Capitolul 9: Cuvantul zilei este Progres

Rontaiam capatul creionului, ocazional jucandu-ma cu guma de sters si cu buza mea inferioara. Nu ma mai gandisem atat de mult din facultate. Chiar imi trecusem numele si data in colt ca sa fie mai formal. Aproape ca vrusesem sa trec si clasa sau numele profesorului. Hai, Bella, concentreaza-te. N-ar trebui sa fie atat de greu.

PRO: Miroase bine. Arata ca Adonis. Are un tatuaj cu numele mamei sale. E amuzant si ii place sa flirteze. A facut oameni sa creada ca Emmett e gay.

CONTRA: E imatur. Nimic nu-l deranjeaza(Pe bune, asta nu poate fi sanatos!). Ii place sa flirteze. E ingamfat. Nu pot sa fiu in preajma lui pentru mai mult de 5 minute fara sa-mi treaca prin cap metode prin care sa-l omor si sa fac sa para ca a fost un accident.

Am oftat, lasandu-ma pe spate in scaun si mi-am relaxat umerii. Bine, deci se pare ca aveam…5 argumente pro si 5 argumete contra. Iti bati joc de mine?! Deci pe jumatate il plac?

“Om prost, grozav, care ma confuza!”

Si apoi am tresarit pentru ca de indata ce cuvintele mi-au parasit gura, telefonul meu a sunat cu un mesaj. L-am verificat cu ochii pe jumatate inchisi. Te rog, sa nu fie Edward. Te rog, sa nu fie Edward.

Alice.

Sigur ca nu era Edward. Doar pentru ca tocmai ma gandeam la el, am crezut automat ca si el se gandea la mine. Ridicol.

Urgenta! Ne intalnim in poienita. –Alice

Mi-am dat ochii peste cap. Totul era o urgent cand venea vorba de Alice. Spiridusul asta era cam dramatic.

Ce se intampla? i-am trimis mesaj inapoi.

Telefonul a sunat din nou la doar doua secunde dupa ce am apasat pe ‘trimitere’. Wow. Cred ca Alice bause din nou prea mult Mountain Dew,huh?

Nu pune intrebari! Doar ne intalnim acolo! –Alice.

“Bine, bine.” am marait eu.

Poienita era…ei bine, o poienita. Am gasit-o cand locuiam aici si veneam in acest loc cand aveam nevoie sa evadez. Nu ma intelegeti gresit . Charlie e grozav. E un tata cu adevarat bun, dar fiind parinte singur, mai sunt anumite lucruri pentru care aveai nevoie de mama ta. Pentru inceput, cumparaturi de sutiene. Tampoane. Sfaturi cu baietii. Majoritatea certurilor noastre se invarteau in jurul acestor subiecte.Era ok, dar aveam nevoie sa scap inainte ca amandoi sa murim de jena.

Si apoi, cand eu si gasca ne-am mutat inapoi aici dupa colegiu, le-am aratat si lor poiana si a devenit locul nostru de intalniri. Era linistit si plin de pace, un loc dragut unde sa poti gandi. Ei bine, cel putin pana ajungea Emmett.

Am insfacat cheile si am incaltat repede niste balerini negri inainte sa ies pe usa.

I-am trimis lui Alice mesaj ca eram pe drum in timp ce saream in masina.

Nu stiu ce urgenta putea sa fie. Fara indoiala, avea legatura cu nunta, dar majoritatea planurilor deja fusesera rezolvate. Mai era doar doua saptamani pana la nunta acum. Restaurantul fusese inchiriat. Florile fusesera comandate. Rochiile fusesera toate alese si atarnau in dulapul meu. Baietii isi aveau costumele. Emmett fusese amenintat de nenumarate ori de catre nenumarate persoane in legatura cu toasturile jenante sau comentariile in timpul nuntii. Serios, singurul lucru care mai ramanea de facut era sa ne pregatim si sa decoram restaurantul unde se tinea receptia. Si daca ea credea ca aveam sa decoram restaurantul cu doua saptamani inainte, atunci urma s-o duc pe fata asta la un control la cap.

Am pornit amaratul de radio din camioneta mea si am ascultat diverse meldoii aproape tot drumul de 20 de minute pana in poiana, inainte sa schimb pe Candlebox-Changes. Am zambit si am coborat geamurile, lasand vantul sa se joace cu parul meu. Nimic nu-mi calma atitudinea decat muzica buna. Sigur ca era voba despre Forks si vantul care se juca in parul meu aducea si un frig cutremurator, asa ca am ridicat geamurile la loc cu o privire urata la norii negri care-mi aduceau ofensa.

“Alice, daca asta e mai putin de o urgenta, atunci te voi strange de gat!” am strigat eu in timp ce imi croiam drum pe langa micutii copaci ce inconjurau poiana.

“Si o spun in cel mai iubitor fel cu putinta!”

A fost liniste pentru o clipa si m-am incruntat in timp ce intram in poienita pustie. Nu era nimeni aici.

“Chiar este o urgent, Bells.” a spus cineva pe o voce pitigaiata.

Am urmat vocea pana mi-am dat seama ca venea dintr-un copac apropiat si mi-am ridicat privirea, ochii mei marindu-se cand am vazut ce ma astepta. Voiam sa tip, dar era prea tarziu. Un galon de vopsea era acum pe bluza mea.

“Emmett!” am tipat eu, strangand din pumni.

El a rasa tat de tare incat n-a mai putut sa se tina de copac si aproape a cazut. Mi-as dori sa fi putut.

Si apoi a indreptat din nou pistolul cu vopsea spre mine.

“Sa nu indraz…”

Dar deja imi trimisese o noua incarcatura de vopsea cu un zambet malitios pe buze.

“Extind anuntul la trei luni.” am sasait eu la el. Zambetul lui a cazut si eu am incuviintat serioasa din cap.

“Au o oferta speciala, stii.” am spus eu conversational, scuturand excesul de vopsea de pe mainile mele si studiindu-mi restul corpului. Eram complet acoperita in albastru. Oh, avea sa primeasca telefoane pentru tot restul vietii lui. Ma asiguram eu de asta. Pana si nepotii lui aveau sa se indoiasca de orientarile lui.

“Trei luni pentru treizeci de dolari.”

Ochii lui s-au marit.

“N-ai face asta.”

Mi-am inclinat capul, contempland inainte sa imi flutur parul pe spate dramatic.

“Ba cu siguranta as face-o.” am spus eu afirmativ.

A injurat pe sub mustata.

“O, da.” am spus eu amenintatoare.

El s-a crispat, sarind din copac si aterizand in fata mea.

“Haide, Bells.” a spus el, bosumflandu-se. “A fost doar o glumita.”

Am zambit, intelegatoare.

“Manuel inca te suna?”

El a sasait si eu am chicotit usor. Aici era raspunsul meu.

El si-a ingustat ochii la mine inainte sa ridice din umeri.

“Suna-ma cand parul tau nu va mai orbi oamenii.” m-a tachinat el. “Inca trebuie sa-l mai fac pe Eddie sa plateasca.”

Un ranjet mi s-a intins pe fata si am fugit ca sa pot tine pasul cu el.

“Acum, asta suna amuzant.” m-am entuziasmat eu. “Ce pot face?”

M-a privit peste umar, cu o expresie amuzata pe fata.

“Nup, Bells.” a spus eu fericit. “E treaba mea. Tu deja te-ai distrat.”

Am incetinit, lasandu-l sa se indeparteze pana la jeepul sau parcat de cealalta parte a strazii. Vorbind de ascundere la vedere!

Mi-a facut fericit cu mana cand a trecut pe langa mine, mandru de el insusi. Eu m-am uitat urat la jeepul lui, furioasa si albastra.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………....

Am sasait cand am vazut cine ma suna, rupand tacerea din sufrageria lui Jasper si Alice. Dupa ce am incercat cat mai bine posibil sa indepartez vopseaua albastra de pe mine, asta insemnand trei dusuri cu frecat aproape dureros, am venit aici sa vad daca ma putea ajuta cumva Alice. La urma urmei, ea era regina machiajului.Desi nu pielea mea era exact problema acum. O mare parte din ea o indepartasem cu acel dus violent, dar parul meu…Oh, parul meu era o poveste complet diferita. Sigur ca Alice si Jasper voiau o explicatie detaliata in legatura cu ce se intamplase, si asta urma sa fac cand mi-a sunat telefonul.

Rose.

“Hey.” a salutat ea. “Tocmai am vazut-o pe chumbucket pe fereastra. Esti la Alice?”

“Sunt albastra.” i-am spus eu, trecand peste alte introduceri. Daca il ajutase catusi de putin pe bufonul ala, era terminate. Deja imi facusem o lista cu ce-i puteam face prietenei mele blonde daca avusese vreun amestec.

“Ce?” a intrebat ea, sunand confuza.

“Sunt. Albastra.” am spus eu, punand accent pe fiecare cuvant.

Tacere.

“Nu-ti face griji, Bella.” a spus ea in final. “Toata lumea are si zile din alea.”

Mi-am dat ochii peste cap. Petrecuse mult prea mult timp cu Emmett.

“Nu.” am spus eu incet. “Nu ma refer la albastra ca in ultimul-ecler-cu-ciocolata-de-la-cofetarie-a-disparut sau albastra ca in mi-am-scapat-accidental-telefonul-in-toaleta. Ma refer la faptul ca sotul tau idiot m-a chemat in poiana, s-a ascuns intr-un copac si m-a murdarit din cap pana in picioare cu vopsea albastra.”

Ridicam tonul din ce in ce mai mult din cauza agitatiei si Rose trebuie sa fi traversat intre timp pentru ca dupa ce am terminat de vorbit, a izbucnit pe usa.

“O, Doamne!” a icnit ea, inca tinand telefonul la ureche. “Esti albastra. Chiar albastra!”

Am incuviintat din cap, trecandu-mi mana de sus in jos la trupul meu, ca una din acele fete care isi prezentau marfa, numai ca gestul meu era mai putin lasciv.

“Albastra.” a bolborosit ea, rasul facandu-i vocea sa tremure.

Mi-am ingustat ochii la ea a amenintare. Daca avea de gand sa rada, lista aceea putea sa ramana in picioare.

Probabil imi citise gandurile pentru ca imediat s-a adunat, dregandu-si glasul.

“Nu stiai ca avea sa faca asta?” am intrebat eu.

Ea si-a scuturat capul.

“N-aveam nicio idee.” a spus ea, parand suparata. Chiar ofensata.

Am oftat, renuntand la lista.

“Deci…te-a improscat cu vopsea?”

Am incuviintat din cap.

“De doua ori.” am confirmat eu.

Ea s-a incruntat.

“De ce te-ai intalnit cu el?” a intrebat ea. “Am crezut ca o sa fii cu garda sus in preajma lui acum.”

Am trecut telefonul la cealalta ureche, pentru ca cea dreapta ma cam durea.

“Pentru ca el…” am inceput sa-i explic, dar apoi m-am incruntat.”Asteapta. De ce inca vorbim la telefon?”

Rosalie a clipit ca si acum acum realizase si ea ca asta faceam.

“Nu stiu.” a ras.

Am chicotit si eu, in ciuda situatiei.

“O sa inchid acum.” am informat-o eu.

“Bine.”

“Nu, tu inchide prima.” s-a prostit Jasper, amuzat de spectacol.

Eu si Rose ne-a dat amandoua ochii peste cap in timp ce inchideam telefoanele. Alice a chicotit.

“Deci, de ce te-ai dus sa te intalnesti cu Emmett in poiana?” a intrebat ea, revenind la subiect.

“O, da.” mi-am amintit eu. “Pentru ca mi-a trimis mesaj de pe telefonul tau.” m-am intors eu spre Alice. “Credeam ca erai tu.”

N-a spus nimeni nimic pentru un moment, apoi Alice a explodat.

“Ce?” a tipat ea. “Telefonul meu e la el? L-am cautat toata dimineata!”

Ma pregateam sa-i raspund cand ceva de la fereastra mi-a atras atentia. Un Volvo argintiu. O, cred ca-ti bati joc de mine!

Cred ca am spus ultima parte cu voce tare, pentru ca toti cei trei prieteni ai mei s-au intors spre mine privindu-ma intrebatori. Jasper a chicotit cand a vazut la ce ma uitam si la ce sasaiam.

“Cine l-a invitat pe hotul-de-camionete?” am spus eu, uitandu-ma la randul meu urat la el,

Alice a oftat.

“Nu fi copil.” m-a mustrat ea. “Edward e prietenul nostru.”

Am deschis gura sa ripostez dar Jasper m-a redus la tacere cu o privire.

“E varul meu, Bella.” mi-a amintit el. “Poarta-te frumos.”

“Bine.” am marait eu. Ca sa fiu sincera, nu mai eram asa furioasa in legatura cu treaba aceea Houdini cu camioneta. Vreau sa spun, si eu faceam farse. La urma urmei, eu doar il ajutasem sa-i faca o farsa lui Emmett. Nu, ceea ce ma enerva era propria mea confuzie. Acum ma face sa fiu foarte ‘awe’, si in minutul urmator e cel mai enervant om de pe planeta. Ma deruta ca nimeni altcineva si eu uram sa fiu derutata. Eram unul din acei oameni carora le place ca totul sa fie alb si negru. Omul asta era colorat in toate nuantele de gri posibile.

“Lucy, am ajuns acasa!” a strigat el in timp ce intra fara sa bata la usa.

Rose s-a dat la o parte ca sa poata si el sa intre si el i-a zambit ca multumire.

“Vezi ceva ciudat?” l-a intrebat ea, intorcandu-si capul in directia mea.

Mi-am dat ochii peste cap. Ce subtila putea fi.

“Ciudat?” a intrebat el curios, ochii lui cercetand incaperea. “Ce vrea asta sa…”

Ochii lui s-au oprit asupra mea si s-au marit de surprindere. Ochii lui erau mari oricum. Mari si expresivi. Si aveau nuanta asta adanca de verde, inramati de cele mai dese gene. Si asa deveneam din nou foarte ‘awe’.

“Sfanti smurfi iritati!” a exclamat el, cu ochii inca mariti.

Am sasait. Si inapoi la a ma calca pe nervi cu viteza luminii. Vedeti la ce ma refer?

Toti ceilalati au gasit asta hilar si Edward a ramas uitandu-se la el, confuz in timp ce toti radeau.

“Ea stie..” Si-a dres glasul. “Ea stie ca e albastra, nu? Vreau sa spun, asta nu a fost cazul adormirii in preajma persoanei nepotrivite, nu?”

Mi-am dat ochii peste cap. Daca stiam ca sunt albastra? Dintre toate cele mai proaste…

Dumnezeule. Aproape ca ma orbeam pe mine insami din reflectia de pe oglinda usii principale.

“Asteapta!” am icnit eu dramatic, prefacandu-ma socata. “Sunt…albastra?”

Am lasat actoria, incrucisandu-mi bratele peste piept.

“De ce de fiecare data cand iti vine cate o idee pentru o farsa eu sunt cea care plateste oalele sparte?” am intrebat eu. Toata treaba cu Emmett fiind gay fusese ideea lui, la urma urmei.

Inca parea confuz.

“Ce?”

“Emmett a improscat-o pe Bella cu vopsea.” Alice i-a explicat.

“Ca razbunare pentru farsa voastra.” a adaugat Rose.

El m-a studiat pentru o clipa si apoi un colt al buzelor sale s-a ridicat. Apoi si celalalt si apoi a izbucnit in ras.

“Ah, taci.” am marait eu. “Vine si dupa tine.”

El a ranjit.

“Multumesc de avertisment, smurf sexy.”

Mi-am ingustat ochii la el si el a ridicat de cateva ori din sprancene la mine, apoi toata lumea a izbucnit intr-o noua runda de rasete.

Dupa cateva minute de tachinare de la asa-zisii mei prieteni, s-au intors la activitatile lor anterioare. Alice si Rose au inceput sa discute despre nunta. Cum puteau fi atat de interesate de un subiect pe care-l abordasera de un million sau doua milioane de ori, ma depasea. Si Jasper s-a intors la jocul lui in timp ce privea si la televizor. Voiam sa merg si eu sa ma uit cu el, dar asta ar fi insemnat sa mai petrec ceva timp in aceeasi camera cu privirile lor si chicotelile si comentariile, asa ca m-am dus la bucatarie. Ca sa-l evit pe cel caruia i se datorau toate trei.

Daca as fi putut cumva(poate printr-o operatie estetica?) sa pun o alta personalitate in corpul atat de perfect al unui om, sa pastrez ochii aceia fara ca ei sa se dea de atatea ori peste cap, sau acele buze lucioase fara comentariile sarcastice…ei bine, l-as imbata si m-as casatori cu el.

“De prima clasa!” m-am mustrat eu, scuturandu-mi capul in timp ce ma intindeam dupa un mar.

“Ce spuneam noi despre primul semn de nebunie?” m-a speriat o voce din spatele meu.

Am icnit si m-am rasucit, aruncand in intrus cu marul meu. Hotul-de-camionete a parut surprins de asaltul cu fructe dar a reusit sa prinda marul si mi l-a intins cu un zambet angelic.

Am rosit, jenata de reactia si de gandurile mele, luand marul de la el cu un ‘multumesc’ tras de par.

El a chicotit.

“Cu placere.” a raspuns amabil.

Pur si simplu ma jucam cu marul, nesigura in legatura cu ce urma sa spun. Pur si simplu nu puteam scapa de el.

“Deci, culoarea asta albastra arata minunat pe pielea ta.”

Mi-am strans buzele intr-o linie dreapta. Dobitoc!

El a ras, vazandu-mi expresia, ceea ce m-a infuriat si mai tare pentru ca nu intentionam sa-l amuz.

“Asta a fost un comentariu doar in procent de 50% rautacios.” mi-a spus el.

Eu am ridicat o spranceana.

“Ei bine, atunci ma gandesc doar in procent de 50% sa te biciuiesc zdravan.”

El si-a strans buzele dar nu era un semn de furie, cum fusese la mine. Incerca din nou sa nu rada de mine. Ar face bine sa incerce mai tare sau o sa trec peste partea cu casatoritul si o sa-i las fundul beat gol in mijlocul unui mall.

“Biciuire in public, domnisoara Swan?” a ranjit el. “Cineva e foarte doritor, nu?”

Am ridicat indiferenta din umeri.

“Daca ai de gand sa faci ceva, trebuie s-o faci bine.” am spus eu usor.

El a incuviintat serios din cap.

“Ei bine, daca sunt vreodata transportat in Oliver Twist cu tine, o sa-mi amintesc sa-mi apar spatele.”

“Ha ha.” am facut eu sec. “Si ca sa stii si tu, Oliver Twist e aiurea.”

El a parut ranit.

“E preferata mamei.” a spus el. “Nu e asa rea.”

M-am strambat.

“E unul din cele mai patetice personaje create vreodata.” i-am spus eu sincera.

A reusit sa arate ranit pentru jumatate de secunda, inainte sa se intinda spre cosul de fructe si sa ia o portocala.

“Ei bine, ce-ti place mai mult?” a intrebat el, aruncand portocala in aer de vreo cateva ori.”Pentru ca stiu ca tu trebuie sa ai o parere.”

I-am ignorat comentariul si i-am raspuns muscand puternic din mar.

“La rascruce de vanturi.” am spus. “Mandrie si prejudecata, Sherlock Holmes, Povestea a doua orase,…”

“Ti-ai spus parerea.” m-a intrerupt el, chicotind. “E dragut sa vad mancarea, apropo.”

Am scos limba la el, aratand mandra bucatele din marul pe care-l mancasem. De obicei, asta m-ar fi stanjenit de moarte, dar sincer, nu ma deranja acum cu Edward. El nu avea s-o intoarca impotrva mea.

El a facut o fata dezgustata dar stiam ca nu era deranjat pe bune. A dezbatut pentru o clipa inainte sa-si bage o felie de portocala in gura si sa zambeasca larg cu ea prinsa intre buzele sale. Un zambet portocaliu!

“N-am mai vazut pe nimeni facand asta din clasa a treia.” am chicotit eu.

Aici era acest paramedic minunat, musculos, ridicand din sprancene cu o bucata de portocala intre buzele lui perfecte. Pur si simplu ma facea sa rad, dar cred ca tocmai asta era ideea.

“Hei, Albastrico, vrei portocala?” a intrebat el, vorbirea fiindu-i pocita de bucata de portocala.

Am ras si mai tare. El a inghitit portocala, parand foarte mandru de el insusi.

“Ai un ras frumos.” mi-a spus el, zambind.

M-am imbujorat, uitandu-ma in jos la picioarele mele.

“Mersi.” am spus incet.

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Dupa ce am ajuns acasa, am mai adaugat ceva la lista mea.

CONTRA: Nu ezita sa rada de mine. Ii place Oliver Twist.

PRO: Face lucruri stupide care ma fac sa rad. Ma face sa ma simt frumoasa stand in bucataria lui Alice in pantaloni scurti si un tricou lalau, acoperita din cap pana in picioare de vopsea albastra.

______________

Aici aveti si capitolul 9 :D Imi pare rau de postarea asta lenta, dar in vreo doua saptamani ma asteapta olimpiada nationala de limba latina si sunt stresata la maxim!

O sa fac un efort sa postez cat mai repede capitolul 10, dar stiti si voi de cine depinde ;).

Sper ca a meritat asteptarea. :D Vreo parte preferata?

Pupici :*:*:*

Dienutza