Capitolul 22: Cuvantul zilei este Iubire

Stateam pur si simplu, cu mainile inclestate peste gura ca si cum asta ar fi dat timpul inapoi. Chiar spusesem asta? “Nu vreau sa stii ca te iubesc!” Chiar astea fusesera cuvintele care imi alunecasera pe buze?Serios?

Ei bine, acum stia!

Aveam in minte un filosof inecat de propriul exces de zel, “Adevarul te va elibera!”

Dap, dar cateodata te face sa arati ca un imbecil.

“Ce…” vocea lui s-a spart, asa ca a trebuit sa-si dreaga glasul.”Ce?”

Ei bine, asta nu parea prea promitator. Edward inca nu clipise, vocea lui suna sparta si era complet inghetat –bratele inca ii erau blocate in jurul meu. Aproape ca imi permisesem sa sper. Adica, nu o luase razna deloc atunci cand credea ca suntem casatoriti. Chiar a spus ca ar fi ramas casatorit cu mine. Dar…inca nu se miscase. Sau clipise.

M-am uitat intr-un punct fix peste umarul sau, din moment ce nu puteam scapa. Se potriveste, caci sa scap era tot ce voiam sa fac in aceasta clipa. Poate ca o gaura neagra avea sa se deschida in mijlocul bucatariei mele ca sa ma inghita.Poata ciclonul lui Dorothy avea sa-mi ia casa si sa o duca intr-o alta lume, cea a Munchkin-ilor. Desi, ca sa transport casa, ar trebui sa vina si Edward,si intr-un univers paralel n-as mai putea sa suport acolo si hoti de camionete care ti se baga pe sub piele si te fac sa-i iubesti.

“Nimic.” am spus.”Absolut nimic. Trebuie ca auzi lucruri, Edward. Imbatranesti, amice.”

El si-a ingustat ochii la mine si m-am simtit putin mai bine. Orice era mai bine decat privirea aceea goala.

“Stiu ce am auzit, Bella.”

M-am uitat urat la el inapoi. Mi-as fi pus si mainile in solduri, ca sa completez imaginea, dar inca eram prinsa.

“Atunci de ce ai intrebat.Edward?” am spus. Atat de enervant! De ce decisesem vreodata ca imi placea omul asta cu ratiune cand puteam avea o jucarioara de baiat dragut mediocru care ar fi fost de acord cu orice spuneam? Cateodata, sa fii plictisit este subapreciat.

“Vrei sa incetezi?” a pufnit el. “Lasa atitudinea glaciala pentru doua secunde ca sa pot s-o spun inapoi!”

Parea exasperat, iar expresia vacanta disparuse complet acum. Bun.

“Ce atitudine glaciala?” am intrebat. “N-am nicio atitudine glaciala. Ma iubesti?”

Un colt al gurii sale s-a ridicat in sus in timp ce-si dadea ochii peste cap.

“Da.” a incuviintat din cap.”Normal ca te iubesc.”

Am avut nevoie de fiecare scanteie de autocontrol ca sa nu chitai ca o fetita si sa-mi scutur pumnii in aer. In loc de asta, am zambit. Ma iubea!

“Te iubesc!” am spus-o din nou, doar pentru ca puteam. Si pentru ca data trecuta nu i-o spusesem tocmai bland. Nu, doar am aruncat-o asupra lui brusc.

El a zambit, a pasit inainte astfel incat eram prinsa intre el si tejghea. Desi de data asta nu ma deranja sa fiu prinsa.

“Hey, Bella?”

Mi-am lins buzele.

“Hm?”

“Si eu te iubesc.”

A slabit stransoarea din jurul taliei mele astfel incat mainile sa-i alunece pana la locul lor preferat de pe soldurile mele si buzele noastre s-au gasit.

“In fiecare zi din eternitate.” a adaugat, peste buzele mele.

Am mormait ca incuviintare. Daca imi promitea sa ma sarute asa din nou, probabil ca aveam sa fiu mai mult decat fericita sa-i vand sufletul meu. L-am sarutat inapoi pana cand am simtit ca plamanii aveau sa-mi explodeze. Cine avea nevoie de oxigen, oricum?

“Iti iubesc zambetul.” a murmurat el, fara ca buzele lui sa-mi paraseasca pielea in timp ce-mi saruta linia maxilarului pana la ureche si inapoi.”Si rasul tau. Iubesc chiar si privirea aceea cand te pregatesti sa te certi cu cineva pana in panzele albe.”

M-am strambat, dar el a inabusit orice sunet aveam de gand sa scot cand buzele lui si-au croit drum pe gatul meu.

“Si cat esti de protectoare cu prietenii si familia si cum iti aperi interesele.” a continuat, cu acelasi circuit electrifiant de saruturi pe gatul meu.

Mi-am lasat capul sa cada pe spate si ochii mi s-au inchis. Nota personala: sa fii plictisit nu e sub nicio forma subapreciat. De fapt, cred ca ar putea fi supraapreciat. Niciodata nu mai vreau sa fiu plictisita!

“Si iubesc ca urasti garoafele.” a ranjit el, intorcandu-si buzele la ale mele.

“Iubesc ca ai fost dispusa sa renunti la visele tale pentru a avea grija de tatal tau.” a murmurat peste buzele mele.

Buzele imi erau complet umflate si respiratia era mai mult decat accelerata dupa ce ma sarutase pana sa saturase.

Mi-am intredeschis ochii, odihnnindu-mi fruntea pe a lui.

“De ce nu ai spus asta de la inceput?” am intrebat. “Aproape ca mi-ai dat un atac de panica atunci cand nu ai spus nimic. Ma temeam ca va trebui sa ma ascund pe taramul Munchkin-ilor.”

El s-a incruntat.

“Ce?

Am chicotit, trecandu-mi degetele prin parul lui, magnetul suprem pentru puicute. Nu avea nevoie de o casa in Bahamas sau de o masina scumpa. Nu, doar sa nu se tunda niciodata.

“Vrajitorul din Oz.” am explicat. “Oamenii micuti care cantau despre urmaritul drumului din caramida galbena. Pareau draguti, dar sunt foarte autoritari. Deci, de ce m-ai lasat in suspans?”

El a ridicat o spranceana.

“Ai intalnit vreodata pe cineva care sa tina pasul cu gandirea ta rapida?” a intrebat el amuzat.

“Jake a devenit destul de bun la asta, dar cred ca se preface ca ma urmareste uneori ca sa nu para jalnic.” am ridicat din umeri. “Imi eviti intrebarea intentionat?”

El a ras, sarutandu-mi varful nasului.

“Am fost luat prin surprindere.” m-a asigurat. “Nu ma asteptam deloc la asta. Credeam ca esti suparata pe mine.”

Mi-am scuturat capul, oftand fericita. Asta era o intamplare rara. Gura mea mare ma ajutase la ceva bun in cele din urma!

“De ce as fi fost suparata?”

El s-a crispat.

“Edward?” l-am privit suspicioasa.”De ce ar trebui sa fiu suparata?”

“N-ar trebui sa fii.” a zambit angelic.”Cu siguranta n-ar trebui sa fii niciodata furioasa pe mine.”

Mi-am dat ochii peste cap.

“Ma indoiesc sincer.” m-am strambat.

El s-a uitat urat la mine.

“Ce ai facut?” am intrebat, mai directa.

“Acum, inainte sa-ti spun…” a inceput. O, nu. Nimic bun nu incepe vreodata cu aceste cuvinte. “Aminteste-ti ca avem o imagine de pastrat daca vrem sa ne revansam in fata lui Emmett.”

I-am studiat expresia agitata pentru o clipa inainte sa incuviintez ezitanta din cap.

“Fericitii proaspat casatoriti.” am completat. “Nu-ti face griji, o sa ma asigur ca am un alibi inainte sa te omor.”

“Oh, stii ca ma iubesti.” m-a tachinat, fluturandu-si jucaus genele. Avea sa foloseasca asta cu fiecare ocazie acum.

“Ce ai facut?” am repetat, ingustandu-mi ochii la el.

“El a oftat.”

“Ti-am cumparat un inel.” a raspuns, scotand o cutiuta mica si albastra din buzunarul blugilor. “Dar era la reducere si am crezut ca va ajuta imaginea daca ai un inel adevarat in loc de chestia aia urata de plastic. Fara suparare pentru Emmett sau ceva de genul, dar e chiar hidoasa.”

A spus toate astea dintr-o respiratie si apoi ma privea emotionat. Nu stiam ce sa spun.

M-am uitat la inel, perplexa. Presupun ca era putin cam insipid, dar nu ma deranja. Nu ne casatoaream pe bune. Isi amintea asta. Corect?

“Haide, DB.” m-a inghiontit Edward, un chicotit nervos umpland tacerea groasa dintre noi. “Ce s=a intamplat cu gandirea aia rapida?”

Am ranjit.

“Nu-mi subestima puterea.” m-am bosumflat jucausa.”Procesez.”

El a incuviintat din cap.

“Acorda-ti tot timpul de care ai nevoie.” mi-a permis el gratios. “Dar ai putea sa-mi spui, crezi ca asta se va termina in favoarea mea?"

Mi-am dat ochii peste cap. Atat de mult pentru a-mi acorda tot timpul de care aveam envoie.

“Nu-ti face griji, draga.” am chicotit. “N-am un alibi plauzibil in momentul acesta. Esti in siguranta.”

El a incuviintat grav din cap.

“Baietii stiu ca sunt aici.” a fost el de acord. “Intotdeauna se intorc dupa ultimul ramas ca sa vada invingatorul in viata.”

Am ras.

“Deci…” a zambit el timid. “Am dat de belea?”

Trebuie sa fi fost o figura cand era copil. Baiatul probabil ca ar fi scapat si cu o crima. Il pot vedea acum, vorbindu-le dulce profesorilor.

“Ai cheltuit mult?” am intrebat in final. Nu-l puteam lasa sa cheltuiasca multi bani pe ceva ce era in esenta doar de fatada. Mai ales din moment ce aveam deja un inel. Nu conta pentru mine ca nu era mare si sofisticat sau ca imi inverzea degetul. Aveam sa scap de el cand farsa se termina oricum.

“Nup.” a raspund el usor. “Era la reducere.”

Am oftat, masurand cutia din priviri ingrijorata.

“Pot sa-l vad?”

Un zambet imens i s-a intins pe fata.

“Promite-mi ca vei fi draguta cu mine.” m-a tachinat.

Am pufnit, intinzandu-ma singura dupa cutie. Putea fi asa enervant cateodata.

El a indepartat-o de mine, tinand-o ridicata deasupra capului.

“Nu trisa.” a chicotit.

Mi-am pus mainile pe solduri.

“Edward, nu mai firidicol.”

El doar ma privea cu un zambet increzut, incepand un intens concurs de cinci minute de uitat urat.

“Bine!” am pufnit, batand frustrata din picior. “Promit. Pot sa vad inelul acum?”

El doar a chicotit.

“Wow, B.” a ranjit. “Chiar ai batut din picior? Ma simt cam pervers oferindu-i un inel unui copil de 4 ani.”

Dar pana la urma, cat de important era sa ai un alibi? Sunt sigura ca nu m-ar banui din prima. Probabil as avea timp sa parasesc tara inainte ca cineva sa puna lucrurile cap la cap…

“Edward.” am marait. “Am promis. Acum da-mi inelul!”

“Daca tot ma rogi atat de frumos.” m-a tachinat el, sarutandu-mi buzele bosumflate.

El si-a indreptat pozitia cu o stralucire in privire si a pus cutia in mana mea.

“Doar pentru ca te iubesc nu inseamna ca te plac prea mnult acum.” am mormait eu, deschizand cutiuta de bijuterii.

“De la sine inteles.” a ridicat el din umeri dar ar fi putut spune orice atunci pentru ca eu eram fermecata de inelul care se odihnea pe patul acela de satin.

Nu vazusem niciodata un inel exact ca acesta. Banda larga era facuta din argint, cu forme complexe de o parte si de alta a unui diamant de marime medie. Era ceva de-a dreptul incantator in legatura cu el. Nu era doar o verigheta ca monstruozitatile pe care le vazusem in vitrina de la Tiffany’s. Cu suficienti bani, oricine ar fi putut avea unul din acela, dar acesta era diferit. Stiam ca daca acest inel ar fi putut vorbi, ar fi spus povesti magice de pe taramuri indepartate.

“Dumnezeule.” am soptit eu.”Nu pot pastra asta. Trebuie sa fi costat o avere.”

Chiar in timp ce vorbeam ma gandeam la planuri de a-mi vinde rinichii pe piata neagra ca sa-l cumpar dupa ce el avea sa-l returneze. Dar nu aveam cum sa-l las sa cheltuie bani in felul asta cu mine. Nici macar nu eram casatoriti!

“Chiar nu a fost atat de mult.” a insistat el repede.”Dar iti place? As putea lua ceva mai traditional…”

Mi-am scuturat capul ferma.

“Nu vreau traditional.” l-am asigurat. “Traditional inseamna plictisitor. Asta e….perfect. Mai mult decat perfect.”

El a zambit, parand incantat.

“Dar, Edward…” am oftat, scuturandu-mi capul.

“Nu.” m-a intrerupt. “Niciun ‘dar’. Ai promis ca vei fi draguta cu mine.”

Mi-a scos vechiul inel de pe deget, privindu-l cu dispret si trebuie sa recunosc, acum ca il vazusem pe cel nou, ca nu puteam sa nu-i impartasesc parerea. A luat noul inel si l-a lasat sa alunece pe degetul meu. Radia, uiutandu-se la inel, mandru.

“Si sa refuzi un cadou nu e dragut.” a terminat.

Ei bine, nu puteam contrazice logica asta. Bine, putea, dar era atat de stralucitor si dragut!

“O sa ti-l dau inapoi dupa farsa.” am promis, facandu-ma sa ma simt ceva mai bine. “Poti oricand sa-l vinzi sa-ti platesti datoriile daca te alegi cu un nasol viciu al jocurilor de noroc.”

El si-a dat ochii peste cap, trecandu-si bratul peste umarul meu si ingropandu-si fata in adancitura gatului meu.

“Cum spui tu, draga.”

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

Dimineata urmatoare parea desprinsa din basme. Nu aveam de gand sa-l las pe Edward sa doarma pe canapea, asa ca am luat amandoi patul meu, fara mirosul angelic de lavanda sau confort de norisori, dar destul de comod. Brate puternice erau incatusate in jurul meu, fata lui Edward era ingropata in parul meu si piciorul lui atarna peste mine.

Ii placea sa se ghemuiasca!

Ultima data cand dormisem in acelasi pat fusese dimineata cand aflasem despre ‘casatoria’ noastra. Somnul de dupa-amiaza nu se punea pentru ca el nu dormise. Sigur ca iesirea mea inevitabila din minti facuse imposibil sa ne bucuram de moment in acea dimineata. De data asta, totusi, capul nu-mi pulsa, nu eram dezorientata si intentionam sa ma bucur la maxim de moment.

M-am rotit pana am ajuns fata in fata cu el, privindu-l. Aproape ca am chicotit. Parul ii statea intors in toate directiile, sprancenele ii erau usor apropiate si m-a strans si mai tare cand i-am gadilat fata cu o suvita din parul meu, incretindu-si nasul.

Awe! Eddie era prea al naibii de dragut cand dormea!

“Edward?” am soptit.

Nu s-a miscat. Am chicotit.

“Eddie…” am cantat.

El s-a incruntat la asta chiar si in somn.

“Opreste-te.” a mormait in somn.

“Hot-de-camionete!” am cantat mai tare, razand cand a incercat sa ma dea la o parte de pe fata sa ca si cum era o musca ce-i perturba somnul.

“Domnule Cullen.” am tors,aproape de urechea lui. Apoi i-am sarutat linia maxilarului.

Spranceana sa stanga s-a ridicat inainte ca ochii sa i se deschida, descoperind verdele de jad.

“Ei bine, buna, Bella Swan.” a zambit timid.

Am zambit cat de seducator am putut. Apoi l-am sarutat zgomotos pe obraz.

El a marait.

“Cum poate ceva atat de frumos sa fie asa enervant?” a mormait.

Am ranjit, odihnindu-mi fata pe pieptul lui astfel incat sa-l pot privi.

“E un talent.” am spus eu usor.

El a chitotit, dandu-mi o suvita de par dupa ureche.

“Oh, dar sa nu renunti la rutina ta zilnica.” a marait.

“Mai taci.” i-am facut semn sa ma lase in pace.

El si-a dat ochii peste cap, sarutandu-mi fruntea.

“Esti intr-o dispozitie buna astazi.” a observat.

Am ridicat un umar.

“Se mai intampla ocazional.” l-am tachinat. Nu-mi scapase faptul ca eram intr-o buna dispozitie mai tot timpul recent… de cand imi petreceam majoritatea timpului cu Edward, de fapt.

“In ocazii foarte rare.” a ras el.

Mi-am ingustat ochii la el.

“Ai grija ce spui.” l-am avertizat in joaca.”O sa-ti cunosc unitatile parentale in curand si nu stii niciodata ce mi-ar putea scapa.”

Am zambit inocenta si el m-a studiat pentru o clipa, cantarind ceva. Probabil incerca sa vada daca vorbeam serios sau nu. O, da, domnule Yummy, cu siguranta as face-o. Deja eram hotarata sa-i intreb parintii despre toate povestile lui jenante din copilarie. Nu uitasem ca tatal lui avea puterea sa-l faca sa roseasca…

“Ce ai putea sa le spui?” a intrebat el, testandu-ma.

Am ridicat o spranceana. Asta imi suna ca o provocare.Eu luam provocarile foarte in serios.

“Oh, nu stiu.” am oftat, batandu-mi ganditoare barbia. “Am de ales din atatea… Ar fi tendintele tale hartuitoare, imbatatul tarziu la club, sau as putea anunta intreaga nunta ca iti cumperi boxeri cu numele tau cusut pe ei asa cum obisnuia sa faca mamica!”

El s-a uitat urat la mine.

“In priumul rand, nu-ti poti hartui iubita.” a inceput el, punandu-si o mana peste gura mea cand am incercat sa-l intrerup. “In al doilea rand, m-am imbatat cu tine.”

In cele din urma, i-am indepartat mana de pe buze.

“Si in legatura cu al treilea lucru?” am ras, intinzandu-ma ca sa trag de betelia boxerilor.

El a inghitit in sec si eu am ras ca o hiena. Era foarte atractiv, de fapt.

El parea timid pentru o clipa inainte sa zambeasca cu tristete.

“Ca sa nu-i pierd?” a ridicat din umeri.

Am ridicat ambele sprancene.

“Ii dai jos suficient de des ca sa ai sansa sa-i pierzi?” l-am intrebat.

El s-a strambat, sarutandu-ma repede.

“La spalatorie, iubito.”

Am ridicat din umeri, simuland indiferenta cand de fapt eram usurata.

“Hm.” am ridicat din umeri. “Nu eram ingrijorata sau ceva.”

El a ranjit.

“Nu erai?”

“Nup.” am mintit, scuturandu-mi capul.

El a ranjit, sarutandu-mi linia maxilarului.

“Deloc?” a soptit el.

Am inghitit in sec.

“Nu…”

El a chicotit la performanta mea mai putin decat convingatoare. Mi-a muscat lobul urechii.

“Nu-ti pasa?” a tors, sunand usor ranit. “Deloc?”

Mi-am muscat buza, inspirand zgomotos.

“Poate?” am cedat. “Putintel.”

El a ras.

“Multumesc, DB.” m-a sarutat el.”Esti asa dulce.”

Mi-am dat ochii peste cap, impingandu-l in joaca.

“Nu te obisnui cu asta.”

El a incuviintat serios din cap.

“Nici prin cap nu mi-ar trece, domnisoara Swan.” a spus el, lovindu-ma peste fund.

Am chicotit.

“Tine-ti mainile acasa, Cullen.” am sasait.

El a zambit inocent, dar nu ma convingea. In niciun caz.

“Trebuie sa muncesc.” l-am informat, pregatindu-ma sa ma ridic.

El s-a bosumflat, incolacindu-si bratele in jurul meu din nou, blocandu-ma.

“Edward.” am ras. “Seful meu are nevoie de astea pana maine.”

“Nu.” s-a bosumflat el, tragandu-ma in jos si ingropandu-si fata in parul meu. “Fara munca.”

Am chicotit, barba lui gadilandu-ma. Yum! Hot de camionete proaspat dupa somn si nebarbierit!

“Trebuie sa stai cu mine in pat toata ziua.” a murmurat.

“Hmm…” ma gandeam sincer la asta. Haide,Edward pe jumatate dezbracat, nebarbierit si bosumflat te roaga sa stai cu el in pat? Ar trebui sa fiu complet si de-a dreptul nebuna ca sa nu ma pierd cu firea cel putin intr-un vis cu ochii deschisi pentru o clipa.

El a chicotit.

“Nu poti pleca.” a insistat. “Esti mult mai draguta cand te trezesti. E aproape magic.”

Mi-am strans buzele. Aici era hotul de camionete pe care il stiam si il iubeam oricum.

“Da.” m-am strambat. “Magic. Sau poate pentru ca atunci cand ne trezim inca nu ai spus nimic stupid.”

Ghiciti ce? Nu l-a deranjat. Da, nici eu nu eram socata.

“Probabil.” a recunoscut el.

N-am putut sa nu-mi dau ochii peste cap al nonsalanta lui. Mi-am odihnit bratele sub cap si m-am cuibarit inapoi pe perna langa el. El si-a incolacit un brat in jurul meu si m-a sarutat pe cap.

“Inca 5 minute.” am decis.

El a mormait aprobator. Cinci minute s-au transformat in 10 minute si apoi o jumatate de ora. Stateam acolo pur si simplu contrazicandu-ne asupra unor lucruri prostesti pana cand Edward a trebuit sa ma reduca la tacere cu un sarut. Era un cerc vicios. Nu ma plangeam.

Ar putea fi asa in fiecare dimineata.

Am zdrobit gandul de indata ce a aparut. Nu, nu putea fi mereu asa. Eventual, el avea sa se intoarca la viata sa. Si eu aveam sa ma…intorc la a scrie biletele mele de condoleante care aveau sa revolutioneze lumea, sperand ca iubitul meu o sa ma sune pentru doza noastra zilnica de a ne intari legatura certandu-ne.

Nu puteam sa nu ma gandesc ca nu avea cum sa fie la fel de amuzant la distanta de cateva state unde nu am putea tachina in legatura cu expresiile mele exasperate sau sa ma reduca la tacere cu un sarut. Si unde ar mai fi distractia sa-l provoc pana exploda cand putea pur si simplu sa-mi inchida telefonul?

Chiar trebuia sa vorbim despre asta. Nu mai era o chestiune de a decide daca aveam sa ramanem intr-o relatie la distanta ci cum aveam s-o facem. Pentru ca eu una nu aveam de gand sa las sa se termina relatia asta nebuneasca, amuzanta, disfunctionala, uneori exasperanta. Nu stiu cum se intamplase sau cand dar ma indragostisem fara indoiala de Edward Cullen, propriul meu fermecator hot de camionete. Viata era asa incurcata cateodata…

Sigur ca asta nu insemna ca o sa-l las sa castige runda asta. O fata trebuia sa-si pastreze coloana vertebrala…

“Nu e ‘gay’, Edward.” mi-am ingustat eu ochii la el.

El parea indurerat.

“Vampirii ei stralucesc, Bella.” a spus el serios.”Stralucesc!”

De ce se intorcea mereu la asta?

“Si?” mi-am dat ochii peste cap. “E creativ. A recreat intreaga specie. Arata putin respect.”

El s-a strambat si eu l-am lovit in piept.

“Te-as iubi si daca ai straluci.”

El m-a privit ca si cum eram nebuna.

“Eu nu stralucesc.” Parea ca si cum masculinitatea lui era pusa la indoiala. As fi putut sa ma distrez mai mult cu asta, dar telefonul a sunat inainte sa apuc sa profit.

“Ce stii tu?” am mormait, intinzandu-ma dupa telefon. “Ai citit Oliver Twist.”

El si-a arunbcat mainile in aer.

“Ti-ai pierdut dreptul de a mai folosi asta impotriva mea.” a spus. “Gaseste altceva.”

Am ras.

“Alo?” am chicotit in telefon.

“Bella?”

Rasul mi s-a oprit in gat si ochii mi s-au marit.

“Buna, tata.” Vocea mea suna sparta. Sunam panicata, uitandu-ma la omul tatuat chipes intins in patul meu doar in boxeri. Charlie avea sa stie.

“Hei, iubito.” a chicotit el. “Pe cine ai mai asaltat de data asta?”

“Ce?” am chicotit nervoasa.”N-am facut nimic. Doamne, tata. Despre ce vorbesti? Innebunesti acolo, batrane.”

“Bine, Bella. Nici macar OJ n-a sunat asa vinovat. Ce ai facut?” a intrebat Charlie. Mi-l puteam imagina tragandu-se de mustata, ingrijorandu-se in legatura cu banii de cautiune. “A ras cumva cineva?”

“Nup.” am spus repede, strambandu-ma la Edward. Nu parea sa-i para rau. Am aruncat telecomanda la el.

“Poate.” m-am corectat. “Era televizorul.”

Edward s-a ferit si telecomanda zburatoare a aterizat in sifonier cu o bubuitura care a creat un ecou in toata camera.

“Ce a fost asta?” a intrebatCharlie, ingrijorat.”Esti bine?”

Fata mea a devenit rosu aprins in timp ceEdward isi conecta iPod-ul la boxele de langa patul meu. Mi-am ingustat ochii la el. Nu o sa indrazneasca!

“Sunt bine!” am spus repede.”Am…Am cazut din pat.”

Edward a ras, scuturandu-si capul la mine.

“Nu!” am mimat din buze in timp ce el cauta prin playlist. Ar fi trebuit sa-mi dau seama. Sigur ca avea sa vada asta ca pe o provocare. Avea privirea aceea rebela si a apasat butonul play ca pe un ceremonial.

Oh, if you stay the night

oh yeah

We'll make the wrongs seem right

So come on now

Rock me!

Rock me!

Hold me through the night!

“Trebuie sa inchid!” am strigat, inchizand repede telefonul.

“O sa te omor!” am tipat, intinzandu-ma spre el. “O sa te omor,o sa te arunc intr-o masina de tocat si o sa te folosesc sa fertilizator pewntru florile mele!”

El a chicotit usor.

“Tu nu ai flori.”

Am chicotit, aplicand o ploaie de lovituri bune pe care imi place sa cred ca le-a simtit inainte ca el sa ne roteasca si sa aterizeze deasupra mea, fixandu-mi bratele deasupra capului.

“Nu m-am putut abtine.” a spus. Sigur, acum parea sa-i para rau!

M-am strambat, chinuindu-ma sa-l dau la o parte. El nici macar n-a clipit.

“Si tu m-ai facut sa ma prostesc in fata tatalui meu.” mi-a amintit el.

Am pufnit indignata, intorcandu-mi capul. El s-a aplecat si mi-a sarutat obrazul.

“Nu te-am mai vazut niciodata ingrijorata ca ai putea intra in bucluc inainte.” a incercat.”Cand voi mai avea o sansa ca asta din nou?”

M-am uitat urat la el.

“Dar e tata.” m-am plans.

Evident ca nu realiza ca Charlie avea o colectie impresionanta de arme. Si unele dintre ele erau foarte mari.

“Ai 12 ani?” a ras. “Suntem adulti. De ce esti asa ingrijorata?”

Din nou, nu-l cunostea pe Charlie. Nu conta daca aveam 12, 23 sau 59 de ani.

Capetele noastre au zburat in aceeasi directie cand telefonul a sunat din nou, sunand ca fluierul unui arbitru.

Am oftat.

“Inchide chestia aia.” am aratat spre iPod. El a ridicat din umeri, mi-a sarutat fruntea si s-a tarat pana in partea cealalta a patului pentru a reduce muzica la tacere.

Am inspirat adanc, pregatindu-ma.

“Hei, tata.” am raspuns. “Alice si Rose sunt aici si au crezut ca ar fi amuzant sa…”

“Vreau sa-l cunosc.” m-a intrerupt el cu acel ton care insemna ca nu are chef de nonsensuri. “Cina la mine acasa. Ora 5.”

Nu era o intrebare.

“Sigur, tata.” m-am crispat.

El a oftat.

“Probabil ca nu e suficient de bun pentru tine, Isabella.” a spus, si apoi a inchis.

Edward ma privea curios cand am inchis telefonul cu un oftat. Aproape ca-mi parea rau pentru el. Charlie nu era impresionat si nici macar nu-l cunoscuse inca.

“Nu urasti pur si simplu cand planurile tale stupide se intorc impotriva ta?” am intrebat.

El s-a incruntat.

Am aratat cu degetul la el.

“Tu il vei cunoaste pe serif la ora 5.” i-am spus. Expresia lui era aproape suficient cat sa ma faca sa chicotesc. Aproape.Poate daca n-ar fi trebuit sa merg si eu.

Acum cine-i ingrijorat, amice?

___________________________________________

Deeeeci, repede cum v-am promis, aveti aici cap 22:)

Am fost putin dezamagita sa vad ca povestea mai are atat de putini vizitatori, si doar 3 comentarii la cap 21? Dar apoi, la urma urmei e vina mea pentru ca am lasat-o suspendata in aer.

Sper, totusi, sa va placa dulcegariile capitolului 22 :). A fost al naibii de lung!!!! 14 pagini de Word?!

Asadar, cat de tare va doriti capitolul urmator?:):) Comentati si lasati-ma sa stiu >:D<

Kisses :*:*