Capitolul 17: Cuvantul zilei este Ignoranta

Hello! Inainte sa va apucati sa cititi capitolul, am o rugaminte micuta. De pe alt username, mi-am facut un nou blog. N-are treaba cu fanfiction-ul, este un blog cu versuri! Cautati versurile melodiilor preferate, iar daca nu le gasiti, am deschis si o sectiune de cereri. As aprecia daca cei interesati ar intra pe acolo si ar lasa o parere, si daca ati mai da sfoara in tara despre el :-). Blogul este aici. Iar pagina de Facebook a blogului o gasiti aici.

Acum, spor la citit!

Prietenii nostri clar stiau ceva. Ii prinsesem uitandu-se pe furis la mine si la Edward, dar cand ni se intalneau privirile intorceau repede capetele in cealalta directie. De fapt, chiar incepea sa ma calce pe nervi asta. Dar nu spusesera nimic despre seara trecuta deci nu-mi ramanea decat sa ma intreb daca nu stiau sau daca nu aveau de gand sa spuna nimic pana n-o faceam noi….

“Eu ma dau in asta!” a chitait Alice.

I-am urmarit privirea pana la roller coaster si am ras.

“E in regula, Alice.” am chicotit. “Ma indoiesc ca au restrictii de inaltime.”

Ea s-a strambat la mine si ceilalti au ras.

“Eu merg.” s-a oferit Rose. Emmett radia langa ea ca si cum tocmai se oferise sa se lupte cu un leu legata la ochi.

“Asta-i fata mea!” a strigat el.

Emmett decisese ca cel mai bun remediu pentru mahmureala, pe care, ce coincidenta, prietenii nostri n-o aveau, era o calatorie in roller coaster.Insistase ca era un remediu pe care-l stia de la mama lui. O cunoscusem pe mama lui si era nebuna. Intotdeauna ma intrebasem daca cei din familia McCarty fusesera mereu nebuni si asta era explicatia si pentru Emmett sau daca fusesera la un moment dat oameni draguti si sa-l creasca pe Emmett ii transformase in nebunii usor alcoolici pe care ii stiam eu.

Dar prietenii mei tradatori crezusera cu totii ca planul era minunat pentru ca toate creierele lor nu pulsau ca al meu.

“Iti plac calatoriile in roller coaster?” m-a intrebat Edward, privindu-ma curios. Facuse asta toata dimineata. Presupun ca sa afli ca esti casatorit cu cineva te faci curios in privinta acelei persoane.

Mi-am scuturat capul.

“Am un stomac sensibil.” am recunoscut eu.

El a incuviintat din cap a intelegere, aratand compatimitor dar nu in legatura cu mine eram ingrijorata. Ci in legatura cu oamenii din roller coaster pe care i-as fi putut lovi cu voma mea sau si mai rau…oamenii de sub mine de pe pamant.

“Si daca te-as provoca?” m-a tachinat Rose, cu stralucire in privire si a ranjit la mine.

M-am incruntat. Stia ceva.

“Mi-am invatat lectia.” am spus eu, privind-o curioasa. “Am un milion de omuleti care topaie in jurul creierului meu.”

M-am uitat urat la Emmett, care striga de bucurie la un pusti care iesea din roller coaster si arata usor verde. Copilul a tresarit si i-am zambit cu regret.

“Pe cinci dolari ca el tipa ca o fetita cand ii vine randul.”

Emmett a ras zgomotos si baiatul a zambit slab inainte ca mama lui sa-l ia de mana, tragandu-l din nou la coada. Saracul copil.

“Deci, niciun roller coaster.” a murmurat Edward. “Ce spui de vata de zahar?”

Am zambit.

“E doar o gramada de zahar si coloranti alimentari.” am spus eu. “Cu siguranta sunt pentru vata de zahar.”

El a chicotit, intorcandu-se in directia standului de vata de zahar.

“Mai vrea cineva vata de zahar?” am intrebat eu.

Emmett a ridicat mana, scuturand-o.Am chicotit si m-am intors la Rosalie. Ea si-a scuturat capul.

“Pentru mine nu.” a spus ea. “O sa vedem cum ma simt dupa calatorie.”

I-am zambit a sustinere inainte sa-mi ridic privirea. Si inca ce mai calatorie. Avea mai multe susirui si coborasuri si intoarceri decat puteam numara si te intorcea cu capul in jos in majoritatea timpului.

“Forta fie cu tine.” i-am spus eu cu falsa seriozitate.

Ea a chicotit.

“Multumesc, Yoda.”

Edward ma privea, cu un amestesc de amuzament si inca ceva ce nu prea puteam numi. Am lasat-o balta.

“Deci, fara rai al zaharului pentru nimeni altcineva?” am verificat eu din nou, cautand prin geanta. Alice incepuse sa spuna ceva, dar Jasper a scuturat puternic din cap in spatele ei si eu am chicotit. Alice si zaharul…nu cred ca lumea ar fi putut supravietui la asa ceva.Mi-o imaginam ca pe o Godzilla hiperactiva prin parcul de distractii si am ras pentru mine insami.

Edward m-a urmat la o distant sigura, dar de indata ce disparusem din raza vizuala a prietenilor nostri mi-a luat mana. E incredibil cum cele mai simple lucruri aveau acest efect profund asupra mea. Iubeam felul in care caldura mainii lui o inconjura pe a mea, facandu-ma sa simt o gramada de emotii la care nu ma gandisem niciodata. Pe care le placeam..Iubeam.

Ma gandisem la una din amintirile de aseara aproape constant in timp ce ma imbracam ca sa mergem sa ne intalnim cu prietenii nostri.Am incercat s-o resping, dar refuza sa plece. Edward spusese ca ma iubeste.

Oricat de mare era revelatia asta, ceea ce ma uimea cel mai tare era faptul ca si eu ii spusesem ca-l iubesc. De fapt, imi aminteam foarte clar ca eu spusesem prima. Nu eram sigura daca asta era adevarat sau nu. Nu eram sigura nici macar cum era posibil s te indragostesti de cineva atat de repede, mai ales cand persoana in cauza e cineva pe care fusesei hotarata sa nu-l placi. Nu avea niciun sens, dar daca eram in totalitate si brutal de sincera cu mine insami(ceea ce evitasem foarte mult in ultimul timp), nu as fi avut nicio problema sa ma indragostesc de el.

Si cu siguranta se intampla. Se pare ca avusesem nevoie de alcool cat greutatea mea corporala ca sa realizez asta. Si totusi, asa era relatia noastra.

“Stiu ceva.” a spus Edward incet, aducandu-ma cu picioarele pe pamant.

Am clipit, incercand sa indepartez gandurile acelea.

“Ma gandeam la acelasi lucru.” am spus eu. Si ma mai gandeam si la cat de usor ar fi sa ma indragostesc de tine; nu ca ti-as spune asta, oricum.

“Cat de mult crezi ca stiu?” am intrebat eu, uitandu-ma spre prietenii nostri, dar nu-i puteam vedea prin multime.

Edward a ridicat din umeri.

“Sansele sunt ca ei sa stie ca suntem impreuna.”

Am tresarit.

“Impreuna sau…casatoriti?” am soptit.

M-a privit calculat pentru o clipa inainte sa ridice pur si simplu din umeri din nou.

“Ar fi sfarsitul lumii daca ar sti cineva?” a intrebat el.

Mi-am dat ochii peste cap.

“Sunt sigura ca e unul din semnele apocalipsei.” i-am intors-o eu seaca. Presupun ca prietenii nostri stiind ca suntem impreuna nu reprezentau sfarsitul lumii dar asta era cu totul si cu totul diferit. Acum eram casatoriti. Ma imbatasem in Vegas si ma casatorisem cu Edward. Inca incercam sa procesez asta si nu voiam ca prietenii nostri sa stie pana ce aveam timp sa ma gandesc la asta pe indelete. Cu cat stiau mai putini oameni, cu atat mai putin confuz avea sa fie intreaga situatie. Fara ca toti sa-si dea cu parerea in legatura cu ce ar trebui sa facem si cum ar trebui sa manevram totul. Asta era intre mine si Edward. Voiam sa manevram asta doar eu si Edward. Nu prietenii nostri bagareti si fereasca Dumnezeu sa afle tata. Am simtit cum paleam. Tata. Poate puteam sa nu-i spunem. Niciodata.

“Buna.” i-a zambit Edward la fetei de la chiosc. Ea si-a fluturat sprancenele, zambind si imbujorandu-se. N-am putut sa nu observ ca era draguta. Avea par blond si gene lungi si dese pe care si le flutura des. M-am incruntat.

Ingerasul cel rau de pe umar ma indemna sa o injunghii cu unul din betele de la vata de zahar.

“Vrem trei, va rog.” a cerut Edward politicos, fara sa obseve farmecele ei. Nu fusesem niciodata o persoana geloasa, deci m-a prins cu garda jos, dar felul in care se uita la Edward, ca si cum era ceva de mancat, ma facea sa vreau sa imprumut intr-adevar unul din betele acelea de la vata de zahar si s-o injunghii eu insami cu el.Aproape ca se impiedica de limba ei in timp ce se intorcea cu comanda noastra.

I-am strans mana lui Edward si el a ridicat o spranceana la mine. I-am zambit cald, sperand ca nu stia ce se petrecea in capul meu. Asta cu siguranta nu i-ar fi facut bine la ego.

“Multumesc.” a zambit el in timp ce fata ii dadea vata de zahar. Am observat ca degetele ei au zabovit putin mai mult deasupra degetelor lui Edward inainte sa dea drumul comenzii. Voiam sa ii comand, da drumul, ca si cum era un catel dresat sau asa ceva.

Hm, ma intreb daca asta ar functiona? Ar fi cu siguranta amuzant sa-i vad fata chiar daca n-ar functiona.

“Uite, iubirea mea.” a tors Edward seducator in timp ce-mi dadea vata mea de zahar. Mi-am simtit maxilarul cazand.Tocmai facuse o gramada de vata nociva pentru dinti si plina de coloranti alimentari sa sune sexy?

“Multumesc, pisoiule.” i-am facut eu cu ochiul. Nu putea sa-l las doar pe el sa se distreze, nu?

A ridicat o spranceana, zambind la fata de la chiosc si i-a intins o bancnota de 20.

“Suntem in luna de miere.” a spus el de nicaieri.

M-am inecat cu o gura mare de vata de zahar pe care tocmai o bagasem in gura cu gratia unei doamne si m-am rugat ca zaharul albastru sa nu-mi tasneasca pe nas.

“Oh…” a facut tot posibilul sa zambeasca, dar a iesit ca o grimasa. “Serios?”

Am incuviintat din cap fara sa stiu de ce faceam asta.

“Dap.” a spus Edward, zambindu-mi mandru in timp ce-si incolacea bratul in jurul taliei mele si m-a sarutat pe frunte. “Vezi tu, prietenul meu m-a provocat sa-i fur masina si eu am facut-o. Sigur ca m-a urat, dar am cucerit-o pana la urma.”

Fata de la chicosc era confuza si eu eram aproape violet la fata.Edward a oftit incantat si si-a odihnit obrazul pe capul meu.

“Vrei sa spui tu partea urmatoare, dulceata?”

M-am strambat la apelativ asa cum stia si el ca aveam s-o fac.

“Asa cum spunea dragul meu sot,” am preluat eu povestea, vorbind cat de bland puteam. “Il uram, dar prietenii nostri ne-au imbatat si am sfarsit casatoriti.”

Mi-am fluturat genele la el, odihnindu-mi o mana pe pieptul lui in imaginea unui cuplu proaspat casatorit in luna de miere.

“Crezi ca asta insumeaza totul, Eddie?”

El a chicotit, sarutandu-ma impulsive pe buze.

“Doar pretinde ca ma uraste.” i-a marturisit el fetei.

Ea a incuviintat prosteste din cap desi era evident ca nu urmarea ce spuneam noi. Aproape ca-mi parea rau de sarmana fata confuza in timp ce ne indepartam.

“Mersi din nou.” am strigat eu peste umar.

Edward a ras in timp ce-mi dadea drumul la talie si se rezema de un perete. Mi-am ingustat ochii la el.

“Ce a fost asta?” am sasait.

El si-a inclinat capul intr-o parte.

“Primul semn al apocalipsei?” m-a citat. Apoi si-a ridicat capul ca sa priveasca norii pentru o clipa inainte sa se uite la mine cu un ranjet de satisfactie personala. “Si eu care ma asteptam sa ploua cu foc din cer.”

L-am pocnit in piept strambandu-ma, dar el mi-a prins mana si m-a tras spre el incat acum ma odhineam intre picioarele lui lungi.

“Nu fi suparata.” m-a privit el bland printre gene.

“De ce as fi suparata?” l-am intrebat eu seaca. “Nu e vina ta ca esti retardat mental.”

El s-a prefacut ranit si eu mi-am dat ochii peste cap.

“O sotie trebuie sa fie draguta cu sotul ei.” a murmurat el.

M-am ghemuit si mai tare in el, privindu-l in ochi.

“Vrei sa le spunem?” am intrebat eu cu vocea joasa. Mi-am odihnit ambele maini pe pieptul lui si am incercat sa-i imit privirea blanda. Nu cred ca a functionat dar ochii lui Edward au ramas blocati si si-a lins buzele. Eu mi-am muscat interiorul obrazului ca sa-mi retin un zambet mandru.

“Edward?” l-am indemnat.

El a inghitit in sec incuviintand incet din cap.

“Umm…da?” A iesit ca o intrebare si eu m-am bucurat in interior de victorie. Mi-am ridicat mainile putin mai mult incat sa se odihneasca pe umerii lui.

“In felul asta vrei sa-l cunosti pe tata?” am intrebat eu.

El a clipit.

“Ce?”

Am ridicat o spranceana, provocandu-l.

“Putem sa le spunem prietenilor nostri despre…casatoria noastra, dupa ce ii spui tatei.” i-am propus eu increzuta.

El s-a incruntat.

“Eu?”

Am incuviintat din cap.

“O,da.” am ranjit. “Tu esti cel care vrea ca toata lumea sa afle.”

Acum parea sa se gandeasca. Eu am zambit.

“Ti-am spus despre tata.” am continuat nonsalanta in timp ce ma jucam cu o suvita de par de la baza gatului sau. Inca se gandea. Dupa privirea lui, nu arata prea fericit despre intelegere. Mi-am retinut chicotelile. Planul era brilliant!

“A fost seriful politiei timp de 30 de ani dar s-a retras cand a fost impuscat de un hot inarmat anul trecut.” i-am amintit eu. “Terapia fizica i-a prins bine totusi si inca poate folosi perfect o arma.”

Privirea i s-a intunecat usor si m-a privit in felul acela care insemna ca stia clar ce faceam. Am ridicat inocenta din umeri.

“Nu spun ca o sa te impuste, Edward.” am spus eu. “Dar e cu siguranta o posibiitate.”

El si-a dat ochii peste cap si inainte sa apuc sa gandesc, buzele lui erau peste ale mele. Ce? Nu la asta ma asteptasem, deloc. Cateodata, toata treaba asta cu reducerea mea la tacere sarutandu-ma functiona in favoarea mea. Se pare ca il enervez frecvent.

“Bine.” a spus el dupa ce a rupt sarutul, lasandu-ma fara aer si confuza in timp ce creierul meu incerca sa proceseze.

“Bine.” am murmurat eu, incercand sa-i recapturez buzele. Aproape reusisem cand am realizat ce spusese. M-am indepartat de el, cu ochii larg deschisi.

“Bine?” am chitait.

El a ras.

“Dap.” a incuviintat increzut din cap. “Avem o intelegere. Il voi cunoaste pe tatal tau si cand nu ma va impusca, le vom spune prietenilor nostri si te vei muta cu mine.”

Am clipit. De ce intotdeauna planurile mele se intorceau impotriva mea? Nu ma asteptasem sa fie de acord. Asta trebuia sa ma elibereze pe mine.

“Asteapta.” am ridicat eu o mana, incercand sa-l prind din urma.”Ce? Sa ma mut cu tine?”

El si-a bagat mainile in buzunare, zambind vesel, in timp ce continua sa stea rezemat de perete ca si cum detinea locul. Ca si cum tinea toata lumea in palma sa. Arogant.

“Pai, cate cupluri casatorite stii tu care sa nu locuiasca impreuna, Bella?” a intrebat el, ridicandu-si sprancenele.

Eu mi-am pus mainile pe solduri.

“Cele separate.” l-am privit eu fix, incapatanata, amenintarea simtindu-se foarte clar in vocea mea. Nici macar nu cazuseram inca de acord!

El si-a scuturat capul.

“Esti rea cu mine din nou.” a spus el tachinant.

M-am strambat la el.

“Oare sentinta e mai rea daca persoana ucisa e sotul tau?”

El nu a parut deranjat. Parea sa se gandeasca din nou. Prost, indifferent, arogant, ia totul in gluma, dobitoc.

“Cred ca ar putea fi mai rea.” a spus el in final. “Pentru ca te pot acuza de crima si abuz domestic.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“La naiba.” am murmurat eu pe sub mustata.

Edward a chicotit, luandu-mi mana si sarutand-o bland.

“Nu poate fi atat de rau.” m-a asigurat el. “Daca tatal tau va impusca pe cineva, acela voi fi eu.”

Am incuviintat din cap. De ce sa incerc sa neg? Probabil avea dreptate.

“Si nu trebuie sa te muti la Chicago daca nu vrei.” a spus el, pe un ton mai putin jucaus. “Avem timp sa manevram chestiile astea.”

Mi-am muscat buza, uitandu-ma la picioarele mele.

“Presupun.” am cedat eu in final. In ce ma bagam? Cum putea cineva sa schimbe totul atat de dramatic? Obisnuiam sa fiu pe teren sigur, sa nu risc niciodata, sa-mi petrec timpul cu prietenii mei si sa fiu…ei bine, plictisitoare. Dar plictisitoare era in siguranta. Si ce daca lucram doar acasa scriind biletele stupide, cu o viata sentimental inexistenta si un grup mic de prieteni de la care nu devisem niciodata?

Mi-am scuturat capul oftand.

“In plus, daca tata te impusca, nu va mai trebui sa ne ingrijoram deloc pentru toate astea.”

Edward a chicotit, indreptandu-se inapoi spre prietenii nostri.

“Acum, asta-i spriritul!” s-a entuziasmat el.

________________

As always...vreo parte preferata? Imi pare rau de intarziere, dar cred ca merita asteptarea.

Pupici:*:*: