Capitolul 5: Cuvantul zilei este Camaraderie

“Deci ai iesit cu Edward?”

M-am incruntat, dandu-mi parul la o parte de pe ochi.

“Nu.” am spus eu. “Am iesit cu Mike Newton, ceea ce a fost dezastruos, apropo.”

A mai aruncat niste decoratiuni pe masa. Eu si Rose ii recrutasem pe Emmett si pe Edward mai devreme ca sa ne ajute sa-i pregatim lui Alice o petrecere pentru burlace. Jasper nu era fortat sa ajute, pentru ca o distragea pe Alice ca sa nu vina sa ‘supravegheze’. Alice supraveghind insemna sa vorbeasca incontinuu si apoi sa se infurie ca trebuia sa faca totul de una singura. Baietii nu fusesera prea incantati ca trebuiau sa ajute din moment ce ei nu puteau veni, dar ne-am prefacut ca n-am auzit protestele lor. Ei umflau baloanele, din cand in cand inhaland heliu si vorbind ca Duffy Duck. Sunt sigura ca jumatate din lucrurile pe care le spuneau ei nu erau potrivite pentru desenele animate de sambata dimineata, dar orice ii facea sa uite ca erau fortati sa ajute impotriva vointei lor era binevenit.

Rose si-a indreptat postura din locul unde examina decoratiunile de pe masa si m-a privit peste umar.

“Ai fost la intalnire cu Mike, dar ai petrecut toata seara distrandu-te pe seama lui si fugind cu Edward?” a intrebat ea. Nu suna dezaprobatoare, suna doar…confuza.

Am ridicat din umeri, evitand contactul vizual. Sa evit contacul vizual cu Rose era extrem. Era ca acele gorile de la zoo pe care se presupune ca nu ai voie sa le privesti fix in ochi pentru ca aveau sa considere asta o provocare. Daca nu ai un argument pregatit, nu o provoca. Nu stiam ce insemnase seara trecuta. Decisesem sa fim, ce? Sa nu fim dusmani? Nu fusese mare lucru, dar seara trecuta paruse sa insemne ceva. Voiam sa insemne ceva? Sigur ca nu! El era hotul meu de masini!

“Suna atat de rautacios cand pui problema asa.” m-am bosumflat eu.

“Si el te-a condus…”

Ea a chicotit, uitandu-se peste capul meu. Inainte sa ma uit peste umar ca sa vad ce-i captase interesul, un fior mi-a traversat sira spinarii. Si apoi, am simtit o respiratie calda lovindu-mi gatul.

“Nu le lasa sa te faca sa te simti prost.” a soptit Edward tachinant. “Mike si-a meritat-o. Ele ti-au aranjat o intalnire cu un ratat.”

Am ras, uitandu-ma fix la Rosalie. Asta asa era!

Rosalie si-a dat ochii peste cap, asezandu-se pe un scaun.

“Nu putea fi chiar atat de rau.”

Am pufnit.

“A fost mai rau decat rau.” am insistat eu.

Ea si-a dat ochii peste cap din nou, si eu mi i-am ingustat pe ai mei. Acum era pregatita sa o provoc din punctul asta de vedere. Aveam martori.M-am intors spre Edward, impiedicandu-ma. El a trebuit sa ma prinda de cot ca sa ma impiedice sa nu cad.

“Spune-i.” i-am spus eu, ridicandu-mi capul ca sa-l pot privi. “A fost rau.”

El a ranjit, ochii lui oprindu-se asupra mea pentru o clipa inainte sa se intoarca spre Rose.

“Rau.” a incuviintat el din cap a confirmare. “Voia sa cumpere o casa.”

Rose s-a uitat la mine, cu ochii mariti.

“Ce?” a tipat ea. “Vrei sa spui, pentru el,nu?”

Am chicotit, scuturand increzuta din cap.

“Nup.” a raspuns Edward pentru mine. “Era destul de prins de Frumoasa noastra Bella. Voia sa-i organizeze viata pe termen lung.”

L-a pufnit rasul si eu l-am plesnit peste brat, dandu-mi ochii peste cap. El mi-a dat drumul la cot si a facut un pas in spate, dar ochii inca ii straluceau de amuzament. Nu realizasem ca el inca am tinea de cot.

“Voia sa-i cumpere ei o casa?” l-a intrebat Rose direct pe Edward.

El a incuviintat din cap.

“Voia sa cumpere o casa pentru ei.” a corectat-o el. “Voia sa se asigure ca erau suficiente camere pentru micutii Mike din viitor.” a adaugat el, distrandu-se de minune.

Eu m-am cutremurat.

“Lumea asta nu are nevoie de mai multi ca Mike.” am spus eu. “Lumea n-ar suporta inca unul ca el. Si tu esti cel care i-a bagat asta in cap.”

“Si planuia vacante viitoare impreuna.” a continuat Edward, ignorandu-ma.

“O, Doamne.” a icnit Rose.

“Stiu.” a aprobat el.

Mi-am incrucisat bratele pe piept.

“Buna.” am spus eu, usor iritata. “Sunt chiar aici.”

Ei nici macar nu s-au uitat la mine. Am pufnit.

“Si a incercat sa mearga in spate ca sa se poata holba la fundul ei.” a continuat el. “Dar ea a mers atat de dureros de incet ca a lasat-o sa mearga langa mine.”

“Nu incercam sa raman in urma cu tine.” am protestat eu. “Eu doar…”

Am inchis gura. Nu stiam ca incercase sa se holbeze la fundul meu. Credeam doar ca nu vrusese sa ma lase sa merg cu Edward incat sa nu poata fi cu ochii pe noi. Scarbos.

“Ew.” a facut Rose o fata de dezgust si eu eram in totalitate de acord cu ea.

El a incuviintat solemn din cap.

“Cred ca eu ar trebui sa monitorizez toate intalnirile ei viitoare.” a spus el. Am asteptat sa inceapa sa rada, dar el a ramas serios. Sa-mi monitorizeze intalnirile? Ce voia sa insemne asta?

Rose m-a privit ciudat si eu m-am tinut ocupata cu o pata de grasime inexistenta de pe masa. Asta nu insemna nimic. Era pur si simplu iritant, ceea ce se intampla sa fie trasatura lui dominanta de caracter. Dar mie avea sa-mi ia ceva timp sa-mi conving prietenele de asta.

“Stiu cum gandesc baietii, Bella.” a spus el, acum intorcandu-se spre mine. “Voi fi cu ochii in patru pentru tine. Daca tipul e grosolan sau neobrazat, vorbesc eu cu el pentru tine.”

Incercam sa ma decid daca asta era invaziv sau dragut cand Rose s-a indepartat, mormaind vreo scuza lamentabila de cum trebuia sa-l ajute pe Emmett cu ceva in sufragerie. Eu m-am strambat la ea.

“Nu am nevoie ca nimeni sa fie cu ochii pe mine.” am spus eu, intorcandu-ma la Edward. E posibil ca tonul meu sa fi fost putin mai…rece decat intentionasem. Sprancenele lui au sarit un sus.

“Sunt perfect capabila sa am grija de mine insami.”

El a incuviintat din cap, ridicandu-si mainile in semn de capitulare.

“Stiu asta.” a spus el. “Am fost martor al competentelor Bella Swan, iti amintesti?”

Maxilarul mi-a cazut, eram de-a dreptul indignata!

“I-ai dat un nume?” am intrebat eu neincrezatoare. Competentele Bella Swan!

El a chicotit.

“Incerc doar sa spun ca esti mai mult decat capabila sa ai grija de tine insati. Sincer sa fiu, imi pare rau pentru oricine incearca sa-ti stea in cale.”

Mi-am dat ochii peste cap.Nu eram asa rea. Aveam o mica problema de atitudine.

“Oricum, toata lumea are nevoie de cineva pe care sa se poata baza.”

L-am privit curioasa pret de o clipa. Intr-o seara ii spun ca nu suntem dusmani si in dimineata urmatoare voia sa fie protectorul meu? Umarul pe care sa plang? Cel pe care sa ma pot baza?

“Si crezi ca tu ai putea fi acel cineva?”

El m-a ignorant.

“Vrei sa-i facem o farsa lui Emmett?”

Incerca sa ma distraga. Dar asta era atat de buna pentru a ma distrage.

“Iti amintesti ce s-a intamplat ultima data cand ai vrut sa-i faci o ‘farsa’ cuiva?” am intrebat eu.

El a zambit cu regret.

“Daca ne gandim la asta, chiar a fost vina lui Emmett.” a insistat el. “Deci trebuie sa plateasca.”

M-am gandit la asta. El fusese cel de la care pornise totul. Si nici nu-i paruse rau de asta. Ma tachinase ca nu-i luam partea lui Edward de dinainte sa stie ca el era cel care-mi furase masina. Credea ca toata treaba asta era hilara.

Trebuia sa plateasca!

“Ce ai in minte?” am intrebat eu.

El a ranjit.

“Asta-i spiritul!” a facut el. “Deci, uite ce o sa facem…”

S-a aplecat spre mine, soptindu-mi planul pe care-l avea. Zambeam ca un copil in dimineata de Craciun.

“Prea rautacios?” a intrebat el dupa ce a terminat.

M-am uitat la Emmett care daduse drumul pentru a mia oara la melodia cu Barbie Girl pe iPhone-ul lui. M-a prins uitandu-ma urat la el si a inceput sa cante foarte tare refrenul.

Eu am chicotit.

“Deloc.” l-am asigurat eu. “Cred ca e perfect.”

Edward parea foarte mandru de el insusi.

“Ma voi ocupa eu de tot dupa ce plec de aici.” am spus el. “Il ducem pe Jasper undeva pentru petrecerea lui de burlac diseara, dar voi rezolva inainte de asta.”

Am incuviintat din cap, satisfacuta de planul nostru diabolic. Ei bine, era de fapt planul lui Edward, dar m-as fi gandit si eu la asta…eventual. Bine, probabil ca niciodata nu m-as fi gandit la asta, dar avea sa fie sublim.

“Deci, unde il duceti pe Jasper pentru seara cea mare?” am intrebat eu, impaturind servetelele si punand sandvisurile triunghiulare in ele.

Edward nu mi-a raspuns si eu l-am privit peste umar. Se uita la sandvisul din mana mea ca si cum avea dureri.

“Ce-i aia?” a intrebat el, aratand spre sandvis ca si cum tineam in mana otrava pentru sobolani.

“Sandvis cu muraturi.”

El s-a cutremurat.

“Sandvis cu muraturi?”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Incerci sa-mi eviti intrebarea?” am intrebat eu, intorcandu-mi din nou atentia spre otrava de sobolani…adica, spre sandvisurile de pe farfuria argintie pe care o scosese Rose.

El s-a uitat peste umar in timp ce Emmett a dat drumul unui balon si l-a lasat sa zboare prin camera.

Amandoi ne-am scuturat capetele, desi daca ar fi fost si el acolo, probabil ar fi facut acelasi lucru.

“Nu evit nimic.” a spus el, reintorcandu-se spre mine. “Nu stiu unde-l ducem. Emmett a planuit petrecerea burlacilor. Eu nu le am cu distractia.”

A facut o grimasa la mine si eu am scos limba. El a chicotit.

“Nu le ai cu distractia?” am intrebat eu neincrezatoare. Ii lipseau multe lucruri…ca maturitatea. Dar din unghiul meu, parea sa le aiba cu distractia. Nu ca i-as fi spus asta.

El a ridicat din umeri.

“Nu sunt prea petrecaret.” a oftat el, trecandu-si degetele prin par. “Nu ar trebui sa mananci cam 30 din astea ca sa te poti satura?”

Am chicotit.

“Usor de distras, nu-i asa?”

El a cules o scama de pe bluza lui, catusi de putin deranjat. Nu parea sa-l deranjeze mai nimic niciodata.

“Uneori.” a recunoscut el.

Eu am ras.

“Deci, te vei tine de treaba cu prima parte a planului dupa ce pleci de aici, nu?” am intrebat eu.

Ochii lui au inceput sa straluceasca.

“Da, sa traiti!” s-a prostit el.

Eu am ras din nou.

“Ma voi tine de treaba cu: ‘operatiunea schimbarea telefonului lui Emmett ASAP’(N.A.: As Soon As Possible=cat mai curand posibil)”.

El s-a incruntat.

“Ai fost degradata.” a spus el.”Asta e un nume ingrozitor.”

Eu m-am strambat la el.

“Nu cumva e timpul sa pleci?”

El a chicotit.

“Incerci cumva sa insinuezi ca nu-ti place compania mea, Frumoasa Bella?” m-a tachinat el.

Eu mi-am pus mainile pe solduri.

“Exact asta spun.” am spus eu, prefacandu-ma serioasa. “Dispari!”

Mi-am intins mana in directia usii dramatical. Cand decisesem ca-mi placea compania lui? Banuiesc ca nu era atat de rau. Era destul de amuzant… cand nu-mi fura masina si nu ma facea sa vreau sa-l pocnesc. Dar facea asta des. Asta era, ma facea sa vreau sa-l pocnesc. Serios, omul asta putea calca pe nervi pana si un calugar. Dar cand nu facea asta, era o companie buna.

El s-a intins si mi-a luat mana in a lui, apoi a sarutat-o.

“Imi cer iertare, domnita mea.” a facut el o plecaciune. “Acum voi pleca pentru a-i juca o festa prietenului nostru bufon.”

Ochii mei s-au marit si mi-am smuls mana din a lui. Era acelasi sentiment de seara trecuta cand ma luase de mana. Nu paruse sa se gandeasca prea mult la asta. Si eu ma gandeam prea mult la asta.

“Pana ce ne vom revedea, nobile farsor.” l-am tachinat si eu, sperand ca nu-mi observase reactia ciudata.

El pur si simplu a ranjit, mergand spre usa nonsalant.

“Trebuie sa fac ceva inainte de petrecerea burlacilor.” a strigat el in sufragerie.

***

Imi ieseam din minti. Statusem in scaunul asta timp de doua ore in timp ce Alice deschisese cadouri si celelalte fete chicoteau la tinutele obscene. Eu ma roseam violent chiar si fara sa particip la asta. Ei bine, faceam tot posibilul sa para ca participam. Dar asta pur si simplu nu era genul meu de petrecere. Toate jocurile erau menite sa stanjeneasca pe cineva si nu era nimic comestibil. Si la cum o stiam eu pe Rose, un stripper avea sa bata la usa dintr-un moment in altul. Dap, uite-o pe Rose cum incepea sa dea peste cap taria.

Incercam sa gasesc o scuza sa ies de aici cand telefonul meu a vibrat.

IMI PIERD MINTILE AICI. SANDVISURILE ALEA NASOALE TE SATURA? –Edward

Am ranjit, salvand numarul in telefon.

HOT-DE-CAMIONETE! SUNT SANDVISURI CU MURATURI! –Bella.

“Alice, vrei sa vii aici putin?” a strigat Rose, tragand un scaun spre mijlocul camerei. “Stai jos. Vom avea un oaspete special.”

Toate fetele au chitait si au chicotit, uitandu-se emotionate spre usa. Asta era sansa mea. Nu aveam de gand sa raman aici ca sa ma holbez la un tip care era platit sa faca striptease. Era de doi bani.

INGROZITOR. DAR INCA ITI E FOAME? –Edward.

POATE… -Bella.

Am scris raspunsul in timp ce ma imbracam. Nu aveam nici cel mai mic gand de a ramane sa vad mascarada asta. Trebuia sa ma furisez pe usa din spate din moment ce toate fetele priveau spre usa principala ca vulturii.

Telefonul meu a vibrat din nou si eu am privit repede spre el, incercand sa nu atrag prea tare atentia.

TE POTI FURISA CA SA NE INTALNIM LA CINA PE STRADA 12? –Edward.

Da. Mancare.

Am inchis usa bland in urma mea si mi-am scos cheile de la masina din buzunar, mintea mea zburand deja la meniu. Hamburger. Cartofi prajiti. Si milkshake de capsuni. Luati de aici, sandvisuri cu muraturi!

BINE. –Bella.

Telefonul a vibrat din nou imediat ce mesajul a fost trimis. Mi-am incruntat sprancenele, verificand mesajul.

NU FI ASA ENTUZIASMATA, SWAN! VREI SA CREEZ EU O DIVERSIUNE? –Edward.

M-am gandit pentru o jumatate de secunda sa-i spun ca aveam nevoie de o diversiune doar ca sa vad ce avea de gand sa faca. Am ras usor, imaginandu-mi-l imbracat in negru, in stilul misiunii imposibile.

SUNA BINE. DAR NU. AU TRECUT DEJA PE MULT ALCOOL SI NU-SI VOR DA NICIODATA SEAMA CA LIPSESC. –Bella.

Am chicotit. Am mai primit inca un mesaj inainte sa pornesc camioneta si sa pornesc spre cina.

LA FEL SI AICI. NE VEDEM IN 15 MINUTE? –Edward.

_______________________________________

Iata si cap. 5:d Sper ca v-a placut! Vreo parte preferata? Veti afla ce au de gand sa-i faca lui Emmett in urmatoarele capitole. Comentarii = postari super rapide! Am deja urmatoarele capitol traduse J.

Pupici :*:*

Dienutza