazut ochii lui Edward alunecand incet spre acel loc inainte sa se opreasca din nou asupra fetei mele. Am detectat un indiciu a ceva, poate foc, mocnind in ochii lui inainte sa clipeasca si sa dispara.

Mi-am retras mana, imbujorandu-ma.Nu aveai nevoie sa citesti minti ca sa-ti dai seama la ce se gandea si era atat de departe de adevar incat era amuzant.

“Hei, Edward.” am spus eu, vocea mea sunand tremuranda. M-am lovit mental. Oare puteam sa sun mai mult ca o fana decat tocmai o facusem? Daca nu m-ar fi facut sa ma descotorosesc de lista aia pro si contra seara trecuta, in aceasta clipa as fi scos-o. Puterea asta pe care o avea asupra tuturor functiilor mele cognitive era enervanta.Din fericire, enervarea aceasta era suficient sa ma distraga de la cat de minunat arata cu tricoul acela si cu parul inca ud(fara indoiala, de la dus, pentru ca afara nu ploua, de data asta) si am fost capabila sa formulez o intreaga propozitie.

“Doar pentru ca recunosti ca esti un hartuitor nu inseamna ca poti continua sa practici asta fara rusine, stii.”

El a ranjit.

“Ei bine, domnisoara Swan, vad ca esti la fel de spirituala in dimineata asta ca aseara cand am plecta de la tine.”

Mi-a cazut maxilarul in timp ce el se uita cu coada ochiului la Jacob, increzut. Tocmai…El chiar… Doar nu-si marca teritoriul intentionat!

Jacob a ridicat o spranceana, amuzat.

“Asa a fost, Bells?” a ranjit el.

Am rosit, ingustandu-mi ochii la hotul-de-camionete. Contra: ma face sa rosesc. Credeam ca scapasem de obiceiul asta problematic cu ani in urma!

“Intotdeauna sunt spirituala.” am spus eu, incrucisandu-mi bratele pe piept si uitandu-ma urat la el astfel incat ca el sa stie ca eu stiam ce facea el. Stiti? “N-ai observat?”

“Ba da.” a incuviintat el din cap, fara a avea decent de a se rusina. “Ai de gand sa ma prezinti prietenului tau?”

Ii arunca sageti din priviri saracului Jake in timp ce-si termina propozitia si eu mi-am dat ochii peste cap.De ce nu putea la fel de bine sa-si ridice piciorul si sa faca pipi pe scaunul meu? Barbati.

“Jake, el e Edward Cullen, alias hotul-de-camionete.” l-am prezentat eu. “Edward, acesta e Jake, iubitul meu.”

Ochii lui Edward au devenit imensi in timp ce se ineca cu cafeaua din care tocmai luase o gura. Am ridicat o spranceana, provocandu-l.Nici macar nu iesisem inca la intalnire cu el si cand ma vede cu un prieten, automat face privirea aia de caine lovit.

Jacob a intrerupt momentul stanjenitor pe care-l creasem izbucnind intr-o runda de rasete ingrozitor de tari.

“Aw, Bells, cred ca i-ai provocat saracului baiat un atac de cord.” a ras el.

Am ridicat din umeri, luand calma o gura din cafeaua mea. Asa-i trebuia pentru ca-mi bantuise gandurile toata dimineata.

Jacob si-a scuturat capul, inca chicotind in timp ce se ridica de la masa.

“Ma duc sa-l sun pe Sam.” mi-a spus el, amuzamentul stralucind in ochii lui caprui. “O sa-i placa la nebunie asta.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Multumesc foarte mult, amice.” am marait eu.

Mi-a facut cu ochiul si s-a indepartat, dar apoi s-a intors spre Edward, privindu-l ca si cum il compatimea.

“Bafta.” a spus el, batandu-l pe spate. “Poate fi un explozibil destul de puternic.”

Am pufnit. Toti prietenii mei ma tradasera.

Jake s-a indepartat ranjind ca si cum stia la ce ma gandeam. Mi-a facut semnul cu degetele mari de la ambele maini ridicate in spatele lui Edward inainte sa lase usa de la cafenea sa se inchida in urma lui. Il puteam vedea vorbind entuziasmat la telefon afara si mi-am dat ochii peste cap. Sam nu avea sa ma lase sa traiesc cu asta. Puteam garanta.

Edward si-a dres stanjenit glasul si eu am chicotit cand am vazut ca arata la fel de confuz cum ma simteam eu de obicei.

“Pari putin confuz, hotule-de-camionete.” am spus eu ranjind.

“Si bine crescut. Ca o portocala sau ceva din complexul acela al geloziei.”

El a ranjit putin ca si cum nu se putea abtine.

“Cate voci sunt in capul tau, Swan?” m-a intrebat amuzat.

Am ridicat din umeri. Cu ingerasii de pe umeri, constiinta enervanta, Yoda cel gay, si diverse personaje Shakespeariene, pierdusem numaratoare. E un lucru rau?

Am aratat spre locul pe care statuse Jake si el si-a trecut mana prin par, privindu-ma sceptic inainte sa ofteze si sa se aseze.

“Deci…ce s-a intamplat aici, DB?” m-a intrebat el, privind peste umar unde il putea vedea pe Jake prin fereastra, tinandu-se de burta –razand in timp ce-i povestea scena lui Sam.

Am chicotit, indreptandu-i atentia lui Edward inapoi la mine.

“Erai foarte teritorial si mi-am folosit umorul ca sa intorc situatia.” am spus eu simplu, fluturandu-mi genele dramatic.

Arata ca si cum avea de gand sa protesteze, dar i-am aruncat o privire care i-a inchis gura. Stiam amandoi ca pentru o secunda, se intorsese la zilele de om primitiv.

“Esti sigura ca el stie ca il foloseai ca sa ma pui pe mine la punct?” a spus el, privind din nou peste umar si eu am ras.

“In primul rand, eu nu-mi folosesc prietenii.” am insistat eu. “Si in al doilea rand, daca mai continui sa te holbezi la el, iubitul lui o sa se infurie.”

Capul lui a zburat inapoi spre mine si eu am ranjit.

“Si nu vrei ca Sam sa fie furios pe tine.” am spus eu serioasa. “E un tip mare.”

“Ce?” s-a inecat el cu aer, socul intiparit in fiecare trasatura a fetei lui superbe.

Am incuviintat cu gravitate din cap.

“Da. Toti baietii astia Quilleute sunt uriasi.” am spus eu ganditoare. Era atat de nebunesc. Intregul trib era inspaimantator de inalt. Jake glumea ca era ceva in apa.

“Si nu cred ca doar pentru ca e gay, nu ti-ar tabaci fundul daca te holbezi la Jake.” am adaugat eu. “Pentru ca ar face-o.”

“Stai, stai, stai.” m-a intrerupt Edward, tinandu-si mainile ridicate in fata lui. “Nu ma holbam la niciun tip.”

Mi-am pierdut controlul. Eram destul de sigura ca hotului-de-camionete ii placeau femeile.Vreau sa spun, era evident, dar ma amuza sa rad putin de el.

“Deci e…gay?”

Am incuviintat din cap. Sunt sigura ca aratam ca pisica aceea care a mancat canarul.

“Si sunteti prieteni?”

Am incuviintat din nou din cap, simtindu-ma al naibii de increzuta. Puteam vedea rotitele invartindu-se, incercand sa reconstituiasca ultimele cinci minute, apoi un ranjet i-a ridicat un colt al buzelor sale. Nu era unul din ranjetele cu care eram eu obisnuita. Acesta insemna bucluc si eu am inghitit in sec in timp ce el se apleca peste masa spre mine.

“Oh, Isabella.” a spus el, tonul lui fiind unul de avertizare. “Asta n-a fost foarte frumos.”

Am inghitit in sec.

“Imi pare rau?” am spus eu fara aer. A iesit ca o intrebare.

El a chicotit, punandu-mi o suvita din par dupa ureche.

“Iti pare?” a intrebat el, ridicand o spranceana malefic in timp ce se apleca si mai mult.

Am incuviintat usor din cap si mainile lui s-au ridicat pentru a-mi prinde fata. Ochii mei s-au inchis.

“Banuiesc ca te-as putea ierta.” a soptit el seducator, buzele lui atingandu-mi fruntea.

Inima mea batea ca nebuna, si simteam pulsul puternic in gat.

Apoi a disparut.

Ochii mei s-au deschis incet dupa o clipa, o actiune mult mai grea decat fusese sa-i inchid. Edward statea rezemat de scaunul lui, ranjind, cu bratele incrucisate pe piept, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Mi-am ingustat ochii la el, lasandu-l privirea sa alunece spre solnita de pe masa. Trebuia sa ma lupt cu nevoia de a i-o arunca in cap.

“Acum cine nu joaca frumos, Cullen?”

El a chicotit.

“Nu stiu despre ce vorbesti, DB.” a mintit el usor.

Inca mai cantaream care ar fi fost cea mai buna arma –solnita sau farfurioara unde se afla frisca pentru cafea, cand i-a sunat telefonul.

“Hei, Jasper.” a spus el, lasandu-ma sa marai pentru mine insami.

Am palit. Nu,nu,nu! Asta nu era bine. Nu avusesem ocazia sa vorbim despre aversiunea mea in legatura cu a impartasi detalii nenecesare cu prietenii nostril. Sunt sigura ca Jasper deja avea suspiciunile lui pentru ca amandoi disparusem in timpul serii cu o mie de dansatori de striptease si nu aveam nevoie sa intaresc banuielile acelea lasandu-l sa afle ca petreceam mai mult timp impreuna. Si Doamne fereste ca el sa afle ca aveam o intalnire! Vestea asta s-ar imprastia ca focul pana la logodnica lui bagareata. Ea imi amintea oarecum de unul din cateii aceia mici care se credeau dobermani. Te apuca de pantaloni(pentru ca numai acolo pot ajunge), si se tin de ei fara mila. Si spun asta in cel mai iubitor mod cu putinta, desigur. Dar avea sa devina un calau in miniatura dupa informatia asta, fara mila si necrutator.

“Doar o secunda, Jasper.” a spus Edward in telefon, privindu-ma curios. “Bella scutura din maini ca si cum ar incerca sa ajute un Boeing 447 sa aterizeze.”

Am incetat sa ma mai agit si mi-am plesnit fruntea. Pe bune? A facut asta intentionat?

“Da, e chiar aici.” a continuat el, parand ca nu vedea privirea mea ucigatoare.

El a chicotit la ceva ce i-a spus Jasper inainte sa acopere telefonul cu mana si sa-si intoarca atentia spre mine.

“Da?” m-a indemnat el.

Mi-am ingustat ochii la el la un unghi aproape imposibil.

“De ce i-ai spus asta?” m-am enervat eu.

El a tresarit, amuzamentul disparand cand a realizat ca eram nervoasa. E norocos ca e inuman de frumos.

“Nu trebuia s-o fac?” a intrebat el timid.

Am expirat indignata si mi-am intins mana spre el, aratand spre telefon. Acum trebuia sa repar stricaciunile. Aveam sa-i explic lui Edward mai tarziu, dar aproape ca auzeam chitaitul lui Alice de aici. Apoi ar fi glumele lui Emmett… Trebuia sa repar asta.

Edward s-a uitat la mana mea intinsa pentru o clipa inainte ca ochii lui sa se opreasca din nou asupra fetei mele, aratand destul de indoielnic. Se gandea daca sa-mi dea sau nu telefonul.

Farfurioara cu frisca era mai grea, dar era rotunda, in timp ce solnita avea niste parti ascutite. Decizii, decizii.

Am luat cea mai grea decizie, sa las deoparte armele fizice si sa trec la armele emotionale. M-am bosumflat, rugandu-l din priviri. L-am implorat.

Edward a oftat invins, rupand concursul nostru de holbat.

“Jasper?” a soptit el in telefon. “Bella vrea sa vorbeasca cu tine.” O pauza scurta. “Cred c-am dat de belea.”

Am avut un singur lucru de spus cand mi-a dat telefonul.

“Ma hartuieste.”

Jasper a ras tare.

“Si asta te face pe tine micuta victim inocenta hartuita, nu?”

Am incuviintat din cap din toata inima.

“Fara indoiala.”

Jasper a ras din nou. Dobitoc.

“Nu-i spune lui Alice.” l-am ruga eu.

Inca radea.

“De ce as tine vreun secret fata de Alice a mea?” a chicotit el.

Am oftat.

“Pentru ca m-ar tortura pana in ziua mortii mele.” am spus eu plina de speranta.

Nimic. Am pufnit.

“Pentru ca ti-as ramane datoare pe viata?” am incercat eu din nou.

“Hmm..” s-a gandit el.”Asta e o oferta foarte tentanta.”

M-am luminat de speranta.

“Dar totusi, s-a intors el. La naiba! “Alice are puterea de a-mi face viata un infern de asemenea. Si daca afla ca-i ascund ceva…”

“N-o sa afle?” Nimic macar nu stiu de ce incercam. Amandoi stiam ca nu era nicio cale ca Jasper sa-i ascunda ceva lui Alice. De ce nu era Edward verisorul lui Emmett? Nu, trebuia sa fie ruda cu cineva cu valori morale.

“Bella.” m-a mustrat Jasper. “Alice stie totul.” Vocea lui a capatat o tenta intunecata care m-a facut sa rad in ciuda oricarui fapt.

“Ma poti ajuta sau nu?” am implorat eu. “La urma urmei, eu sunt cea care i-a atras lui Alice atentia asupra ta in acea zi pe terenul de fotbal.”

Mi-am incrucisat degetele. Te rog, te rog, te rog.

“Radeai pentru ca am cazut.” mi-a amintit el sec.

Am tresarit.

“Te rog.” am implorat.

El a oftat.

“Asta e intre tine si varul meu.” a spus el in final. “N-o sa-i spun daca nu ma intreaba.”

Am ranjit. Nu, am radiat.

“Aw, Jasper.” m-am bucurat eu. “Multum…”

“Nu te entuziasma prea tare.” m-a intrerupt el. “Te iubesc, dar daca ma intreaba, o sa cant ca un canar.”

“E bine, canarule.” am chicotit eu. “Dar nu-i da teorii.”

“Si tu nu da detalii.” a facut el compromise. “Daca ramai gravida cu vreun copil cu parul ciudat, am un singur cuvant pentru tine…”

“Taci!” Eram ofensata, obrajii mei capatand cea mai aprinsa nuanta de rosu cunoscuta de omenire. Edward statea chiar aici. Daca auzea? Retrag tot ce spusesem despre Jasper in capitolul 2. Nu e fratele pe care nu l-am vrut niciodata dar pe care-l iubeam oricum. E fratele pe care il arunci in masina de spalat vase de indata ce mama se intoarce cu spatele.

“Barza.” a terminat el dramatic, cu o urma de mandrie in voce la istetimea evident enervanta.

“Trebuie sa inchid.” am spus eu bland, mult mai bland decat as fi crezut ca e posibil data fiind ofensa. “Edward pare nerabdator. Nu vreau sa te fac sa te simti prost, dar telefonul tau a cam intrerupt ceva si mi-ar placea sa termin.”

Si am inchis telefonul, trantindu-l pe masa cu mai multa forta decat de obicei. Doi joaca jocul asta, Whitlock!

Urmatoarele 5 secunde foarte lungi(le numarasem) le-am petrecut in tacere, eu incercand sa evit privirea intrebatoare a lui Edward.

“Ei bine," a spus el, ridicand o spranceana. “Asta a fost interesant.”

M-am inrosit chiar mai tare, daca asa ceva e posibil, fastacindu-ma pe scaunul meu.

“Se purta ca un fund de maimutoi.” i-am explicat eu. “Voiam sa-l pun la locul lui.”

S-a gandit o clipa la asta inainte sa incuviinteze din cap.

“Sunt sigura ca ti-a iesit.”

Am zambit, putin timid, apoi mi-am dres glasul, inapoi la treburile noastre.

“A zis ca n-o sa-i spuna lui Alice daca nu intreaba.”

El a ridicat din umeri

“O sa intrebe.” a spus el cu incredere, luand o gura din cafeaua lui.

“Deci, de ce nu vrem ca prietenii nostri sa stie?” a intrebat el, uitandu-se pe deasupra cestii de cafea cu sprancenele ridicate.

“Pentru ca sunt prietenii nostri.” am spus eu simplu, neobosindu-ma sa ascund ‘duh’-ul din vocea mea.

“Alice.” am elaborat, facand numele o intreaga propozitie. “Rosalie.”

M-am oprit pentru un efect dramatic, inainte sa continui cu un final maret.

“Emmett.”

El a incuviintat din cap.

“Inteles.” a facut el o grimasa. “Dar o sa afle eventual.”

Am ridicat o spranceana.

“De ce?” am intrebat eu. “Poate nu mai trebuie sa mergem si la o a doua intalnire. Poate ca nu vom avea despre ce sa vorbim. Poate va fi stanjenitor si vor fi o gramada de taceri greu de umplut in conversatii. Poate ca suntem mai buni ca inamici. Poate vei decide ca nu sunt deloc interesanta.”

“Ma indoiesc sincer de asta.” a pufnit el. “Cu siguranta esti interesanta.”

Mi-am ingustat ochii la el si a zambit timid.

“Te-ai gandit mult la asta?” a indraznit el.

Am ridicat din umeri. Dang. Si roseata mea mi se intindea din nou pe fata.

“Chiar crezi ca va fi groaznic?” a intrebat el serios.

Mi-am muscat buza, gandindu-ma la cel mai bun mod de a raspunde. Nu eram pe deplin sigura de ce vedea la mine atat de interesant in vanatoarea sa, dar ma temeam ca de indata ce ajungea sa ma cunoasca, avea sa realizeze ca totul fusese doar imaginatia lui. Fie asta, sau de indata ce se termina vanatoarea, avea sa simta ca misiunea sa fusese un success si sa se evaporeze. Erau atatea lucruri care puteau merge prost.

Am ramas la o ridicare din umeri.

“E o posibilitate.”

M-a studiat pentru chiar mai mult timp inainte sa ridice din nou ceasca, de data asta cu un ranjet mailitios pe buze.

“Sunt pregatit sa-ti dovedesc contrariul.”

Ei bine, sa ciocnim pentru asta.

__________________________

Imi pare rau ca mi-a luat atata, stiu ca e aproape o luna de cand n-am mai postat :(. Dar cu toata olimpiada, si acum vin tezele, si am fost ingrozitor de ocupata si de obosita, n-am mai apucat...:( Acum am reusit sa mai traduc cateva capitole inainte, asa ca stiti voi ce aveti de facut pentru ca urmatorul capitol sa zboare aici, pe blog! :)

Pupici:*:*:*

Dienutza