sâmbătă, 3 august 2013

Capitolul 26: Cuvantul Zilei este Nunta



Muncisem pe branci pentru nunta asta. Serios, probabil ca n-as fi petrecut atata timp pentru organizare nici daca era nunta mea. La modul cel mai serios, ma trezisem noaptea trecuta panicata pentru ca stiam ca uitasem sa pun deoparte biletelele cu numele scrise cu rosu astfel incat toata lumea sa stie unde sa se aseze la receptie. Alice avea sa ma omoare!

Edward rasese de mine, dar nu l-am lasat sa se culce la loc pana cand nu a verificat. Nu stiu cum reusise sa intre in sala de receptie la 3 dimineata, dar s-a intors o jumatate de ora mai tarziu, m-a asigurat ca erau acolo si s-a tarat inapoi in pat mormaind ceva despre ‘domnisoare de onoare psihopate’ pe sub mustata.

“Nici macar nu e nunta noastra! Ai noroc ca te iubesc atat de mult.”

Nota personala: sa fie trezit in toiul noptii cu siguranta il deranjeaza pe Edward. Pastrez asta in minte pentru mai tarziu..

Dar nunta avea sa fie perfecta. Nimeni n-ar fi putut sa spuna ca nu eram o domnisoara de onoare buna. Facusem tot ce-mi ordonase spiridusul enervant, poate nu fara o cearta buna, dar totusi…

In ciuda tuturor comentariilor acide, chiar voiam ca prietena mea sa aiba nunta la care visase intotdeauna. Asa ca atunci cand m-a rugat sa imprastii exact 155 de petale de trandafir galbene pe drumul spre altar, le-am numarat. 155 era numarul norocos al lui Alice. Cand m-a sunat plangat in legatura cu asezarea la receptie am trecut in revista de 17 ori totul ieri si am inspirat adanc ca sa nu cedez tentatiei si sa-i zbor capsorul tepos de pe umeri. Unchiul ei enervant Marty divortase recent de a treia sa sotie. Veneau amandoi, dar nu puteau sta impreuna, evident. Sunt doar fericita ca Alice nu alesese o rochie cu un milion de fuste ca sa nu fiu nevoita sa i le tin pe toate ridicate cand ea mergea la toaleta. Dar as fi facut-o daca trebuia. De fapt, s-ar putea s-o fi lasat pe Rose sa se descurce cu asta. Existau si niste limite, totusi.

Dar ideea este ca fusesem cea mai buna domnisoara de onoare si asa ma rasplateau ei!

“N-o sa port aia.” am spus pentru a treia oara, uitandu-ma urat la chestia rosie pe care o tinea Rose.

 Rosalie a pus o mana in sold.

“De ce nu?” a cerut sa stie.

Ochii mei au alunecat asupra liniei joase a decoletului, talia mulata si materialul lung si fluid. Rose putea sa poarte asa ceva. Eu n-as fi aratat natural incercand sa merg fiind imbracata in ea.

“O sa cad.” m-am, plans.”In plus, ultima data cand am incercat sa port asa ceva, chinezul ala ciudat s-a holbat la mine.”

Ea ma privea ca si cum eram nebuna.

“Nici macar nu vreau sa stiu despre ce vorbesti.” a spus ea, scuturandu-si capul. “Doar pune-ti-o.”

Am inceput sa protestez dar ea si-a scuturat capul.

“O sa arati minunat.” mi-a promis. “O s-o faca pe Alice fericita si lui Edward o sa-i ajunga o singura privire asupra ta ca sa se inece cu propria saliva.”

I-am ignorat comentariile.

“O sa-mi atarne sanii.” m-am ingrijorat. Nimic nu e mai rau decat un dans dizgratios al sanilor ca sa strice o nunta clasica.

Rose a afisa acel zambet malefic care ma facea adesea sa ma intreb daca era avocatul diavolului.

“Ba nu.” a cantat ea, rotind o fasie de material pe deget.

O, Doamne. Rochie fara spate inseamna fara sutien. Ar fi trebuit sa stiu. Am gemut, plesnindu-ma peste frunte.

“O urasc pe Alice.” am spus, pe jumatate convinsa ca in acel moment chiar o uram.

Rose a ras, batandu-ma pe umar.

“Nu-ti face griji Bells.” a spus ea pe un ton tachinant. “Poti sa te revansezi cand te casatoresti tu.”

Asta avea sa fie o zi lunga.

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Rochia nu era atat de rea pe cat crezusem odata ce am imbracat-o. Chiar avea o linie a decolteului foarte joasa, dar cu ajutorul aranjarii indemanatice a lui Rose pentru sanii mei cu ceva banda adeziva, am scapat de liniile dureroase ale bretelelor de la sutien sau de imagini prea indraznete ale decoleteului. Fusta nu era stramta si incomoda cum crezusem initial, ci fluida si eleganta. Desigur, Rose arata ca si cum fusese nascuta sa poarte rochia aceea, aratand ca o printesa amazoniana. Dar nici mie nu-mi statea prea rau.

Si Alice arata ca o regina. Rochia ei fusese croita pe constructia ei marunta, incretindu-se usor in zona soldurilor. Avea detalii din matase complicate si inelul ei putea fi vazut tocmai de pe Marte. Era intruchiparea miresei stralucitoare. Dar nu era rochia ei Couture foarte scumpa, sau parul ei aranjat perfect, sau machiajul impecabil ceea ce o facea atat de frumoasa. Era zambetul larg pe care nu-l putea sterge de pe fata inca de cand sosise acum doua ore la biserica pentru a se pregati.

Oricine pe o raza de 10 km putea sa afirme ca nu exista nici cea mai mica umbra de indoiala in mintea e in legatura cun pasul pe care urma sa-l faca.

“Ma marit cu Jasper Cullen astazi!” a chitait ea.

Am ras, stiind ca oaspetii si Jasper probabil o auzisera.

“Stiu, Ali.” am chicotit. Rose i-a zambit din locul unde le dadea ultimele indicatii fetitelor cu florile.

“Stiu.” a chicocit si ea. “Doar ca trebuia s-o spun cu voce tare.”

I-am zambit, fericita pentru prietena mea.

Nu puteam sa nu ma intreb ce as fi spus cu cateva minute inainte sa ma indrept spre altar. Sunt sigura ca n-as fi putut fi asa calma. Probabil ca m-as fi hiperventilat intr-o punga de hartie pe undeva. Apoi saracul Edward ar fi trebuit sa vina sa ma gaseasca, astfel incat sa nu se creada ca fugisem de la propria nunta ca in filmul acela cu Julia Roberts.

Asemenea ganduri erau periculoase. Edward pleca in curand. Ma obisnuisem cu ideea…intr-un fel. Oricum, inca nu ajunsesem pana acolo si ma scotea din minti ca ma gandeam la asa ceva.

“E timpul.” am zambit la domnul Brandon cand a venit sa-i intinda bratul fiicei lui si i-a dat lui Alice o imbratisare rapida cu un singur brat.

“Arati minunat.” i-am spus si ea m-a imbratisat cat a putut de strans.

Edward si Emmett asteptau de partea cealalta a usilor masive din lemn de stejar cand am urmat-o pe Alice cu tatal ei.

Rose s-a grabit langa Emmett cand a inceput muzica si si-au aruncat priviri personale, plini de iubire si amintiri.

Mi-am incolacit bratul in jurul celui al lui Edward si el s-a aplecat spre urechea mea.

“Ar trebui sa porti rochia asta in fiecare zi.” a soptit, respiratia sa calda gadilandu-mi gatul.

Mi-am muscat buza pentru a-mi retine zambetul. Am dezbatut daca sa-i spun despre situatia fara sutien care rezultase in urma ideilor lui Rose, dar am decis sa-l las sa traiasca in binecuvantata ignoranta. In plus, eram sigura ca daca pronuntam cuvintele ‘sani’ si ‘fara sutien’ in biserica, Dumnezeu m-ar fi lovit.

“De ce spuneti asta, domnule Cullen?” am intrebat, prefacandu-ma ca-i indrept papionul si apoi ne-a venit randul sa pasim pe drumul presarat cu petale galbene de trandafir. El ma tinea strans, probabil temandu-se ca as fi cazut in nas daca-mi dadea drumul. Nu era o frica complet improbabila.

Intentionam sa merg sa ma asez langa Rose cand am ajuns in dreptul altarului si mi-am imaginat ca Edward avea sa-si ocupe locul langa Emmett dar el nu mi-a dat drumul la mana. Dar in loc de asta, mi-a sarutat obrazul si a facut o plecaciune aproape insesizabila.

“Cred ca stii de ce.” a soptit, vocea lui sunand mai adanca decat eram eu obisnuita.

Sprancenele mele au zburat in sus, facandu-ma cu siguranta sa arat ca o imbecila. Chiar incercase pe ascuns sa bata apropouri indecente la adresa mea in fata membrilor familiei si prietenilor?

Mi-a facut cu ochiul in timp ce-si ocupa locul langa Emmett si eu m-am grabit spre Rose, sperand ca nimeni nu-mi observase scurta ezitare.

Ei bine, da, chiar asta facuse.

“O sa se inece cu propria saliva.” a soptit Rose in urechea mea.

Inainte sa am sansa sa-mi strang cea mai buna prietena de gat in biserica in timpul nuntii celeilalte cea mai buna prietena , usile pe care noi tocmai intrasem s-au deschis, muzica s-a schimbat si fetitele cu flori au intrat, urmate indeaproape de Alice si domnul Brandon.

Partea mea preferata la nunti este aceea cand mirele arunca prima privire asupra miresei si asta nu era cu nimic diferita. Expresia fetei lui Jasper era de admiratie, iubire, atractie, adorare, toate  adunate in trasaturile lui,

Era una din putinele dati cand eram capabila sa-mi iau ochii de la Edward in timpul intregii ceremonii. Cealalta data a fost atunci cand Jasper a inceput sa planga in timpul juramantului si a incercat sa-l mascheze cu o tuse gatuita. Da, sigur.

Restul ceremoniei a decurs fara alte evenimente. Emmett n-a facut niciun comentariu specific Emmett, cel putin nu pe care sa le fi putut auzi noi. Nu m-am impiedicat de rochie. Si Jasper n-a plans decat o data.
Asta era probabil intr-o oarecare masura din cauza amenintarilor pe care le aruncase Alice inainte de ceremonie. Nu prea ascultasem, dar am prins ideea de baza, adica daca ii stricam ziua nuntii o sa ne faca sa plangem ca niste fetite in fata oaspetilor. E posibil sa-l fi facut pe Emmett sa semneze un document legal care sa ateste ca o sa se comporte cat de bine poate. Nu era de gluma cu ea.

Si acum venea adevaratul test: discursurile. Tocmai trecuse randul lui Rose, care o facuse pe Alice sa planga. Chiar fusese frumos; auzisem cateva smiorcairi din public. Acum era randul meu si simteam presiunea. M-am ridicat agitata, indreptand materialul sifonat inexistent de pe rochia mea.

“Asa cum stiti majoritatea, sunt cea mai buna prietena a lui Alice si a lui Jasper.” am inceput, apucand s-o vad fugitiv pe Rose, care folosise exact aceleasi cuvinte cu cateva minute in urma. “Desi am impresia ca ei spun tuturor asta.”

Rose s-a bosumflat si am auzit cateva chicoteli din public. Ii multumesc lui Iisus pentru asta! Chiar nu stiam ce sa fac cu tacerile apasatoare. Ma puteam vizualiza razand ca o maniaca in timp ce greierii cantau in departare.

Edward s-a intins dupa mana mea si mi-a strans-o, zambindu-mi in sprijin de la locul lui de langa mine.

“Imi amintesc prima oara cand i-am vazut pe Alice si pe Jasper.” am continuat, zambindu-i lui Jasper, care probabil cauta modalitati de a ma ucide in somn acum. “Alice, Rose si cu mine urmaream antrenamentele la fotbal si chiar in mijlocul jucatorilor era baiatul asta inalt si slabanog. El prinde mingea, se intoarce si alearga. Foarte impresionant.”

Jasper s-a crispat, stiind ce urma. Ma bucur ca o convisesem pe Alice ca asta era o pveste demna de spus nepotilor. Era bine de stiut ca povestea avea sa supravietuiasca si dupa ce eu nu voi mai fi fost. Demonul de pe umarul meu a zambit larg.

“N-a apucat sa fuga nici 5 metri inainte sa se ciocneasca de pamant. Partea amuzanta e ca nu era nimeni in jurul lui. S-a impiedicat doar de cele doua picioruse ale lui, a facut aceasta rasucire care sfida gravitatia si asta a fost tot. Acum, daca il intrebati pe Jasper, va va servi acele scuze despre teren noroios si sireturi dezlegate.”

Am mai auzit ceva rasete si Jasper a incercat alta scuza. Alice a chicotit si s-a intins de la locul ei ca sa-i dea un sarut.

“Dar cred ca a fost prima data cand a cazut pentru Ali.” am incheiat eu si toata lumea a scos un ‘awe’ zgomotos. Cred ca a pornit de la Emmett. “Voi doi sunteti perfecti unul pentru celalalt. Va iubesc pe amandoi. Ciocnesc in cinstea vesniciei si fericirii.”

Toata lumea a ridicat paharele si a baut in cinstea proaspetilor-casatoriti si m-am asezat la locul meu, fericita ca se terminase cu toata atentia aia.

M-am uita la Edward si el mi-a aruncat un zambet care mi-a topit inima. Fara comentarii sarcastice? Se simte bine?

“Ce?” am soptit.

El s-a aplecat si mi-a sarutat fruntea.

“Ei bine, domnisoara Swan.” a spus el de parca era placut surprins.

Si el era la fel de surprins ca mine ca nu cazusem in nas? Sau era socat ca puteam fi si draguta? Pot fi draguta…doar ca nu vad motivele pentru care as putea face un obicei din asta. Apoi toata lumea se asteapta.

“Cred ca ti-ai gresit vocatia.”

Am ridicat o spranceana.

“O, da?”

El a incuviintat din cap.

“Dap. Ar trebui sa scrii biletele pentru nunti.”

Am scos limba la el si el mi-a facut cu ochiul, luand o gura din vinul sau inainte sa se ridice pentru randul sau.
I-a privit pe Alice si pe Jasper in ochi foarte serios inainte sa declare, “Fie ca primul vostru nascut sa fie de genul masculin!”

Deci totul decursese bine pana acum dar ar fi trebui sa-mi dau seama ca nu avea cum sa dureze. Totul s-a aplanat cu un singur cuvant: dans.

L-am masurat pe Edward cu o privire urata si el a ridicat o spranceana. Din pacate, se pare ca folosisem privirile astea ucigatoare de atat de multe ori ca devenise imun la ele. Trebie sa fiu mai atenta. Mana lui a ramas intinsa spre mine, neafectata,.

“Imi acordati acest dans, domnita?” a intrebat el.
Mi-am incrucisat bratele pe piept. Eu nu dansez. Unii oameni spun ca nu stiu sa danseze din modestie. Eu nu fac parte dintre ei. Eu nu dansez nici macar acasa cand sunt singura. Cu alte cuvinte: nu o sa se intample, hotule-de-camionete.

“Si eu care credeam ca expresia de pe fata mea o sa-ti raspunda la intrebare.” am spus seaca.

El a ridicat din umeri.

“Presupun ca nu.”

Ne holbam pur si simplu unul la altul pentru cateva clipe inainte ca el sa ofteze si sa lase mana sa-i cada. Bun baiat.

“Cred ca e un nu atunci. a spus, studiindu-mi fata ca si cum tocmai realizase ca nu prea-mi suradea ideea.

“Sunt atat de mandra de tine.” am spus sarcastica. “Stiam ca daca astept suficient de mult o sa intelegi eventual. Dar nu trebuie sa-ti fie rusine, O multime de oameni inteleg mai greu o aluzie.”

El a ranjit, tragandu-ma de pe scaun si eu am icnit.

“Dar stiu ca nu vorbesti serios.” a incheiat.

Bine, deci nu exista nimic lent la abilitatile sale de intelegere. Erau in perfecta stare.

“Vorbeam cat se poate de serios.” am contraatacat eu. “Mai ales pe melodia asta oribila.”

El a chicotit.

“Am crezut ca o sa-ti placa.” s-a bosumflat el in joaca.

“Ochii mei s-au marit.”

“Te rog spune-mi ca nu tu ai cerut melodia asta.” l-am implorat.

El a incuviintat din cap, catusi de putin rusinat.

“E melodia noastra.”

Jur ca flacari tasneau din ochii mei.

Helplessly melting as I stand next to the sun and as she burned me, I am
screaming out for more.
Drink every drop of liquid heat that I've become, pop me open spit me out onto
the floor.(N.A.: Melodia se afla la sfarsitul postarii)

“Ba nu.” mi-am scuturat eu incapatanata capul. “Nu este.”

El a ras.

“Si daca as putea gasi cheia pe care o ascunzi atat de bine, o sa-mi spui ca putem petrece noaptea impreuna?” a citat el.

Mi-am strans buzele ca si cum ma gandeam.

“Nup.” am decis in final. “Inca o sa dormi pe presul din fata usii in seara asta.”

El si-a dat ochii peste cap.

“Esti avertizat.” am cantat. “Stropitoarele pornesc in jur de 2 noaptea.”

“Era o gluma.” s-a aparat el, fara indoiala inspaimantat de stropitori. “Tot uit ca simtul tau al umorului a fost inlaturat pe cale chirurgicala inca de la o varsta frageda.”

“N-o sa dansez nici cu tine nici cu altcineva.” m-am intors eu la subiect. “N-o sa dansez deloc.”

El a chicotit.

“Parca ai fi Dr. Seuss.”mi-a spus, impingandu-ma spre ringul de dans. “Nu-mi plac ouale verzi si sunca. N-o sa le mananc in casa. N-o sa le mananc cu un soarece.”

“Oh, regele poeziei din nou la putere.” am mormait eu, stiind ca sa ma cert cu el in acest punct era inutil. 

Probabil ca m-ar fi aruncat pur si simplu peste umar si asta ar atrage mult mai multa atentie decat m-as fi simtit eu confortabil. Voi fi oricum razbunata –nu poate ramane nepedepsit!

“Dar sa stii ca la sfarsitul cartii tipul sfarseste prin a iubi ouale verzi si sunca.” a spus el, lasandu-si bratele sa alunece in jurul taliei mele cand am ajuns in mijlocul ringului de dans.

“Te urasc.” am mormait.

“Nu le mai incercase niciodata, de fapt.” a continuat, ignorandu-ma. Devine tot mai bun la asta –la a ma ignora. “Nu e nebunesc?”

“Am mai dansat daca asta insinuezi.” am pufnit. “Am mers la o scoala de dans cand eram in clasa a zecea.”

Edward parea surprins si m-am strambat la el, lovindu-l peste umar.

“Chiar asa. Am mers cu Juan Garcia. am spus. “Nu aveam de gand, dar era foarte sexy.”

“Iubire, o sa-mi ranesti sentimentele.” m-a intrerupt el.

“Era combinatia perfeta: inalt, misterios si chipes.” am continuat, ignorandu-l eu pe el de data asta, Ha!

Edward s-a prefacut ca se bosumfla, pretinzand ca era ranit.

“Nu-ti face griji.”l-am consolat. “Ai si tu una din trei. E destul de bine.”

El a ranjit, scuturandu-si capul.

“Ei bine, eu te am acum.” a spus in aparare.”Si n-am de gand sa te las sa-mi scapi.”

Am zambit fara sa ma pot abtine.

“Ai de gand sa faci un dans al victoriei?” am intrebat.

El a afisat un zambet malefic inainte sa-mi plaseze bratele in jurul gatului sau.

 “Asta era planul.” a ranjit, lasandu-ma in jos pe neasteptate.

Am icnit, facand cateva din cuplurile apropiate sa se intoarca spre noi in timp ce dansau pe langa. Idiot prost.

“Mai fa asta o data si o sa-ti aliniez toti boxerii pe gardul din fata casei lui Alice.” am sasait.

El s-a crispat la idee.

“Lovitura sub centura.” a ncuviintat din cap. “Deci, ce s-a intamplat cu ‘Juan Garcia’?”

I-a spus numele ca si cum era ceva ce tocmai dezlipise de pe talpa pantofului sau.

“Cine spune ca s-a intamplat ceva?” l-am provocat.

El s-a incruntat.

“Ei bine, atunci resupun ca o sa fiu nevoit sa-l vanez si sa-l omor.” a spus el serios.

Am ras, scuturandu-mi capul.

“Am iesit impreuna pentru un total de 20 de minute.” am spus. “Pana m-a scos la dans. A incercat sa ma roteasca si m-am impiedicat de picioarle lui si am cazut.”

Edward s-a crispat.

“Si ca si cum asta n-ar fi fost suficient, momentul a fost suficient ca sa ne doboare pe amandoi. Am zburat in masa cu mancare si el si-a rupt bratul.”

El a expirat zgomotos ca si cum tocmai marturisisem o crima.

“Wow.” a spus. “Ai dreptate. Chiar n-ar trebui sa dansezi.”

M-am uitat urat la el.

“Tine-o tot asa, hot-de-camionete.” mi-am scuturat capul.

El a ras.

“Glumesc, glumesc.” s-a aparat. “Acum dansezi, nu?”

Ba nu. Ma plimbam inainte si napoi pe picioarele mele, dar cu o stransoare mortala pe umerii lui Edward.

“Nu ti-as da niciodata drumul.” a spus, sunand incredibil de sigur pe el.

Am ridicat o spranceana.

“Chiar daca eu as cadea si te-as trage dupa mine?” am incercat.

El si-a scuturat capul, ranjind.

“Mai bine as cadea si mi-as rupe mana decat sa stau in picioare nevatamat, fara tine.” m-a tachinat.

Mi-am lasat capul pe umarul lui, dandu-mi ochii peste cap. Ei bine, asta nu rezuma intreaga noastra relatie?
Inca nu avea sa scape basma curata pentru ca ma facuse sa dansez,mai ales cand iei in calcul si melodia asta ridicola. Inca mai trebuia sa-i cunosc parintii, la urma urmei.

https://www.youtube.com/watch?v=pobG7mF-8ic

N.A. Nu am nicio scuza,nu-i asa? Nici nu indraznesc sa ma scuz, asa ca sper sa vorbeasca acest capitol in numele meu. Dupa bac si toata agitatia am realizat ca lasasem povestea in aer si mi-am promis solemn ca,avand in vedere ca mai sunt doar cateva capitole, o s-o duc la bun sfarsit! Chiar v-as putea lasa numarul meu de telefon drept chezasie ca sa ma mai trageti voi de maneca in caz ca intarzii:)))
Deci, drept parere de rau, va promit ca de indata ce termin de tradus urmatorul capitol,il si postez!
Va pup si va rog,nu fiti prea duri cu mine!!

P.S. Intre timp, va las mai jos un link al blogului meu personal :) Sunt ganduri si pareri, evenimente din viata mea simpla si banala, dar daca vreti sa ma cunoasteti mai bine....:) Blogul se numeste Drops of Jupiter  si il gasiti aici.  
Sper sa va placa!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu