Capitolul 5: Cuvantul zilei este Camaraderie

“Deci ai iesit cu Edward?”

M-am incruntat, dandu-mi parul la o parte de pe ochi.

“Nu.” am spus eu. “Am iesit cu Mike Newton, ceea ce a fost dezastruos, apropo.”

A mai aruncat niste decoratiuni pe masa. Eu si Rose ii recrutasem pe Emmett si pe Edward mai devreme ca sa ne ajute sa-i pregatim lui Alice o petrecere pentru burlace. Jasper nu era fortat sa ajute, pentru ca o distragea pe Alice ca sa nu vina sa ‘supravegheze’. Alice supraveghind insemna sa vorbeasca incontinuu si apoi sa se infurie ca trebuia sa faca totul de una singura. Baietii nu fusesera prea incantati ca trebuiau sa ajute din moment ce ei nu puteau veni, dar ne-am prefacut ca n-am auzit protestele lor. Ei umflau baloanele, din cand in cand inhaland heliu si vorbind ca Duffy Duck. Sunt sigura ca jumatate din lucrurile pe care le spuneau ei nu erau potrivite pentru desenele animate de sambata dimineata, dar orice ii facea sa uite ca erau fortati sa ajute impotriva vointei lor era binevenit.

Rose si-a indreptat postura din locul unde examina decoratiunile de pe masa si m-a privit peste umar.

“Ai fost la intalnire cu Mike, dar ai petrecut toata seara distrandu-te pe seama lui si fugind cu Edward?” a intrebat ea. Nu suna dezaprobatoare, suna doar…confuza.

Am ridicat din umeri, evitand contactul vizual. Sa evit contacul vizual cu Rose era extrem. Era ca acele gorile de la zoo pe care se presupune ca nu ai voie sa le privesti fix in ochi pentru ca aveau sa considere asta o provocare. Daca nu ai un argument pregatit, nu o provoca. Nu stiam ce insemnase seara trecuta. Decisesem sa fim, ce? Sa nu fim dusmani? Nu fusese mare lucru, dar seara trecuta paruse sa insemne ceva. Voiam sa insemne ceva? Sigur ca nu! El era hotul meu de masini!

“Suna atat de rautacios cand pui problema asa.” m-am bosumflat eu.

“Si el te-a condus…”

Ea a chicotit, uitandu-se peste capul meu. Inainte sa ma uit peste umar ca sa vad ce-i captase interesul, un fior mi-a traversat sira spinarii. Si apoi, am simtit o respiratie calda lovindu-mi gatul.

“Nu le lasa sa te faca sa te simti prost.” a soptit Edward tachinant. “Mike si-a meritat-o. Ele ti-au aranjat o intalnire cu un ratat.”

Am ras, uitandu-ma fix la Rosalie. Asta asa era!

Rosalie si-a dat ochii peste cap, asezandu-se pe un scaun.

“Nu putea fi chiar atat de rau.”

Am pufnit.

“A fost mai rau decat rau.” am insistat eu.

Ea si-a dat ochii peste cap din nou, si eu mi i-am ingustat pe ai mei. Acum era pregatita sa o provoc din punctul asta de vedere. Aveam martori.M-am intors spre Edward, impiedicandu-ma. El a trebuit sa ma prinda de cot ca sa ma impiedice sa nu cad.

“Spune-i.” i-am spus eu, ridicandu-mi capul ca sa-l pot privi. “A fost rau.”

El a ranjit, ochii lui oprindu-se asupra mea pentru o clipa inainte sa se intoarca spre Rose.

“Rau.” a incuviintat el din cap a confirmare. “Voia sa cumpere o casa.”

Rose s-a uitat la mine, cu ochii mariti.

“Ce?” a tipat ea. “Vrei sa spui, pentru el,nu?”

Am chicotit, scuturand increzuta din cap.

“Nup.” a raspuns Edward pentru mine. “Era destul de prins de Frumoasa noastra Bella. Voia sa-i organizeze viata pe termen lung.”

L-a pufnit rasul si eu l-am plesnit peste brat, dandu-mi ochii peste cap. El mi-a dat drumul la cot si a facut un pas in spate, dar ochii inca ii straluceau de amuzament. Nu realizasem ca el inca am tinea de cot.

“Voia sa-i cumpere ei o casa?” l-a intrebat Rose direct pe Edward.

El a incuviintat din cap.

“Voia sa cumpere o casa pentru ei.” a corectat-o el. “Voia sa se asigure ca erau suficiente camere pentru micutii Mike din viitor.” a adaugat el, distrandu-se de minune.

Eu m-am cutremurat.

“Lumea asta nu are nevoie de mai multi ca Mike.” am spus eu. “Lumea n-ar suporta inca unul ca el. Si tu esti cel care i-a bagat asta in cap.”

“Si planuia vacante viitoare impreuna.” a continuat Edward, ignorandu-ma.

“O, Doamne.” a icnit Rose.

“Stiu.” a aprobat el.

Mi-am incrucisat bratele pe piept.

“Buna.” am spus eu, usor iritata. “Sunt chiar aici.”

Ei nici macar nu s-au uitat la mine. Am pufnit.

“Si a incercat sa mearga in spate ca sa se poata holba la fundul ei.” a continuat el. “Dar ea a mers atat de dureros de incet ca a lasat-o sa mearga langa mine.”

“Nu incercam sa raman in urma cu tine.” am protestat eu. “Eu doar…”

Am inchis gura. Nu stiam ca incercase sa se holbeze la fundul meu. Credeam doar ca nu vrusese sa ma lase sa merg cu Edward incat sa nu poata fi cu ochii pe noi. Scarbos.

“Ew.” a facut Rose o fata de dezgust si eu eram in totalitate de acord cu ea.

El a incuviintat solemn din cap.

“Cred ca eu ar trebui sa monitorizez toate intalnirile ei viitoare.” a spus el. Am asteptat sa inceapa sa rada, dar el a ramas serios. Sa-mi monitorizeze intalnirile? Ce voia sa insemne asta?

Rose m-a privit ciudat si eu m-am tinut ocupata cu o pata de grasime inexistenta de pe masa. Asta nu insemna nimic. Era pur si simplu iritant, ceea ce se intampla sa fie trasatura lui dominanta de caracter. Dar mie avea sa-mi ia ceva timp sa-mi conving prietenele de asta.

“Stiu cum gandesc baietii, Bella.” a spus el, acum intorcandu-se spre mine. “Voi fi cu ochii in patru pentru tine. Daca tipul e grosolan sau neobrazat, vorbesc eu cu el pentru tine.”

Incercam sa ma decid daca asta era invaziv sau dragut cand Rose s-a indepartat, mormaind vreo scuza lamentabila de cum trebuia sa-l ajute pe Emmett cu ceva in sufragerie. Eu m-am strambat la ea.

“Nu am nevoie ca nimeni sa fie cu ochii pe mine.” am spus eu, intorcandu-ma la Edward. E posibil ca tonul meu sa fi fost putin mai…rece decat intentionasem. Sprancenele lui au sarit un sus.

“Sunt perfect capabila sa am grija de mine insami.”

El a incuviintat din cap, ridicandu-si mainile in semn de capitulare.

“Stiu asta.” a spus el. “Am fost martor al competentelor Bella Swan, iti amintesti?”

Maxilarul mi-a cazut, eram de-a dreptul indignata!

“I-ai dat un nume?” am intrebat eu neincrezatoare. Competentele Bella Swan!

El a chicotit.

“Incerc doar sa spun ca esti mai mult decat capabila sa ai grija de tine insati. Sincer sa fiu, imi pare rau pentru oricine incearca sa-ti stea in cale.”

Mi-am dat ochii peste cap.Nu eram asa rea. Aveam o mica problema de atitudine.

“Oricum, toata lumea are nevoie de cineva pe care sa se poata baza.”

L-am privit curioasa pret de o clipa. Intr-o seara ii spun ca nu suntem dusmani si in dimineata urmatoare voia sa fie protectorul meu? Umarul pe care sa plang? Cel pe care sa ma pot baza?

“Si crezi ca tu ai putea fi acel cineva?”

El m-a ignorant.

“Vrei sa-i facem o farsa lui Emmett?”

Incerca sa ma distraga. Dar asta era atat de buna pentru a ma distrage.

“Iti amintesti ce s-a intamplat ultima data cand ai vrut sa-i faci o ‘farsa’ cuiva?” am intrebat eu.

El a zambit cu regret.

“Daca ne gandim la asta, chiar a fost vina lui Emmett.” a insistat el. “Deci trebuie sa plateasca.”

M-am gandit la asta. El fusese cel de la care pornise totul. Si nici nu-i paruse rau de asta. Ma tachinase ca nu-i luam partea lui Edward de dinainte sa stie ca el era cel care-mi furase masina. Credea ca toata treaba asta era hilara.

Trebuia sa plateasca!

“Ce ai in minte?” am intrebat eu.

El a ranjit.

“Asta-i spiritul!” a facut el. “Deci, uite ce o sa facem…”

S-a aplecat spre mine, soptindu-mi planul pe care-l avea. Zambeam ca un copil in dimineata de Craciun.

“Prea rautacios?” a intrebat el dupa ce a terminat.

M-am uitat la Emmett care daduse drumul pentru a mia oara la melodia cu Barbie Girl pe iPhone-ul lui. M-a prins uitandu-ma urat la el si a inceput sa cante foarte tare refrenul.

Eu am chicotit.

“Deloc.” l-am asigurat eu. “Cred ca e perfect.”

Edward parea foarte mandru de el insusi.

“Ma voi ocupa eu de tot dupa ce plec de aici.” am spus el. “Il ducem pe Jasper undeva pentru petrecerea lui de burlac diseara, dar voi rezolva inainte de asta.”

Am incuviintat din cap, satisfacuta de planul nostru diabolic. Ei bine, era de fapt planul lui Edward, dar m-as fi gandit si eu la asta…eventual. Bine, probabil ca niciodata nu m-as fi gandit la asta, dar avea sa fie sublim.

“Deci, unde il duceti pe Jasper pentru seara cea mare?” am intrebat eu, impaturind servetelele si punand sandvisurile triunghiulare in ele.

Edward nu mi-a raspuns si eu l-am privit peste umar. Se uita la sandvisul din mana mea ca si cum avea dureri.

“Ce-i aia?” a intrebat el, aratand spre sandvis ca si cum tineam in mana otrava pentru sobolani.

“Sandvis cu muraturi.”

El s-a cutremurat.

“Sandvis cu muraturi?”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Incerci sa-mi eviti intrebarea?” am intrebat eu, intorcandu-mi din nou atentia spre otrava de sobolani…adica, spre sandvisurile de pe farfuria argintie pe care o scosese Rose.

El s-a uitat peste umar in timp ce Emmett a dat drumul unui balon si l-a lasat sa zboare prin camera.

Amandoi ne-am scuturat capetele, desi daca ar fi fost si el acolo, probabil ar fi facut acelasi lucru.

“Nu evit nimic.” a spus el, reintorcandu-se spre mine. “Nu stiu unde-l ducem. Emmett a planuit petrecerea burlacilor. Eu nu le am cu distractia.”

A facut o grimasa la mine si eu am scos limba. El a chicotit.

“Nu le ai cu distractia?” am intrebat eu neincrezatoare. Ii lipseau multe lucruri…ca maturitatea. Dar din unghiul meu, parea sa le aiba cu distractia. Nu ca i-as fi spus asta.

El a ridicat din umeri.

“Nu sunt prea petrecaret.” a oftat el, trecandu-si degetele prin par. “Nu ar trebui sa mananci cam 30 din astea ca sa te poti satura?”

Am chicotit.

“Usor de distras, nu-i asa?”

El a cules o scama de pe bluza lui, catusi de putin deranjat. Nu parea sa-l deranjeze mai nimic niciodata.

“Uneori.” a recunoscut el.

Eu am ras.

“Deci, te vei tine de treaba cu prima parte a planului dupa ce pleci de aici, nu?” am intrebat eu.

Ochii lui au inceput sa straluceasca.

“Da, sa traiti!” s-a prostit el.

Eu am ras din nou.

“Ma voi tine de treaba cu: ‘operatiunea schimbarea telefonului lui Emmett ASAP’(N.A.: As Soon As Possible=cat mai curand posibil)”.

El s-a incruntat.

“Ai fost degradata.” a spus el.”Asta e un nume ingrozitor.”

Eu m-am strambat la el.

“Nu cumva e timpul sa pleci?”

El a chicotit.

“Incerci cumva sa insinuezi ca nu-ti place compania mea, Frumoasa Bella?” m-a tachinat el.

Eu mi-am pus mainile pe solduri.

“Exact asta spun.” am spus eu, prefacandu-ma serioasa. “Dispari!”

Mi-am intins mana in directia usii dramatical. Cand decisesem ca-mi placea compania lui? Banuiesc ca nu era atat de rau. Era destul de amuzant… cand nu-mi fura masina si nu ma facea sa vreau sa-l pocnesc. Dar facea asta des. Asta era, ma facea sa vreau sa-l pocnesc. Serios, omul asta putea calca pe nervi pana si un calugar. Dar cand nu facea asta, era o companie buna.

El s-a intins si mi-a luat mana in a lui, apoi a sarutat-o.

“Imi cer iertare, domnita mea.” a facut el o plecaciune. “Acum voi pleca pentru a-i juca o festa prietenului nostru bufon.”

Ochii mei s-au marit si mi-am smuls mana din a lui. Era acelasi sentiment de seara trecuta cand ma luase de mana. Nu paruse sa se gandeasca prea mult la asta. Si eu ma gandeam prea mult la asta.

“Pana ce ne vom revedea, nobile farsor.” l-am tachinat si eu, sperand ca nu-mi observase reactia ciudata.

El pur si simplu a ranjit, mergand spre usa nonsalant.

“Trebuie sa fac ceva inainte de petrecerea burlacilor.” a strigat el in sufragerie.

***

Imi ieseam din minti. Statusem in scaunul asta timp de doua ore in timp ce Alice deschisese cadouri si celelalte fete chicoteau la tinutele obscene. Eu ma roseam violent chiar si fara sa particip la asta. Ei bine, faceam tot posibilul sa para ca participam. Dar asta pur si simplu nu era genul meu de petrecere. Toate jocurile erau menite sa stanjeneasca pe cineva si nu era nimic comestibil. Si la cum o stiam eu pe Rose, un stripper avea sa bata la usa dintr-un moment in altul. Dap, uite-o pe Rose cum incepea sa dea peste cap taria.

Incercam sa gasesc o scuza sa ies de aici cand telefonul meu a vibrat.

IMI PIERD MINTILE AICI. SANDVISURILE ALEA NASOALE TE SATURA? –Edward

Am ranjit, salvand numarul in telefon.

HOT-DE-CAMIONETE! SUNT SANDVISURI CU MURATURI! –Bella.

“Alice, vrei sa vii aici putin?” a strigat Rose, tragand un scaun spre mijlocul camerei. “Stai jos. Vom avea un oaspete special.”

Toate fetele au chitait si au chicotit, uitandu-se emotionate spre usa. Asta era sansa mea. Nu aveam de gand sa raman aici ca sa ma holbez la un tip care era platit sa faca striptease. Era de doi bani.

INGROZITOR. DAR INCA ITI E FOAME? –Edward.

POATE… -Bella.

Am scris raspunsul in timp ce ma imbracam. Nu aveam nici cel mai mic gand de a ramane sa vad mascarada asta. Trebuia sa ma furisez pe usa din spate din moment ce toate fetele priveau spre usa principala ca vulturii.

Telefonul meu a vibrat din nou si eu am privit repede spre el, incercand sa nu atrag prea tare atentia.

TE POTI FURISA CA SA NE INTALNIM LA CINA PE STRADA 12? –Edward.

Da. Mancare.

Am inchis usa bland in urma mea si mi-am scos cheile de la masina din buzunar, mintea mea zburand deja la meniu. Hamburger. Cartofi prajiti. Si milkshake de capsuni. Luati de aici, sandvisuri cu muraturi!

BINE. –Bella.

Telefonul a vibrat din nou imediat ce mesajul a fost trimis. Mi-am incruntat sprancenele, verificand mesajul.

NU FI ASA ENTUZIASMATA, SWAN! VREI SA CREEZ EU O DIVERSIUNE? –Edward.

M-am gandit pentru o jumatate de secunda sa-i spun ca aveam nevoie de o diversiune doar ca sa vad ce avea de gand sa faca. Am ras usor, imaginandu-mi-l imbracat in negru, in stilul misiunii imposibile.

SUNA BINE. DAR NU. AU TRECUT DEJA PE MULT ALCOOL SI NU-SI VOR DA NICIODATA SEAMA CA LIPSESC. –Bella.

Am chicotit. Am mai primit inca un mesaj inainte sa pornesc camioneta si sa pornesc spre cina.

LA FEL SI AICI. NE VEDEM IN 15 MINUTE? –Edward.

_______________________________________

Iata si cap. 5:d Sper ca v-a placut! Vreo parte preferata? Veti afla ce au de gand sa-i faca lui Emmett in urmatoarele capitole. Comentarii = postari super rapide! Am deja urmatoarele capitol traduse J.

Pupici :*:*

Dienutza

Capitolul 4: Cuvantul zilei este...Salvator?

Nu pot sa cred ca Alice ma pusese sa fac asta. Intalnirile pe nevazute nu functionau niciodata! Si apoi, mai trebuise sa ma imbrace si in rochia asta sexy. Mi-am aruncat geaca pe mine de indata ce am plecat. Eram in Forks-ploaie si frig!

Si apoi, l-am cunoscut pe tip. Dumnezeule! De ce imi aranjase Alice o intalnire cu el? Pentru ca sunt o idioata, de asta. Alice avea intentii bune, dar tipul asta, Mike, nu era pentru mine. In plus, cine spune ca ai nevoie de un tip alaturi de tine ca sa poti fi fericit? Asta era problema lui Alice, si a lui Rosalie de asemenea. Ele o gasisera. Dragostea adevarata la care viseaza majoritatea oamenilor. Oricat de mult se suparau pe baieti cateodata si ori de cate ori atentau unul la viata altuia, inca erau facuti unul pentru celalalt. Si o data ce gasesti asta, nu-ti poti imagina cum e sa traiesti fara el.

Dar lasati-ma sa va spun ceva –Mike Newton nu era alesul meu. Daca as fi crezut ca era, daca as fi crezut ca nu puteam gasi ceva mai bun de atat, as fi ramas in pat pentru tot resul zilelor mele uitandu-ma la televizor si mancand inghetata.

“Poate ne putem petrece vara urmatoare la lac.” a sugerat el, muscand tacticos din iaurtul lui inghetat. “Iti place apa? Am un iaht.”

Am ridicat o spranceana. Il cunosteam doar de doua ore si deja isi facea planuri pentru vacante de fara petrecute impreuna?

“Ei bine, de fapt e iahtul varului meu.” a murmurat el. “Dar nu cred ca ar avea ceva impotriva.”

Mi-a zambind in asteptare, iar eu pur si simplu am clipit. Aveam o replica la asta. Dar tata mereu imi spunea ca daca nu aveam ceva dragut de spus…sau asta era cumva spusa de iepurasul din Bambie?

Dar din fericire n-a avut nevoie de un raspuns ca sa continue. Pur si simplu a ridicat din umeri.

“Oricum.” a ranjit el. “Vom vedea atunci.”

A dus lingura la gura mea.

“Esti sigura ca nu vrei si tu?” a tors el. Cred ca incerca sa fie seducator. Sau avea un aneurism. Nu eram sigura care dintre ele.

Am fortat un zambet si am facut un pas in spate.

“Sunt sigura.”

Le tot spuneam oamenilor ca era Forks! Cel mai ploios loc din US!

“Iaurt inghetat. Yum.”

Mi-am ingustat ochii la vocea iritanta si familiara si m-am intors spre locul de unde venea.

“Edward.” Tonul meu era rece si taios.

“Ador iaurtul inghetat.” a continuat el ca si cum luase parte la conversatie in tot acest timp. “Dar asta era in Arizona.”

Si-a frecat bratele si a tremurat dramatic.

“E putin cam frig pentru asta, nu crezi?”

M-a masurat din priviri din cap pana in picioare.

“Mai ales cu ce poarta domnisoara.” a ranjit el.

Eu m-am strambat.

“Ma hartuiesti?”

El a ridicat o spranceana la mine, nefacand nicio incercare de a-si ascunde amuzamentul.

“Un hot de masini si un hartuitor pe deasupra?” s-a incruntat el jucaus. “Ei bine, Frumoasa Bella, nu ai o parere prea buna despre mine,nu?”

“Nu.”

“Cum de va cunoasteti voi doi?”

Ochii mi-au zburat la Mike. Chiar uitasem ca era si el acolo. El se uita de la unul la altul, confuz.

“E o poveste foarte lunga.” am spus eu seaca.

“Dar foarte interesanta.” a chicotit Edward. “Poate am putea sa cumparam niste ciocolata calda si o sa-ti povestim totul.”

Mike era acum chiar mai confuz. Statea pur si simplu acolo, deschizandu-si si inchizandu-si gura incat arata ca un retardat cu IQ minim.

“De fapt, noi aveam de gand sa ne plimbam.” am spus eu, trecand langa Mike. Mike arata foarte incantat de asta si si-a pus mana in jurul taliei mele. Eu am facut o grimasa in interior, dar…cea mai buna dintre cele doua rele.

Edward arata ca si cum incerca sa-si retina un chicotit.

“Awe.” a oftat el, aerul pe care-l respire fiind vizibil in raceala serii. “E o seara frumoasa. Mi-ar placea sa va insotesc.”

A facut cu ochiul.

“Multumesc de intrebare.”

De intrebare? Il intrebasem? Nu-l intrebasem. Mi-am ingustat ochii la el.

“Ce amuzant.”

El pur si simplu a ranjit.

“Deci, unde vreti mai exact sa ne plimbam?” a indemnat el.

M-am indepartat de Mike, fiind nevoita sa-i indepartez mana de pe talia mea. Din moment ce hotul masinii mele avea de gand sa mai ramana prin preajma un timp, n-aveam niciun motiv sa ma mai torturez prefacandu-ma ca-mi placea de Mike.

Mike s-a incruntat.

“In parcul acesta?” a sugerat el.

Edward a ridicat o spranceana, intorcandu-si atentia spre mine.

“Tu conduci.” a spus el. “Eu te urmez.”

Asta era o amenintare?

“Parcul suna bine.” am spus eu printre dintii inclestati.

Edward a incuviintat din cap, tinandu-si mana ridicata in aer in semn de ‘dupa tine’. Un zambet dansa in coltul buzelor sale.

“Toti criminalii sunt la fel de zambareti ca tine?” am sasait eu incet in timp ce Mike mergea in fata noastra. Bine, sau poate ca mersesem eu mai incet pana cand el fusese nevoit sa mearga in fata.

Edward s-a uitat urat.

“Criminal?” s-a strambat el. “Chiar nu esti cea mai iertatoare persoana pe care am cunoscut-o.”

Eu am ridicat din umeri.

“Am mai auzit asta o data sau de doua ori.” am recunoscut eu.

“Nu sunt un criminal.” s-a aparat el.

“Mi-ai furat camioneta.”

El si-a dat ochii peste cap.

“Orice te face sa te simti mai bine cu acreala ta.”

M-am oprit din mers. Acreala? Eu nu eram acra. Doar pentru ca nu-mi placea tipul nu insemna ca era o persoana rea.

“Hei, Bella.” a strigat Mike. “E o casa de vanzare peste strada.”

Am expirat zgomotos, concentrandu-ma pe casa despre care vorbea el.

“Asta e…” am spus eu, nevazand unde voia sa ajunga.

“Ei bine, nu stii niciodata…” a spus el, plecandu-si privirea jenat. “Poate undeva in viitor…”

Asteapta o secunda! Nu spunea ce credeam eu ca spunea, nu?

“Trebuie sa va asigurati ca sunt destule camere pentru micuti.” a spus Edward serios.

S-ar putea sa ma fi inecat putin.

“Nu voi procrea cu Mike Newton.” am scuipat eu, asigurandu-ma ca doar Edward ma auzea. Mike trecuse strada ca sa ia un pliant. Era urat din partea mea sa sper sa fie lovit de autobuz?

“Bella.” a ranjit Edward.”Copiii sunt un frumos dar de la Dumnezeu."

Eu mi-am ingustat ochii la el.

“La fel e si strangularea.” am spus eu seaca.

El a ras.

“Serios, dupa ce l-am vazut pe el.” a chicotit el, uitandu-se peste strada la Mike. “Crezi ca eu sunt problema ta cea mai mare?”

I-am urmarit privirea pentru a-l vedea pe Mike fluturand pliantul la mine entuizasmat. Eu am oftat.

“E prima noastra intalnire.” am recunoscut eu ezitanta.

Edward a ras din nou.

“Glumesti?”

Mi-am scuturat capul trista.

“Nu l-am mai vazut niciodata inainte de seara asta.” m-am confesat eu. “A fost o intalnire pe nevazute.”

“Oh.” a spus Edward simpatic. “Asta nu e bine.”

“Nup.”

Eu si Edward am mai stat acolo in tacere pentru inca un moment.

“Trei dormitoare!” a strigat Mike de peste strada.

Eu m-am cutremurat.

“Esti sigura ca nu vrei sa fii salvata?” a intrebat Edward increzut.

Eu am gemut.

“Fie.”

El a chicotit, scotandu-si telefonul din buzunat si indepartandu-se.

“Unde pleci?” l-am strigat eu. El nu mi-a raspuns. Nici macar nu s-a uitat inapoi. Bine, o problema mai putin. Dar cel putin problema aia arata bine. Chiar reusea sa arate mai bine cu fiecare data cand il vedeam. Atat de enervant!

“In sfarsit a prins apropoul, huh?” a intrebat Mike, intorcandu-se.

Eu am fortat un zambet.

“Banuiesc.” am spus eu. “Unii oameni pot fi atat de obtuzi!”

El s-a incruntat.

“Asta inseamna rotunzi?”

Eu doar l-am privit. Oamenii ca el te faceau sa-ti doresti sa faci un test inainte sa ai copii. N-ar trebui sa fie transmise astfel de gene.

“Poate, Mike.” am raspuns eu. De ce sa incerc sa raspuns? Era mai usor sa-l las sa traiasca in ignoranta lui.

Continuam sa astept ca Edward sa-si faca o mare intrare, sa ma ‘salveze’ dupa ce pentru 10 minute a trebuit sa-l ascult pe Mike vorbind despre nimic prea important, asa ca am renuntat la idee. Era unicul lucru care ar mai fi putut reduce din intensitatea urii mele pentru el, si el dispare fara sa ma salveze de fapt. Seara asta sparsese topurile cu Tweedle Dee si Tweedle Dumb. Nu am hotarasem inca care dintre ei era Edward.

Telefonul meu sunand m-a scos din visare.

M-am uitat in semn de scuza la Mike, scotandu-mi telefonul din geanta.

“Oh, e tata.” i-am spus eu. “Poate fi important.”

De fapt, n-aveam nici cea mai vaga idee cine era, nu cunosteam numarul. Dar orice m-ar fi putut ajuta sa scap de intalnirea asta oribila era important pentru mine.

Inainte sa pot spune ceva, cel de la capatul celalalt al telefonului a vorbind, asaltandu-ma pe un ton gros, dar bland.

“A comandat cineva un salvator?”

Gura mea mi s-a deschis de surpriza, dar am inchis-o la loc cat de repede am putut.

“Oh, buna, tata!” am spus eu, uitandu-ma la Mike. Asculta, chiar daca se prefacea ca nu.

Cealalta voce din telefon a chicotit.

“Tocmai mi-ai spus ‘tata’,Bella?” a intrebat el amuzat. “Domnisoara Swan, sunt socat!”

“Buni e bolnava?” am intrebat eu, prefacandu-ma ingrozita. I-am ignorat comentariul sarcastic. Asta era un detaliu.

“O, deci o folosesti pe buni.” a chicotit Edward. “Ar trebui sa-ti fie rusine.”

“E grav?” am intrebat eu, ca si cum repetam ceva ce mi se spusese.

Mike parea concentrat si eu m-am simtit putin vinovata. Oare asta era suficient pentru cat trebuise sa indur in timpul acestor ore petrecute cu el si pentru riscul unui sarut de noapte buna? Nu. Nu era.

“Buni e bine, draga.” a spus Edward pe un ton ceva mai gros. Aproape ca am ras, imaginandu-mi-l pe tata sunand chiar asa. “Vrea sa te bucuri de intalnirea ta cu pustiul blond si dragut.“

“O, nu.” am icnit eu, intorcandu-ma cu spatele la Mike ca sa nu ma vada dandu-mi ochii peste cap. Asta era ceva ce tata n-ar fi spus niciodata. “Asta e ingrozitor.”

“Spune ca viata e scurta.” Bine, acum pretindea ca era bunica mea, vorbind pe un ton ce se presupunea ca era vocea bunicii. “Fa cea nebunesc. Cumpara casa de peste drum!”

Mi-am ingustat ochii, imaginandu-mi ca puteam electrocute cu privirea.

“Vin cat de repede pot.” am spus eu repede.

“O, voi astepta.” a tors el. Wow. Prea mult pentru vocea bunicii. Asta m-a facut sa inghet pentru o secunda si inima mea a batut putin mai tare.

Am inchis telefonul fara sa raspund. Trebuia sa termin cu asta. M-am intors spre Mike cu ochii mariti.

“Buni are nevoie de mine.” am spus eu dramatic. Poate chiar reusisem sa produc ceva lacrimi.

“Oh.” a facut Mike, parand dezamagit. “Poate o putem lasa pe mai tarziu?”

Oo, suntem egoisti. Si bunica mea era pe moarte.

“Locuieste in…” m-am balbait eu. “Elvetia!” am exclamat eu putin prea tare.

“Da, Elvetia.” am spus ceva mai calma. “Trebuie sa merg acasa sa impachetez. Nu stiu cand ma intorc.”

“Dar..”

“Cumpar doar bilet dus deocamdata.” am spus eu.

El n-a spus nimic. Pur si simplu ma privea inexpresiv.

“Ei bine, a fost amuzant.” am mintit eu. “Sigur ne vom revedea…cand ma intorc din Noua Zeelanda.”

“Vrei sa spui Elvetia?” s-a incruntat el.

Ochii mei s-au marit.

“Da!” am tipat eu. “Elvetia. M-mereu incurc locurile astea.”

Dumnezeule, eram asa idioata. Primeam premiul pentru cea mai stupida performanta.

“Pa, Mike.” am strigat eu in urma mea, indreptandu-ma spre locul unde imi parcasem camioneta la distant de cateva blocuri.

“Bella proasta, proasta.” m-am mustrat eu, cautand in postea dupa chei. “Si Alice proasta, proasta!”

“Stii ca unul din simptomele nebuniei e vorbitul cu tine insati, nu?”

M-am intors brusc, poseta zburand din mana mea si tot ce se afla inauntrul ei imprastiindu-se pe trotuar.

Edward era rezemat de peretele restaurantului unde eu si Mike ne incepusem seara. Avea bratele incrucisate pe piept, si o spranceana ridicata la mine.

“Doamne,” am expirat eu, punandu-mi mainile peste inima mea grabita. “M-ai speriat urat de tot.”

El a chicotit, aplecandu-se sa culeaga lucrurile mele de pe trotuar.

“Scuze.”

Eu mi-am dat ochii meste cap.

“Ma rog.” am oftat eu, incercand sa ascund faptul ca inima inca imi batea ca si cum avea de gand sa-mi iasa din piept.

Mi-am ridicat geanta si l-am ajutat sa stranga restul lucrurile, pana cand am inghetat, cu ochii largi. O, nu!

“Edward, nu!” am spus eu, terifiata.”Nu…”

Dar el deja il luase. M-a privit intrebator si apoi si-a plecat privirea spre obiectul din mana sa. Ochii i s-au marit de recunoastere si a lasat tamponul sa cada ca si cum il ardea.

“Doamne.” a gemut el, strambandu-se de dezgust. “Scarbos.”

“Nu fi copil.” i-am spus eu jenata. Eram la fel de inspaimantata ca si el. Fata mea capatase zece nuante de rosu in timp ce-mi planuiam urmatoarea sedinta la psiholog ca sa pot trece peste amintirea asta.

El s-a ridicat brusc in picioare in timp ce eu imi trageam geanta pe umar stanjenita.

“Multumesc ca m-ai ajutat sa scap.” am murmurat eu, practic inca radiind in nuante de rosu de jena. Cum te poti macar recupera dupa asa ceva? Poate ca acum chiar va trebui sa ma mut in Elvetia? Sau era Noua Zeelanda?

Din fericire, Edward parea mai mult decat doritor sa schimbam subiectul.

“Am fost doar un cetatean care si-a facut datoria.” a spus el, infundandu-si mainile in buzunar.

Eu m-am strambat.

“Niciodata nu mai merg la intalniri pe nevazute.” am spus eu mai mult ca pentru mine insami decat lui.

“Iar daca o faci, va trebui sa-ti mai exersezi planul de scapare.”

M-am uitat la el intrebatoare.

“Serios.” a ranjit el. “Habar nu ai sa minti!”

Eu m-am bosumflat.

“Nu fi rau.”

“Niciun premiu Emmy pentru tine.” a cantat el.

Am pufnit, incrucisandu-mi bratele pe piept.

“Si eu care credeam ca esti Tweedle Dee.” am mormait eu.

El si-a ridicat sprancenele amuzat.

“Ce?” a intrebat el.

“Nimic.” m-am imbujorat. Tweedle Dee, Tweedle Dumb, care era diferenta?

M-am intors, pregatindu-mi cheile de la masina. Ma asigurasem sa o incui.

“Bella?”

“Da?” am oftat eu. Normal ca nu avea de gand sa ma lase sa-mi fac o iesire gratioasa. Eram obosita, si enervata, si usor jenata. Chiar ceream prea mult dorindu-mi sa ajung odata in patul meu cald?

“Am o conditie pentru salvarea mea.”

Mi-a cazut maxilarul si am izbucnit.

“Deja ti-ai pus in aplicare salvarea.” am spus eu, indignata peste masura. “E prea tarziu ca sa mai pui conditii.”

“Mergi sa bem ceva?” a intrebat el suav, ignorandu-mi temperamentul.

Mi-am ingustat ochii la el.

“Nu prea cred.” am spus.

“Ti-e foame?” a intrebat el plin de speranta.

Mi-am incrucisat bratele pe piept.

“Am mancat deja.”

A oftat, sunand exasperat.

“Atat de mult ma urasti?”

Aveam de gand sa-i raspuns la asta, dar mi-am tinut gura inchisa. Una din problemele mele era vorbitul fara a gandi inainte.Odata ce incetam sa ma gandesc, totusi, stiam ca nu-l uram atat de mult. Dar cu siguranta nu-mi placea de el.

“Sa ne terminam plimbarea?” a intrebat el,privindu-ma al naibii de convingator.

Am inspirit adanc, avand problem cu respiratia dintr-odata. Cand se incalzise asa tare?

“De unde ai numarul meu?” am intrebat eu ametita.

El a clipit, surprins de intrebarea mea. Sigur era obisnuit sa primeasca tot ce voia doar cu acea privire pe care tocmai o folosise cu mine. Si de asta decisesem sa schimb subiectul. Avea nevoie sa invete ca nu putea primi tot ce-si dorea doar pentru ca era fermecator, amuzant, si incredibil de sexy.

Usor, Bella! m-a mustrat vocea din capul meu. Il descrii de hotul masinii tale aici.

Aa, da. Yikes! Aveam nevoie de ceva somn.

“Ce?” a intrebat el, smulgandu-ma din discutia purtata cu mine insami. Poate ca avea dreptate si eu innebuneam.

“Cand m-ai sunat sa ma salvezi de Mike.” am explicat eu. “De unde ai numarul meu?”

Intelegerea i s-a intins pe fata.

“Oh.” a spus el. “Am incercat diverse combinatii de numere pana l-am nimerit pe al tau.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Nu ai de gand sa-mi spui, nu?”

El a batut entuziasmat din palme.

“Oh, oh!” a ranjit el. “Citesc minti!”

M-am strambat, intorcandu-ma din nou spre camioneta mea.

“Noapte buna, Edward.” am strigat eu, intrerupand inca una din explicatiile lui nebunesti.

El a ras.

“Noapte buna, Frumoasa Bella.”

Mi-am dat ochii peste cap, rotind cheia in contact, pregatindu-ma pentru maraitul motorului. Dar nu s-a intamplat nimic.

“La naiba!” am injurat eu. Am injurat-o pe Alice pentru ca imi aranjase o intalnire din infern. Mi-am injurat camioneta. L-am injurat pe vechiul prieten al tatei, pe Billy, pentru ca-i vanduse camioneta. Si i-am injurat si pe copiii, cu siguranta, care construisera motorul asta.

Edward a batut la geam si eu m-am oprit o secunda din nervozitate ca sa-l cobor. S-a oprit la jumatate, ceea ce m-a facut sa injur si geamul.

“As putea spune ca ai un motor cam incapatanat si problematic aici.” a spus el. “Dar din cauza raurilor de profanitati care-ti ies din gura o sa presupun ca nu-i asta.”

Mi-am inchis ochii, odihnindu-mi capul pe volan.

“Mereu imi face asta.” am gemut eu.

El a tacut pentru o secunda, probabil intrebandu-se daca urma sa mai las la vedere mai multe obiecte intime.

“Vrei sa arunc o privire la asta?” a intrebat el in final.

Mi-am deschis ochii, surprinsa.

“Ai vreo conditie?” am intrebat eu.

El a chicotit.

“Nu.” a spus el. “Fara conditii. Voi face asta doar din cauza inimii mele mari si generoase.”

A ranjit la mine, indreptandu-se spre partea din fata a camionetei.

“Ridica capota.” a strigat el.

Eu m-am dat jos din masina ca sa ma duc langa el.

“N-are incuietoare.” am explicat eu, deschizand-o pur si simplu si tinand-o ridicata ca sa nu-l zdrobeasca.

El a incuviintat din cap, ridicandu-si manecile si aplecandu-se deasupra motorului. Am zarit un tatuaj pe incheietura lui stanga, un nume scris elegant si cursiv. Am petrecut urmatoarele cinci minute studiind tatuajul, incercand sa descifrez numele.

“Hmm.” a murmurat Edward ganditor. “Uh-huh. Uh-huh. Hmm.”

“N-ai nicio idee ce sa faci,nu?” am intrebat eu.

El s-a indreptat, scuturandu-si mainile unsuroase de blugi. Manecile i-au ramas ridicate pana la coate.

“Nici macar una.” a recunoscut el.

N-am putut sa nu rad. El a zambit slab si a coborat capota.

“Vino.” a spus el, intorcandu-se spre mine. “Te conduc acasa.”

M-am uitat in jurul meu pe strazile goale din Forks.

“Voi fi bine.” am spus eu, zambind. “Dar multumesc.” As minti sa spun ca nu eram surprinsa de actiunile lui din seara asta. Era aproape…gentleman?

El si-a dat ochii peste cap.

“Nu-mi fac griji pentru tine.” m-a tachinat el.”Dar mi-e frica de intuneric.”

Eu am ras.

“Ba nu.”

El a chicotit, intinzandu-se si prinzandu-mi mana nonsalant.

“Nu se stie niciodata.” a spus el, natural. “S-ar putea sa-mi fie.”

Mi-am muscat buza, plimbandu-mi privirea de la ochii lui prietenosi la mainile noastre.

“Bine.” am spus eu ezitanta. “Multumesc.”

Dar mi-am retras totusi mana. Nu ar trebui sa ma simt atat de bine atigandu-mi dusmanul de moarte. El si-a dres glasul ca si cum tocmai realizase ca ma tinea de mana. Si-a trecut degetele prin par.

“Indruma-ma.” a spus el, zambind tensionat.

Eu am clipit.

“Oh. Aa, da.” am spus eu. “Pe aici.” La naiba cu omul asta nenorocit! Era a doua oara in seara asta cand ma ametea asa. Un dusman de moarte n-are niciun drept sa faca asta!

Locuiam cam la sase blocuri distanta si am trecut de primele doua inotand intr-o tacere stanjenitoare. Oricat de mult voiam ca el sa taca pur si simplu si sa ma lase in pace, nu voiam sa merg in continuare simtindu-ma atat de neconfortabil. Nu eram o mare fana a conversatiilor astea tacute, chiar daca era vorba de inamicul meu numarul unu.

“Deci care-i povestea?” am trantit-o eu, disperata sa sparg tacerea.

El m-a privit curios.

“Ce?”

Am rosit, aratand spre bratul lui.

“Tatuajul tau.” am explicat eu.

“Oh.” si-a ridicat el incheietura spre mine. Numele Elizabeth era scris cu elegant acolo. Litera E incepea cu o serpuiala.

“Vreo iubita?” am intrebat eu, surprinsa de cat de dur sunase ceva ce eu intentionasem sa para nonsalant. “Fiica ta?”

M-a privit ca si cum tocmai il intrebasem daca-si petrecea sfarsiturile de saptamana lovind catelusi fara aparare.

“Nu.” a spus el, privindu-ma curios. Eu mi-am intors privirea repede. “Nu mi-as tatua niciodata numele unei iubite. Stii, lucrurile astea sunt permanente. Si nu am copii.”

Dintr-un oarecare motiv, m-am simtit mai bine dupa ce mi-a spus asta.

“Scuze.” am spus eu, ridicandu-mi timida privirea. “N-am vrut sa…”

El mi-a facut un temn ca sa ma reduca la tacere.

“E numele mamei mele.” a explicat el. “A fost diagnosticata cu cancer cand eu aveam 16 ani.”

Ochii mei s-au marit. Nu ma asteptasem la asta. Ceea ce explica serpuiala. Daca ma gandeam mai bine, chiar arata ca acea serpuiala care e simbolul luptei impotriva cancerului.

“Mi l-am facut cand a invins boala.” a continuat el. “Au trecut sase ani de atunci si inca o duce bine.”

Am zambit.

“Asta e uimitor.” am spus eu sincera.

“E puternica.” a fost el de accord, zambind mandru in timp ce se gandea la mama lui. “Deci e randul tau, Frumoasa Bella.”

M-am incruntat.

“Ce vrei sa spui?”

El si-a frecat mainile in dreptul gurii, incercand sa le pastreze cade.

“Spune-mi ceva despre tine.” a explicat el.”Ceva ce n-as ghici niciodata.”

Mi-am muscat buza, gandindu-ma.

“Imi place cerealele Lucky Charm.” m-am decis eu. “Dar mananc doar bezelele din interior.”

Ma simteam oarecum vinovata ca alesesem ceva atat de banal dupa ce el imi spusese despre mama lui invingand cancerul. Dar nu ma simteam prea inspirata fata de hotul meu de masini.

Dar pe el n-a parut sa-l deranjeze raspunsul meu nebunesc.

“Bezelele sunt cea mai buna parte.” a fost el de accord.

Eu am zambit. Deci, e posibil sa-l fi judecat gresit, dar asta nu insemna nimic. Inca era imatur, arogant, si…ei bine, si imi furase masina.

“Banuiesc ca e randul meu din nou.” m-a privit el cu coltul ochiului si eu am incuviintat din cap. Avea sa-mi vina si mie randul din nou, dar eram curioasa in privinta lui.

El a expirat, gandindu-se.

“Am sunat-o pe Alice ca sa fac rost de numarul tau.” s-a decis el in sfarsit.

“Si ea pur si simplu ti l-a dat?” am intrebat eu neincrezatoare.

“Mi-a luat ceva s-o conving.” a recunoscut el. “Dar i-am spus ca esti la o ingrozitoare intalnire pe nevazute si ca m-ai lasat de bunavoie sa te salvez.”

Ma uitam la el cu gura cascata. El a ranjit, aratand foarte mandru.

“A spus ca daca ma lasai tocmai pe mine sa te salvez, era chiar rau.”

Eu am ras.

“Chiar era rau.”

El a incuviintat din cap a aprobare.

“Dar se pare ca el nu e singura mea problema.” l-am tachinat eu. El a ridicat o spranceana.

“Ai sunat-o pe logodnica verisorului tau incercand sa-mi dai de urma.” l-am acuzat eu.

El a ras.

“Asta ma face sa par un hartuitor, nu?”

Am zambind, privind pamantul. Un hot de masini care inapoia masina. Un hartuitor care recunoaste ca hartuieste, Cred ca mama ma avertizase in privinta lui. Avea chiar si un tatuaj? Dar se pune daca era numele mamei lui? Tipul era un cliseu pe doua picioare.

“Ar fi destul de ciudat daca nu m-ai iubi, huh?”

Capul mi-a zburat in sus si el mi-a ranjit, fara sa-mi dea timp sa raspund.

“E randul tau din nou.” a zambit el.

Mi-am dat ochii peste cap.

“Suficient cu povestile.” am spus eu. “Aici locuiesc.”

Amandoi ne-am ridicat privirile spre blocul meu.

“Te conduc.” a spus el, pornind pe scari. A trebuit sa fug ca sa-l prind.

“Va trebui sa ne despartim acum.” i-am spus eu, descuind usa. “Nu mai ai unde sa ma conduci.”

El mi-a zambit inocent.

“Nu pot sa intru?” a intrebat el, folosind acel ton din nou.

Eu m-am incruntat.

“Nu.” am spus ferma. Da, mama cu siguranta ma avertizase in privinta lui si a gropitei lui din obraz.

El a ras.

“Ei bine, putem fi prieteni?” a intrebat el plin de speranta.

M-am gandit pentru o clipa. Nu era potrivit pentru mine, dar nici nu era criminal, cum il etichetasem eu. Nu mi-l imaginam pe acest Edward furand bomboane de la copii sau jefuind vreo banca. E posibil sa-l fi judecat prea aspru.

“Nu.” m-am decis eu in final. “Dar nu suntem dusmani.”

El si-a pus mainile pe piept dramatic.

“Nu suntem dusmani?” a repetat el. “Wow. De ce nu recunosti pur si simplu ca esti indragostita de mine?”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Noapte buna.” am spus eu, intrand in apartament si inchizand usa inainte ca el sa spuna altceva ce ar fi putut da peste cap tratatul nostru de pace.

“Ma vrei!” a strigat el din partea cealalta a usii. Imi puteam doar imagina ce credeau vecinii.

“Ba nu!” am strigat eu inapoi la fel de tare.

I-am putut auzi vocea groasa chicotind prin usa care ne despartea si am zambit ca pentru mine insami.

“E in regula, Bella.” a spus el. “Nu te lupta cu ceea ce simti!”

“Noapte buna!”

“Asculta-ti inima!”

Am chicotit, indepartandu-ma de usa. Probabil ca nu avea sa plece acasa pana dupa nunta lui Alice si a lui Jasper. Asta avea sa fie interesant.

__________________________

Aici aveti capitolul 4. Nu stiu voi, dar eu sunt nebuna dupa povestea asta :)). Lasati o parere :D

Stiti voi cum merge treaba, cat mai multe comentarii, cu atat mai repede vine capitolul 5, avand in vedere ca le am deja traduse :>

Pupici :*:*:*

Dienutza