Capitolul 13: Cuvantul zilei este Adaptare

Va trebui sa mentionez asta. Cand Bella vorbea cu tatal lui Edward la telefon, nu era vorba de Carlisle. In aceasta povestea, Esme si Carlisle sunt parintii lui Jasper, deci unchii lui Edward. Parintii lui Edward sunt Elizabeth si Edward Senior. E putin cam incalcit, dar autoarea voia ambele perechi in povestea ei. Elizabeth si Edward Senior, dar si Carlisle si Esme, vor fi prezenti la nunta lui Alice cu Jasper. Dar pana atunci…..

“Putem sa le spunem?”

“Nu.”

“Te rog.”

Am oftat.

“Nu.”

“De ce nu?”

Mi-am incrucisat bratele pe piept.

“Ce e de spus, pana la urma?” l-am infruntat eu. “Am iesit la cina.”

“Si ne-am sarutat.” a ranjit el.

Eu m-am rosit.

“Si mergem sa vedem filmul acela maine seara.” mi-a reamintit el.

“Mda…” am admis eu cu ezitare.

“Mie-mi suna ca si cum iesim impreuna.” a spus el increzut.

“Sshhh!” l-am atentionat eu,uitandu-ma la prietenii nostri care, din fericire, nu observau ca eu si Edward inca nu ne alaturasem conversatiei lor despre nunta inca.

Edward a chicotit, aplecandu-se spre mine.

“Vreau ca ei sa stie.” a spus el incet, trecandu-si degetele de-a lungul liniei maxilarului meu. M-am luptat sa-mi tin ochii deschisi. “Vreau ca toata lumea sa stie.”

“Atunci striga de pe acoperis.” am spus eu taios.

“Bine.” a ranjit el, inspirand adanc ca si cum se pregatea.

Ochii mei s-au marit si i-am pus o mana peste gura.

“Ce faci?” am chitait eu.

El a ras infundat si mi-a sarutat palma.

“Ce faceti voi doi?” a strigat Alice din sufragerie. “Va rog, spuneti-mi ca inca nu v-ati omorat unul pe altul.”

Edward a chicotit tot infundat si eu mi-am ingustat ochii la el, bucuroasa ca prietenii nostri stateau pe canapea, intorsi cu spatele la bucataria unde eram noi.

“Nu inca.” am strigat eu inapoi. “Dar intreaba intr-un minut sau doua, acum e inca devreme.”

Edward mi-a lins mana si eu mi-am tras-o repede inapoi, frecand-o de blugi in timp ce ma uitam urat la el.

Nu era deranjat. Unele lucruri nu se schimba niciodata.

“Glumeste.” a strigat si el. “A fost destul de greu pentru o clipa, dar i-am luat arma si cred ca am doborat-o.”

Mi-am dat ochii peste cap in timp ce prietenii nostri radeau.

“O, nu l-ai omori, nu-i asa, Bella?” a strigat Jasper, ranjind la mine peste umar.

M-am uitat urat la el.

“Inca nu m-am decis in totalitate.” am spus eu usor, trecand pe langa Edward ca sa ma alatur celolrlalti in sufragerie.

“Nu mai fi asa iritata.” si-a dat Alice ochii peste cap. “Vorbeam despre a ne lua o vacanta.”

Mi-am ridicat sprancenele.

“Credeam ca vorbiti despre nunta.” am recunoscut eu.

Ea a pufnit indignata.

“Chiar sunt capabila sa mai vorbesc si despre altceva in afara de nunta.” mi-a aruncat ea flacari din priviri.

Am ridicat din priviri.

“Dar numai putin.” a intervenit Rose. “De asta am decis ca avem nevoie de o mica vacanta.”

Alice a intors flacarile impotriva lui Rose si eu am chicotit. Rose era cat se poate de directa.

“Ce?” si-a dat Rose parul peste umar. “Spun doar ca toti avem nevoie de o pauza de la nebunia asta ca sa ne reimprospatam putin pentru saptamana viitoare cand e nunta.”

Alice incepuse sa riposteze dar Jasper i-a soptit ceva la ureche care a facut-o sa roseasca si ea a redus replica la o incuviintare din cap.

Eu si Rose am chicotit.

“Deci unde mergem?” a intrebat Edward.

Am tresarit usor, cautandu-l din priviri pe cel caruia ii apartinea vocea. Era sprijinit de perete chiar in stanga locului unde eu stateam langa Rose. Nici macar nu-l auzisem urmandu-ma in camera.

Deci eram putin instabila,dar chiar nu voiam ca prietenii nostri sa afle ca eu, poate, era posibil sa..il plac pe hotul-de-camionete. Bine, stiam sigur ca-mi placea de Edward, dar chiar nu aveam nevoie ca prietenii mei sa faca sunete de pupici de fiecare data cand vorbeam cu el, sau sa faca glume bolnave cand ma uitam la el pentru cam mult timp (ceea ce avea toate sansele sa se intample). Si chiar nu aveam nevoie ca Alice sa intervina. Daca ii spuneam acum ca il plac si ca noi…iesim impreuna, ar incepe planurile pentru nunta noastra saptamana viitoare. La naiba, probabil ar incepe sa cumpere hainute pentru bebelusi de acum. Voiam doar sa vad unde ajungeam cu asta in mod natural si natural pentru mine si Edward insemna romantism ocazional si sa ne certam ca niste copii de patru ani in restul timpului…pana cand el ma reducea la tacere cu un sarut.

M-am cutremurat. Primul nostru sarut fusese abia acum doua zile.. Al doilea avusese loc la foarte scurt timp dupa aceea. Cel de-al treizeci si saptelea avusese loc ieri cand venise la mine acasa ca sa ne uitam impreuna la Viata lui Brian. E un lucru bun ca-l mai vazusem inainte de mai multe ori decat puteam numara pentru ca ratasem cea mai mare parte din el. A trebuit sa ma sarute ca sa ma reduca la tacere de multe ori.

“Vegas, puiule!” a cantat Emmett, aducandu-ma inapoi cu picioarele pe pamant. Mi-a luat o secunda sa-mi amintesc intrebarea. Aa, da, destinatia pentru vacanta. Vegas? Mai multi oameni beti si dansatori de striptease. Grozav.

“De ce?” m-am plans eu. “Nu credeti ca e un cliseu de prost gust?”

“N-am vazut niciodata vreunul din spetacolele de striptease de acolo, Bella. Taci din gura.”

Mi-am dat ochii peste cap la comentariul lui Rose, dar n-am mai spus nimic. Chiar si eu stiam sa nu ma pun cu Rosalie cand ii intra ceva in cap. Si acum ii intrase in cap ideea cu Vegas. Ochii ei straluceau de entuziasm desi incerca sa nu lase sa se vada asta.

“Si cand se presupune ca mergem in aceasta minunata vacanta?” am intrebat eu, plina de sarcasm. “Unii dintre noi trebuie sa lucreze.”

Toti m-au privit seci si eu m-am uitat urat la ei.

“Eu trebuie sa lucrez.” am pufnit.

Alice a ras.

“Mergem in weekend-ul acesta.” a spus ea. “Si nu incerca sa scapi, sau eu si Rosalie vom face bagajele in locul tau.”

Am tacut repede. N-aveam cum sa ies din asta daca toata lumea insista sa merg si nu avea rost sa insist ca Alice si Rosalie sa se ocupe de bagajele mele, de garderoba mea.

“Poti sa scrii in avion.” a spus Edward incet si eu i-am zambit slab. Macar el incerca in timp ce toti ceilalti radeau de mine.

Zambetul meu a cazut cand scanteia aceea malefic i-a aparut in ochi. Stiam ce urma. Hyde.

“In plus, Vegas ar putea fi amuzant.” a spus el, ranjind cu subinteles. “Nu se stie niciodata cine se imbata si ajunge casatorit.”

Toti prietenii nostri au icnit dramatic.

“Asta e o amenintare, Cullen?” am intrebat eu, cu vocea inceata.

El pur si simplu a chicotit.

“Nimeni nu stie sa loveasca in mandria mea ca tine, dulceata.”

Camera a ramas cufundata in tacere in timp ce ochii prietenilor nostri se plimbau de la mine la Edward. Aratau ca si cum urmareau un meci foarte intens de tenis. Din punctul meu de vedere, ar fi mai mult scrima. Oare de ce nu am niciodata o sabie cand am nevoie de ea? Sau macar ceva ascutit? Emmett isi facuse parul cu gel recent, ceea ce o irita pe Rose la maxim. Poate puteam sa-l injunghii cu parul lui Em. Sau poate sa gasec o bucatica de hartie sa-l tai cu hartia?

“Bine, voi doi.” a erupt Alice tacerea plina de furie. “Terminati cu preludiul asta prost ascuns ca sa putem continua cu planurile.”

Mi-am dat ochii peste cap, lasandu-ma pe spate pe canapea.

“Il urasc.” am mormait eu pe sub mustata.

“Ba nu, nu-l urasti.” m-a asigurat Rose, batandu-ma pe umar.

Nu. Nu-l urasc.

Am oftat.

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

“Deci, Vegas?” a murmurat Edward, venind in spatele meu.

M-am intors cu fata la el.

“Deci, beti si casatoriti?” i-am intors-o eu.

El nici macar n-a avut decent sa para rusinat. A ridicat din umeri, rasul dansand in ochii lui.

“Nu se stie niciodata ce s-ar putea intampla?” a spus el pe un ton tachinant. “Deci le putem spune acum?”

“Ce, ai de gand sa ma tulburi in fata prietenilor nostri pana o sa accept?”

Parea noua lui strategie de joc.

“O sa se infurie daca afla singuri.”

Am oftat. Avea dreptate. Trebuia neaparat sa aiba mereu dreptate? Mi-ar placea sa se insele. Macar o data.

“Deci, asta e un ‘da’ la tulburarea mea pana ma dau batuta?”

El s-a prefacut ca se gandeste si eu am pufnit.

“E foarte tentant.” a ranjit el. “Dar nu. O sa astept pana cand esti pregatita.”

Nu m-a lasat sa ma entuziasmez prea tare.

“Dar sa-ti amintesti de discutia asta si daca afla pe cont propriu, aminteste-ti ca eu am vrut sa le spun.”

Am ranjit.

“De acord.” am acceptat eu fara sa ma gandesc prea mult. “Sa-mi amintesc discutia –m-ai amenintat cu tulburare publica daca nu le spunem.”

Am zambit.

“Asta o sa-ti aduca puncte in plus cu Alice, apropo.”

El a chicotit, uitandu-se spre curtea din spate,unde disparusera prietenii nostri. Se pare ca aveau cum sa se distraga de la planurile de nunta cat timp Alice ne innebunea pe toti cu planurile de vacanta.

Ochii mei au ramas fixati pe Edward pentru o clipa pentru a-l aprecia in acel fel in care puteam numai cand nu ne prosteam. Era frumos.

“Multumesc, Edward.” am spus incet, motivata de momentul rar de pace. “Pentru ca nu le spui pana cand nu sunt pregatita.”

Zambetul lui de raspuns era la fel de sincer ca al meu.

“Cu placere.” a raspuns el. “Multumesc ca in sfarsit ne dai o sansa.”

Mi-am muscat buza, zambind cu retinere.

“Da, ai fost destul de insistent.”

A incuviintat din cap, intelegator.

“Sunt irezistibil.” a spus el serios.

Eu m-am strambat.

“E bine ca stiu ca glumesti sau m-as simti obligata sa-ti dovedesc contrariul.”

El a zambind, facand un pas mai aproape, punandu-si mainile pe tejghea de o parte si de alta a mea. Eram prinsa in capcana.

“Cred ca imi tii ego-ul sub control destul de bine.” a chicotit el.

“Ah, ce bine.” am spus eu. “N-as vrea sa stimulez capul ala mare al tau care e si asa pe punctul de a exploda.” am glumit eu.

El si-a lins buzele, aplecandu-se spre mine astfel incat ii puteam simti pe fata respiratia calda.

“Asta ar fi o tragedie.” intrat el in joc.

Mi-am simtit respiratia accelerandu-se si stiam ca si el observase pentru ca ochii lui verzi vibrau chiar mai mult si buzele i s-au ridicat intr-un zambet. Dar a refuzat sa se mai miste vreun milimetru –ma tortura.

Am marait frustrata dar al a ramas inghetat, ezitand easupra buzelor mele intredeschise.

“Crezi ca as putea sa iau initiativa unui sarut in siguranta fara sa-ti fisurez ego-ul supradimensionat?” am soptit eu.

Zambetul lui a crescut.

“Banuiesc ca nu am cum sa-ti spun,” a spus el profesional, “decat daca o faci.”

“Ei bine, atunci.” am ranjit eu. “Pentru stiinta.”

Si cu asta, mi-am zdrobit buzele de ale lui, prinzand in pumni cateva suvite de bronz, cu putin mai multa forta decat intentionasem, in timp ce limba lui a inceput sa exploreze.

Am gemut. Planul fusese sa detin controlul sarutului si apoi sa-l rup, lasandu-l dorindu-si mai mult. Nu putea sa creada ca l-as lasa asa usor sa scape cu comentariul despre casatorie fara putina razbunare. Dar in acel moment, ambii ingerasi de pe umerii mei erau de acord –la naiba cu planul!

I-am muscat buza inferioara si el a gemut.

“Naspa.”

Am sarit, eliberand parul lui Edward si Edward a pus repede putin spatiu intre noi, obrajii lui capatand o nuanta usoara de roz.

“Sunteti extrem de norocosi ca n-a venit Alice dupa vinul ei.” a facut Jasper o grimasa. “Dar apoi, o sa-mi fac griji daca trebuie sa-mi tin gura prea mult. Daca voi doi o tineti tot asa, va afla pana sa apucati sa clipiti.”

Am palit. Proasta, proasta, proasta! Care e primul lucru pe care il faci cand vrei sa ascunzi noua ta relatie de prietenii tai? Ei bine, orice geniu strateg stie raspunsul –sa te saruti cu el in bucataria prietenilor anterior mentionati.

L-am pocnit pe Edward in brat. Daca ar fi fost mai putin atractiv, si magnetic, si seducator, n-as fi facut nimic atat de prostesc!

“Pentru ce a fost asta?” m-a intrebat Edward. “Tu ai luat initiativa la asta.”

Fata lui Jasper s-a crispat.

“Nu vreau sa stiu.” a spus el serios.

Eu si Edward ne-am uitat unul la altul in timp ce Jasper lua cateva pahare goale si sticla de vin.

“Barza.” a soptit/mi-a amintit el atotcunscator in timp ce trecea pe langa mine.

Am sasait, fata mea facandu-se de un rosu aprins si Edward m-a privit intrebator.

“Jasper, afara!” am aratat eu spre usa de unde rasarise el acum cateva secunde.

El m-a privit neincrezator.

“E casa mea.” mi-a amintit el. “Apropo, toata lumea se intreaba unde tot dispareti voi doi.”

A ranjit inca o data inainte sa lase usa sa se inchida in urma lui.

“Asta a fost numai vina ta.” i-am spus eu lui Edward.

El si-a dat ochii peste cap.

“Orice te ajuta sa dormi la noapte, dulceata.”

M-am uitat urat la el.

“Hai sa iesim mergem la ei astfel incat sa nu mai trebuiasca sa vina sa ne verifice.”

Sprancenele i-au dansat.

“Asta ar putea fi o modalitate foarte buna sa le spunem.” a sugerat el.

L-am pocnit in piept.

“Esti pe gheata foarte subtire, amice.” l-am avertizat eu.

El si-a ridicat palmele in falsa capitulare. Amandoi stiam ca niciunul n-ar fi capitulat vreodata.

“Da, draga.” a spus el, cu vocea calda si blanda.

Devenea din ce in ce mai greu cu fiecare zi care trecea sa raman suparata pe el!

Telefonul meu a vibrat in timp ce eu ma asezam langa Alice, departe de un anumit tip tentant cu ochii verzi. Jasper avea dreptate. Toti aveau sa-si dea seama mai devreme sau mai tarziu daca o tineam in acelasi ritm. Desi Edward niciodata nu-si ascunsese eforturile de a ma cuceri deci el nu avea de ce sa-si schimbe comportamentul. Eu eram cea care trebuia sa inceteze sa lase garda jos daca mai continuam sa arat cat de mult voiam sa ma duc sa ma asez langa el, chiar si dupa comentariul acela stupid si amenintarile despre tulburarea publica.

Am deschis mesajul, fara sa ma gandesc prea mult la asta. Trebuia sa fie Jacob pentru ca nimeni altcineva nu imi trimitea mesaje sau ma suna in afara de oamenii care stateau langa mine in cercul acesta din jurul mesei de picnic.

Sa nu crezi ca am uitat de comentariul lui Jasper. O sa-mi spui de ce vorbeai despre barza cu varul meu. –badaranul tau pe gheata subtire.

N-am putut sa nu zambesc la semnatura lui, uitandu-ma in partea cealalta a mesei, unde Edward nici macar nu incerca sa ascunda ca se holba la mine. Mi-am intors privirea inapoi la telefon inainte ca cineva sa ma vada holbandu-ma inapoi, pentru ca, sincer, asta ar fi neobisnuit.

Barza. Ceea ce-i vom spune lui Alice cand, peste cateva luni, eu voi avea copilul lui nelegitim. –proprietarul unui badaran pe gheata subtire.

Mi-am fluturat genele la el inocenta. El s-a incruntat dramatic cand a citit mesajul, apasand pe trimitere cu ochii ingustati jucaus la mine.

Nici macar sa nu glumesti cu asta, Swan. –nu chiar atat de usor de distras pe cat par.

Am ras, facandu-i pe prietenii mei sa ma priveasca curiosi. Am incercat sa acopar cu tuse, dar a iesit ca si cum cineva ma strangea de gat. Edward mi-a facut cu ochiul in timp ce ei erau ocupati sa se holbeze la mine. Am rosit intens.

Eventual, prietenii nostri au revenit la discutiile lor despre linii de zbor si hoteluri si eu am raspuns mesajului lui Edward. Oare ar trebui sa-i spun despre ce vorbea Jasper? Sa mentionez asta ar fi jenant dar ca el sa incerce sa scoata de la mine asta ar face-o si mai jenanta.

Am oftat.

E o poveste lunga. O sa-ti spun mai tarziu. am tastat eu in cele din urma.

Am privit cu coada ochiului cum verifica mesajul, tinandu-l departe de Emmett, care incerca sa se uite peste umarul lui. M-a privit calculat si eu i-am zambit usor, lasandu-l sa stie ca nu era nimic ingrijorator. Descoperisem un fel de conversatii mai adanci saptamana asta. El a incuviintat incet din cap, zambind la picioarele lui, ceea ce puteam doar sa presupun ca era un zambet adresat mie.

Nu crezi ca e ciudat cum deja suntem atat de buni la conversatiile tacute? –un badaran optimist ca e pe gheata si mai subtire.

Mi-am incretit nasul in timp ce ma gandeam la ceea ce tocmai citisem in mesajul de la Edward. Deci asta il facuse asa zambitor, huh? Credea ca suntem buni la comunicarea tacuta. Ceea ce eu gaseam hilar avand in vedere ca de fiecare data cand incercam sa comunicam normal, ajungeam sa sunam ca niste copii de 4 ani.

Interesant. Credeam ca doar cuplurile casatorite de muilt timp au acest talent. –cea care se gandeste daca badaranul este pe gheata si mai subtire.

Edward n-a mai spus nimic altceva pentru restul serii, sau cel putin nu mi-a mai trimis niciun mesaj.Dar m-a condus pana la chumbucket cand am vrut sa plec, ceea ce a anuntat tare si clar grupului. Sigur ca i-am spus ca ma putea conduce pana la masina doar daca intentiona sa se arunce in fata ei intr-o buna zi. El pur si simplu a chicotit, sarutandu-mi mana ca un cavaler adevarat si mi-a spus ca ma conducea oricum.

Nimeni nu s-a magi gandit la asta pentru ca se obisnuisera cu acest comportament din partea noastra deci nu era nimic ingrijorator. Vedeti voi, daca le-am fi spus despre noi, s-ar fi inghesuit la fereastra ca parintii mult prea protectori si n-am fi fost capabili sa ne fsarutam putin inainte ca Edward sa ma ajute sa urc in masina, trecandu-si degetele prin par ca si cum ar fi incercat sa mascheze faptul ca degetele mele trecusera prin el acum cateva secunde.

Am chicotit.

“Nu va face nicio diferenta.” i-am spus sincera, dandu-mi o suvinta din par dupa ureche. “Mereu va arata asa.”

El si-a dat ochii peste cap, aplecandu-se pentru un alt sarut, dar eu mi-am ridicat mana si a ajuns sa-mi sarute palma in loc de tinta lui initiala. S-a tras inapoi, ridicand o spranceana.

“Sa nu ne fortam norocul.” am arata eu spre casa, unde nimeni nu statea la usa din fata cum ar fi facut daca ar fi crezut ca nu incercam sa-l fac sa se arunce in fata masinii mele. Dar probabil ca erau curiosi. Curand, cineva avea sa vina sa se asigure ca nu-l calcasem pe bune cu masina.

Prietenii mei aveau foarte mare incredere in mine.

El a incuviintat din cap a aprobare.

“Vrei sa treci cu masina peste piciorul meu ca sa nu intre la banuieli?” a intrebat el serios.

Eu m-am prefacut ca ma gandesc la asta.

“Ar putea fi o idee buna.”

Amandoi ne mentineam privirile in ochii celuilalt, aproape provocandu-ne sa vedem care renunta primul. Edward a ranjit primul, trecandu-si degetele prin parul meu si eu i-am dat mana la o parte.

“Mainile acasa, Cullen.” am ras eu.

El si-a ridicat mainile in fata lui ca si cum voia sa arate ca nu are nicio arma si a pasit dramatic in spate. Eu am chicotit.

“Jasper ma tachina la telefon cand eram cu tine la cafenea.” am trantit-o eu.

El si-a ridicat sprancenele, probabil incercand sa tina pasul cu modul meu de a gandi nebunesc.

“A spus ca daca raman gravida cu vreun ‘copil cu parul ciudat’, se presupunea ca l-as lasa sa creada ca a fost barza.”

Mi-am muscat buza, ochii mei plimbandu-se intrebatori si agitati peste chipul sau inghetat . Ieseam impreuna de doua zile. N-as putea crede ca un barbat de pe planeta asta nu si-ar lua campii, sau macar sa se panicheze, la mentionarea copiilor, chiar daca era doar o gluma a varului sau. Cu exceptia lui Mike, dar el era, sincera sa fiu, un ciudat.

Si panica parea exact ce descria fata hotului meu drag de camionete.Daca n-as fi fost ocupata sa-mi mestec buza, probabil as fi ras. Arata pietrificat. Expresia lui era inghetata si ochii largi.

A ramas asa pentru un timp ce mie mi-a parut o eternitate pana cand a izbucnit, tinandu-se de burta, eliberad cel mai zgomotos rasp e care-l auzisem de cand Emmett a facut pariul acela sa manance 54 de arome de inghetata ca sa-si croiasca drum la atelierul din josul orasului. Nu era la fel de isteric ca rasul lui Emmett de atunci, totusi.

M-am incruntat. Gandul de a avea copii cu mine i se parea hilar? Doar ideea il facea sa se tavaleasca de ras?

“Nu rebuie sa razi chiar atat de tare, hot-de-camionete.” am spus eu taios, uitandu-ma urat la el in timp ce ma intorceam pregatita sa pornesc masina.

M-a prins de mana cand ma pregateam sa inchid usa, punand-o pe pieptul lui in timp ce-si indrepta pozitia si incerca din rasputeri sa se adune. I-am mai scapat cateva chicote, dar incerca.

“Nu te supara.” a chicotit el.

Mi-am dat ochii peste cap, uitandu-ma urat la un punct oarecare de dincolo de umarul lui, dar n-am spus nimic.

“O,nu.” a spus el serios. “Tratamentul cu tacerea?”

Inca n-am spus nimic. El a ridicat o spranceana.

“Nu stiam ca esti capabila de tratamentul cu tacerea.”

M-am strambat, uitandu-ma si mai urat daca asta e posibil.

Mi-a dat drumul la mana, pasind mai aproape de camioneta mea astfel incat bloca usa si eu nu aveam nicio alta alternative decat sa-i intalnesc privirea. Am pufnit.

“Ce-am facut?” a intrebat el, clar confuz.

Ce tip.

“Idiotule.” am cedat eu in sfarsit.

El a zambit, slab.

“Cred ca prefer asta decat sa nu te aud vorbind deloc.” a recunoscut el.

Am refuzat sa imi permit sa ma topesc.

“Ideea ca noi sa avem copii ti se pare atat de amuzanta?” am intrebat eu, incrucisandu-mi bratele pe piept.

A parut confuz pentru o clipa si apoi ochii lui s-au marit cand a realizat ca asa paruse in ochii mei. A injurat pe sub mustata.

“Bella, nu la asta ma refeream catusi de putin.” a spus el, prinzandu-mi fata in maini, incercand sa treaca prin masca mea de piatra. O sa fie nevoie de mai mult de atat, amice.

“Atunci la ce te refereai?” am inrebat eu seaca.

El a oftat, privindu-ma intr-un fel care semana cu al lui Alice cand toata oalele si tigaile cazusera in bucataria ei in ziua cand il cunoscusem.

“Am crezut pur si simplu ca e amuzant.” a ridicat el din umeri. “Aratai atat de ingrijorata si apoi pur si simplu ai trantit-o. M-a prins cu garda jos…”

S-a oprit, privindu-ma precaut.

“E destul de amuzant.” a continuat el precaut. “Nu gandul asta. Dar faptul ca Jasper ar spune asa ceva, in primul rand. Apoi mi-am amintit imbujorarea ta din cafenea si totul a facut click…”

Mi-am dat ochii peste cap. Banuiesc ca e destul de amuzant cand pui problema asa. Si chiar il luasem prin surprindere trantind asa ceva de nicaieri.

“Inca sunt pe gheata subtire?” a incercat el.

Am zambit slab, invinsa.

“Cu siguranta.” am incuviintat eu din cap. “Dar o sa-ti arunc o pereche de patine. Vei fi vine.”

El a chicotit.

“Dragut.” a ranjit el. “Vrei sa cad prin gheata chiar mai repede?”

Eu pur si simplu ma uitam la el.

“N-ai patinat niciodata, nu?” a intrebat el, jucandu-se cu o suvita din parul meu.

“Evit orice sport care cere coordonare.” am recunoscut eu.

El a ras.

“Ei bine, eu am patinat cand eram copil.” a spus el. “Nu-mi arunca patinele. Ce spui de o placuta de eliberare pentru buna purtare?”

Am ras.

“Nup.” am spus eu, punand accentul pe ‘p’. “Dar voi fi cu ochii pe tine. Te voi avertiza cand vei fi pe cale sa cazi.”

El a chicotit.

“Ce dragut din partea ta.”

Am zambit angelic.

“Nu-i asa?”

El si-a scuturat capul, amuzamentul dansand in ochii lui si el s-a aplecat pentru un sarut de verificare. L-am lasat.

“Ghici ce?” a soptit el, aproape de urechea mea.

Am inchis ochii, topindu-ma simtindu-i mana in a mea si respiratia mangaindu-mi urechea.

“Chiar ai jefuit banca in ziua in care ai furat-o pe chimbucket?” am ghicit eu, zambind.

“Ce? Nu. Ghiceste din nou.”

Am chicotit.

“Chiar te holbai la Jake in ziua aceea si acum va trebui sa ma lupt cu el pentru afectiunea ta?”

“Nu e amuzant, Isabella.”

Am ras.

“Tu mi-ai spus sa ghicesc.”

Am deschis ochii ca sa-l privesc si el si-a dat ochii peste cap, inca serios totusi.

“Aminteste-mi sa nu mai fac niciodata asta.” a spus el serios.

Am chicotit.

“Niciodata sa nu mai…”

“O sa-ti spun pur si simplu, bine?” m-a intrerupt el.

Eu am chicotit, indreptandu-mi pozitia si oferindu-i toata atentia mea.

“Incearca din nou.” am spus eu.

El s-a incruntat.

“Intreaba-ma din nou.” l-am indemnat eu.

El a oftat.

“Ghici ce, Bella?” a raspuns el, robotic.

Mi-am largit ochii, ridicandu-mi sprancenele cat puteam de mult, mimand interesul.

“Ce?”

El a chicotit.

“Asta a fost prima noastra cearta.” a spus el increzut.

Am stat asa pentru o clipa, socata. Clar nu fusese prima noastra contrazicere de cand ne cunoscusem, dar banuiesc ca de cand incepusem sa iesim impreuna…acum doua zile intregi.

“N-a fost o cearta.” l-am corectat eu. “A fost o contrazicere.”

El si-a dat ochii peste cap.

“Ma rog. Ideea e ca am trecut peste ea.”

Am incuviintat din cap.

“Asa am facut.” am fost eu de acord. Destul de repede, chiar. Dar inca,nu fusese o cearta.

“Si asa vom face mereu.” a spus el, nesunand catusi de putin nesigur.

M-am strambat.

“Cum poti fi asa sigur?”

M-a privit ca si cum era complet evident.

“Pentru ca sunt irezistibil.” m-a amintit el.

Eu m-am spart.

“O, desigur.” mi-am amintit eu sarcastic.

“Si am o arma secreta.” a adaugat el.

Eu mi-am inclinat capul intr-o parte, zambind inca.

Mi-a oferit acel ranjet divin e care-l avusese si la cafenea si am inghitit in sec cand i-am simtit buzele pe ale mele.

“Planuiesc sa te reduc la tacere sarutandu-te oricand am sansa.” a soptit el.

L-am lasat sa continue destul de mult timp. Sa fim sinceri, bine? Nu as fi putut opri acel sarut nici daca voiam, ceea ce nu era cazul.

“E in regula.” am spus eu, vocea mea sunand foarte increzatoare. “Pot oricand sa-ti ofer o bucatica din mintea mea.”

El a chicotit.

“Unul din lucrurile pe care le iubesc la tine, draga.”

_________________________
Bun, deci, aveti aici si capitolul 13, ceva mai repede de data asta. Am tradus destul de mult, dar imi ia ceva sa prind calculatorul ca sa pot posta. Dar ideea e ca am deja capitolul 14 tradus, asa ca e treaba voastra sa-mi aratati cat de tare il vreti!

Pupici :*:*

Dienutza