Capitolul 3: Cuvantul zilei este Interventie

Jasper isi scutura mainile cum facea de fiecare data cand vorbea despre ceva in legatura cu care era entuziasmat. Si celalalt tip, varul lui Jasper, se uita la el, fara indoiala ascultand ce-i spunea. Purta un tricou dragut, stramt, fara maneci, cu o pereche de blugi inchisi la culoare. Parul lui dezordonat arata ca un vartej si nu puteam sa nu ma intreb cum de nu observasem culoarea asta unica mai devreme. Chiar eram furioasa ca ratasem parul de bronz. Ochii lui au cercetat camera, observand fetele, si am realizat ca Jasper incetase sa vorbeasca.

Atunci cand ochii lui s-au oprit asupra mea, a ranjit si eu m-am crispat.

“Buna, Frumoaso.”

La naiba! Asta se intampla. Intelegeti acum despre ce vorbesc? Orice poate merge rau i se va intampla Bellei Swan.

“Iti bati joc de mine?” am gemut eu.

Emmett a izbucnit in ras, trebuind sa se tina de burta.

“O, Doamne!” a icnit el. “Aveam de gand sa o avertizez dar acum ma bucur ca n-am facut-o!”

Ochii mei au zburat la el.

“Ce?” am chitait eu, sunand ca Alice. Mi-am dres vocea, sperand ca urmatorul lucru care-mi iesea din gura sa poata fi suportat de urechea umana.

“Tu stiai ca el e cel care mi-a furat masina?” am intrebat eu.

El a zambit, gropita din obrazul lui aratandu-se singura.

“Credeam ca a dat inapoi cand Jasper n-a spus nimic de noua lui masina fiind ‘furata’.” a continuat el sa zambeasca. “Dar cand am ajuns acasa Rosie mi-a spus de ce i se intamplase camionetei tale si am pus lucrurile cap la cap.”

“Ce?”

De data asta venise de la Jasper, care se mutase langa Alice la un moment dat in timpul schimbului asta confuz de informatii.

“Cine urma sa-mi fure mie camioneta?”

Emmett a chicotit.

“Edward.”

Jasper si-a scuturat capul ca si cum nici macar nu putea concepe nivelul de imaturitate de aici.

“De ce?”

“Pentru ca asa m-a provocat Emmett.” a raspuns tipul asta, Edward. Emmett a incuviintat in cap in semn de aprobare.

“Vorbesti serios?” a raspuns el, pe un ton de repros.”Ai crezut ca chumbucket e noua mea camioneta?”

Suna aproape indignat la ideea ca cineva ar fi putut confunda masina mea cu a lui.

“Hei!” am exclamat eu, jignita. Camioneta mea nu era asa rea!

Jasper m-a privit in semn de scuza si eu mi-am dat ochii peste cap. Bine, banuiesc ca aici avea dreptate.

“Dar ai luat-o pe a Bellei in locul alei mele?” a intrebat el.

Amandoi au incuviintat din cap in acelasi timp. Eu m-am uitat urat la Edward dar el pur si simplu mi-a facut cu ochiul.

“Abia am reusit sa scap cu viata.” s-a cutremurat el dramatic.

Eu m-am strambat.

“Nici macar nu te-am amenintat cu moartea.” am pufnit eu. Cel putin nu cu voce tare.

El a ridicat din umeri.

“Am vazut asta in ochii ei.” le-a spus el celorlalti. “Chiar voia sa ma omoare.”

Jasper a chicotit la asta, probabil imaginandu-si reactia mea. Si Emmett se prapadea de ras isteric din nou.

“Omule, mi-as fi dorit sa vad asta!” a facut el.

Eu l-am inghiontit, dar el n-a simtit nimic.

“Bella chiar are ceva temperament.” a recunoscut Jasper. Aici toti prietenii mei(tradatorii) au incuviintat din cap ca si cum asta era ceva evident.

“Ati terminat?” am intrebat eu, incrucisandu-mi bratele peste piept. Mie imi fusese furata camioneta si ei acum se distrau pe seama mea. Impreuna cu cel care o furase?

“Bine, bine.” am fost eu surprinsa sa-l vad pe Edward ridicandu-si mainile, in semn de oprire, zambindu-mi, dar aratand ca si cum incerca sa n-o faca. “N-a fost chiar atat de rea. Probabil ca as fi reactionat la fel daca as fi crezut ca cineva imi furase Volvo-ul.”

“O, nu!” a icnit Alice. “Nu pretiosul Volvo!”

Toata lumea a izbucnit in ras si Edward m-a privit aproape timid. Eu mi-am ingustat ochii la el. Si ce daca intorsese toata atentia asupra lui si acum se distrau toti pe seama lui? La urma urmei, el era motivul pentru care mai devreme se radea de mine.

Alice a cerut ca toata lumea sa stea jos si sa manance si pentru ca eu sunt Bella Swan si am propriul meu nor negru care ma urmareste, ghiciti langa cine a trebuit sa stau!

“Bella, huh?” a soptit Edward fara sa-si intoarca capul spre mine dupa ce toata lumea a inceput sa manance, si trancaneala era prea vioaie ca de obicei cand eram toti impreuna.

Mi-am intors capul ca sa ma uit la el, sau mai bine zis ca sa ma stramb la el.

“Da.” am spus eu scurt. Dupa o examinare mai in detaliu i-am observant picioarele incrucisate sub masa cand s-a lasat pe spate pe scaun. Purta tenisi Converse…cu tinuta lui atat de informala. La repetitiile pentru cina ale varului sau. Chiar credea ca are 5 ani, nu-i asa? Cu tenisii, si tricoul ala, si parul dezordonat, si aparitia sa care practice striga, Nu-mi pasa cum arat! Si inca reusise sa arate ca si cum tocmai iesise dintr-o sedinta foto pentru Vanity Fair. Arata dumnezeiesc fara macar sa incerce. Ma facea sa-l urasc chiar mai mult.

Un colt al buzelor sale s-a ridicat intr-un zambet, dar inca nu s-a uitat la mine.

“Ce-i asa amuzant?” am cerut eu sa stiu, privindu-l curioasa. Nu cumva fusesem prinsa holbandu-ma la el, nu-i asa? Oricum nu ma holbam. Pur si simplu…observam. Da, asta e.

El si-a pus furculita jos si s-a uitat la mine, iar eu mi-am indepartat scaunul de el. El a chicotit.

“Credeam ca ai spus ca ‘Frumoasa’ nu e un nume.” Tonul lui era jucaus si ochii ii dansau. Ma facea sa vreau sa-l lovesc. Probabil ca nu rebuia sa petrec atat de mult timp cu Rosalie. Poate ca ma molipsea cu furia ei. Sau poate tipul asta chiar avea un talent sa scoata la suprafata instinctele astea violente din oricine.

“Nu e.” am insistat eu.

El a ranjit, luandu-si din nou furculita.

“Dar nu asta inseamna numele tau?”

Mi-am deschis gura ca sa ripostez, dar nu aveam cu ce. Majoritatea tipilor pe care-i cunoscusem nu puteau nici macar sa-mi pronunte numele, cu atat mai putin sa stie si ce insemna. Dar n-am avut timp sa raspund.

“Despre ce tot vorbiti voi doi acolo?”

M-am uitat la Emmett, care ranjea la noi ca un baietel intr-un magazine de jucarii.

“Inca sunt furioasa pe tine.” i-am spus eu, aratand cu furculita spre el. El si-a ridicat ambele sprancene, aratand spre el cu o mutra inocenta. Eu mi-am dat ochii peste cap.

Edward a ras langa mine.

“Da. Vezi, e vina lui Emmett!” a spus el. “Nu a mea.”

“Aa,nu?” am intrebat eu in dubiu.

El si-a scuturat serios capul.

“Nup.” a spus el vesel. “Emmett m-a provocat sa mut camioneta lui Jasper. El a fost cel care nu m-a avertizat ca o sa mai fie inca una parcata in fata.”

S-a uitat urat a Emmett. “Si tot el a omis sa-mi spuna ca Jasper avea sa fie plecat toata ziua…in camioneta lui!”

Emmett a tresarit. Cu siguranta nu se gandise in detaliu la asta.N-am putut sa nu rad la asta si Edward mi-a zambit timid.

“Inca e vina ta.” i-am spus eu.

El s-a bosumflat.

“Nu-i corect.” a insistat el, facand ochii aia de caine tembel. “Eu doar voiam sa-i fac o glumita verisorului meu mititel.”

Jasper s-a strambat, clar neplacandu-i ideea de a se afla in aceeasi propozitie cu termenul ‘mititel’.

“Si in primul rand, a fost ideea lui Emmett.”

Eu am ridicat din umeri.

“Ghinion, hot-de-camionete.”

El si-a dat ochii peste cap.

“Bine, ascultati, toata lumea!” a strigat Alice desi toti stateam la aceeasi masa, ascultand acelasi lucru la aceeasi intensitate. Tindea sa ridice vocea prea mult cand era entuziasmata. “Nunta e weekend-ul viitor. Trebuie ca totul sa iasa bine.”

“Vulturul Unu catre Blondina.” am spus eu, tinandu-mi mana la gura ca si cum aveam o statie de emisie-receptie.

“Da, Vultur Unu?” a intrebat Rosalie din partea cealalta a mesei.

“Nunta trebuie sa fie perfecta.” am transmis eu.

Alice si-a dat ochii peste cap si toti baietii au ras. Eu si Rose incepusem cu asta inca de cand Alice ne-a acordat titlurile inalte! Eram domnisoare de onoare, complici de crime! Adica, commplici de planificari ale nuntii de vis a lui Alice.

“Chiar are simtul umorului.” a murmurat Edward, ca pentru el insusi, dar ochii l-au dat de gol. Se uita la mine cu coltul ochiului, zambind usor inainte sa mai ia o gura de pui.

Eu l-am inghiontit in mana si a ratat gura. Eu m-am uitat fix inainte, zambind pentru mine insami. Victoria era a mea!

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

“Felicitari,omule.” a spus Edward, imbratisandu-l pe Jasper in ciudata aia de jumatate-de-imbratisare-apoi-bataie-pe-spate pe care o faceau baietii mereu.

“Mersi.” a zambit Jasper.

Cina decursese bine dupa socul de la inceput, cu exceptia faptului ca trebuise sa stau langa inamicul mortal. Da, decisesem ca de acum inainte eram inamici de moarte. Inainte, era doar o persoana care nu-mi placea. Cui i-ar placea de cineva care ti-a furat masina? Nimanui. Dar acum parea ca avea sa mai fie prin zona un timp, cel putin pana trecea nunta. AVeam sa-l vad aproape zilnic. Doar sa nu-mi placa de el nu ar fi fost suficient.

“Pa, Edward!” au strigat toti in timp ce el se indeparta. Stateam in usa si ei i-au facut cu mana. Eu nu.

El a chicotit.

“Pa.” s-a intors el sa strige, dar apoi s-a oprit si s-a intors.

“Pa, Bella.” a strigat el, tare si insuportabil.

Eu m-am incruntat.

“Pe mai tarziu,hot-de-camionete.” am marait eu.

De indata ce a urcat in masina, Alice a trantit usa si a inceput sa danseze. Toti se uitau la mine.

“Ce?” am intrebat eu, mutandu-mi stanjenita greutatea de pe un picior pe altul. Uram sa fiu in central atentiei cand patru oameni se uitau la mine ca si cum eram un extraterestru care tocmai aterizase cu naveta lui spatiala. Mda…Vin cu ganduri de pace?

“Edward si Bella stau intr-un copac. “ a inceput Emmett sa cante. “Si. S-au.Saru…”

M-am intins si i-am pus mana la gura, oprindu-l din cantat in mijlocul propozitiei.

“ O sa cheme Protectia Animalelor.” l-am avertizat eu .”Sperii animalele vecinilor.”

El s-a incruntat.

“..tat.” a terminat el repede, murmurand infundat pentru ca eu inca ii tineam mana la gura.

Mi-am dat ochii peste cap.

“Ai terminat?”

El a incuviintat cuminte din cap.

“Iubirea e divinaaa!” a strigat el de indata ce mi-am luat mana.

Eu am pufnit, incrucisandu-mi bratele peste piept.

“Bine.” a chicotit el .”Acum am terminat.”

Spectatorii nostri au ras si m-am uitat urat la Rose si la Alice care stateau una langa alta.

“Ce?” am intrebat eu din nou.

“Edward si Bella stau intr-un copac!” au inceput ele sa strige impreuna.

Dumnezeule, ma simteam de parca fusesem teleportata pe un teren de joaca de cand aveam eu 7 ani si mi-a scapat din greseala ca-mi placea de Jacob Black.

“Edward e foarte dragut, Bella.” a spus Jasper calm, zambind la scena din fata lui.

“Edward e un criminal.” l-am corectat eu seaca.

Ei au ras.

“A facut un serviciu comunitatii noastre luand vechitura de pe strada.” a spus Rose, si eu m-am strambat la ea.

“Aveti chimie!” a insistat Alice.

Eu am strambat din nas la ea. Isi bateau joc de mine?

“Ne uram.” m-am aparat eu.

Ei au oftat toti exasperati, chiar si Jasper.

“El nu prea pare sa te urasca, Bells.” a chicotit Emmett. Nu m-am sinchisit sa-i raspuns. Asta nu ducea nicaieri. Nu-l vedeam pe Edward urand nicio femeie. Amintiti-va, lingusitor, cuceritor.

“Ei bine, eu il urasc pe el.”

“Stii cum numesc eu toata mascarada asta?” a intrebat Rosalie serioasa. Eu am ridicat o spranceana.Nu puteam anticipa ce avea sa iasa din gura lui Rosalie McCarty.

“Preludiu. Sexual.” a spus ea simplu.

Mi-am plesnit fruntea, fata mea inrosindu-se in ciuda tuturor eforturilor mele.

“Voi chiar va bateti joc de mine?” am intrebat eu deja nervoasa. “Am avut niste zile ingrozitoare in ultimul timp. Mi-a fost furata camioneta. Si apoi mi-am dat seama ca a fost doar o gluma proasta. Apoi a trebuit sa suport o cina intreaga langa hot. Apoi sunt tachinata de cei mai buni prieteni ai mei!”

Stiam ca fusese o lovitura sub centura, dar ei toti s-au oprit din ras. Alice si Jasper chiar aveau decenta de a parea sa regrete.

“Ne pare rau, Bella.” a spus Alice, zambindu-mi timid. Eu i-am intors zambetul. Niciodata nu putea sta suparata pe ei. Erau mai mult decat prietenii mei. Erau familia mea.

“Suntem doar ingrijorati pentru tine.” a continuat ea.

Eu am ridicat o spranceana.

“Nu intentionam pe bune sa-l omor.”

Rosalie si-a dat ochii peste cap.

“Suntem ingrijorati pentru ca esti singura.”

Eu am gemut.

“Nu iar asta!”

Asta era rutina discutiilor noastre. Poate ca nu aveam pra multa experienta cu intalnirile, asta asa e, dar ei erau ingrijorati ca aveam sa mor singura sau ceva de genul. Eu eram ingrijorata doar sa nu ma inec in timpul cinei si sa nu fie niciunul dintre ei acolo ca sa-mi aplice manevra Heimlich. In afara de asta, eram bine. Nu aveam nevoie sa-mi gasesc vreun tip, imi placea in ritmul meu.

“Bells, n-ai mai iesit undeva de la chestia cu Paul.” a spus Jasper bland.

Eu m-am strambat. Chiar insistau? Asta incepea sa sune ca o interventie.

“Si nu poti numi aia intalnire.” s-a strambat Alice. “Nici macar nu-ti placea tipul. Credeai doar ca e sexy.”

Am ranjit, amintitndu-mi.

“Era sexy.”

“Era un tembel.” a spus Rosalie taios.

Am incuviintat din cap. Nu puteam sa neg asta. Paul era…special. La fel si personalitatea lui.

“Deci vreti sa spuneti ca trebuie sa-mi gasesc un tip dragut?” am concluzionat eu.

Ei au incuviintat simultan din cap.

“Ca un hot de masini?” am continuat.

Alice si-a aruncat mainile in aer.

“Bine.” a strigat ea. “Nu-ti place Edward. Intelegem!” m-a privit ea exasperata si eu am ridicat din umeri. Era atractiv. Nu puteam nega asta. Era mai mult decat doar atractiv, daca tot eram sincera. Dar. Imi furase. Camioneta!

“Deci nu iesi cu Edward!” a spus Rosalie incet. Oo, cum de nu ma gandisem la asta? Mi-am dat ochii peste cap. “Sunt sigura ca puteam gasi pe cineva pentru tine.”

Mi-am incretit nasul. Asta era partea in care imi povesteau despre alt tip pe care nu-l cunoasteam, dar care cu siguranta ‘avea potential’. Si apoi ma vor convinge sa-i dau o ‘sansa’.

“Oh!” a chitait Alice. “Atiu pe cineva! E un tip la biroul lui Jazz care te-a vazut o data, cand ai venit sa ne iei la pranz si a intrebat de tine.”

M-am uitat la Jasper implorand, dar el ma privea cu regret. La naiba, era iar de partea spiridusului! Normal, n-o enerva pe Ali acum, ca se apropie nunta. Mi-am ingustat ochii la el.

“Asa a facut.” a recunoscut el.

Am oftat.

“Nu l-ai cunoscut, dar crede-ma, are ceva potential.” a spus Alice.

Mi-am dat ochii peste cap.

“E de inaltime medie, de greutate medie, cu par blond si ochi albastri.” l-a descris ea. A mai observat cineva de cate ori a folosit cuvantul ‘mediu’?

“Si are o fata adorabila de copil.”

Am incercat din greu sa imi pastrez expresia facial indiferenta. ‘Fata adorabila de copil’? Wow, cum o sa ma pot controla? Sunt din categoria celor care cred ca termenul ‘adorabil’ ar trebui folosit intr-un context cu copii mici, sau catelul pe care il vrei, dar nu poate fi tinut in casa.

“Nu te uita asa la mine.” a pufnit Alice, incrucisandu-si bratele pe piept. O sa fie o mama grozava intr-o zi!
“Stiu la ce te gandesti, papusa.” a spus Rose. “Dar trebuie sa ai incredere in noi de data asta!”

S-a intins si m-a luat de mana, zambindu-mi cu regret.

“Nu vrei sa te obligam sa faci ceva ce nu vrei.” a spus ea. “Dar nu vrem sa mori singura sau ceva de genul.”

“Nu-i poti da o sansa?” s-a bosumflat Alice.

Am gemut. O sa regret asta.

“Bine.” am oftat eu.

_____________________________________________

Sper ca inca va place povestea :D. Edward revine in capitolul urmator si vor fi facute ceva progrese!

Nu uitati sa comentati? Aveti vreo parte favorite? J:X Comentariile aduc urmatorul capitol mai repede! Stiti deja partea asta ;)

Pupici :*

Dienutza