Capitolul 23: Cuvantul zilei este Charlie

“Niciun cuvant despre Broncos.” l-am avertizat. “Sau Vegas.”

M-am uitat urat la el cu privirea care spunea foarte clar ca l-as fi taiat in bucatele daca mentiona cuvintele Vegas, farsa sau casatorie. Inelul meu frumos era ascuns in siguranta in noptiera de langa patul meu si dragul meu tata nu avea sa afle despre el. Ce nu stie nu ne poate face noua rau…adica lui. Nu, chiar vreau sa spun noua.

“Am inteles.” a oftat. “Pescuitul, the Radiers si Michael Jordan sunt subiecte sigure. Orice cuvant despre Broncos, Kobe Bryant sau felul acela dragut in care iti incretesti nasul cand dormi o sa ma arunce afara din casa.”

A ranjit, clar bucurandu-se de exasperarea mea. Asteapta pana ajungem acolo, amice. Vedem noi cine e ingrijorat apoi.

“Altceva?” a zambit.

Am chicotit.

“Broncos si Kobe Bryant te vor escorta afara din casa.” am aprobat. “Discutiile despre obiceiurile mele din somn te vor face sa sfarsesti impuscat.”

El a inghitit in sec si eu l-am batut pe umar.

“Stii vreo miscare de autoaparare?” l-am intrebat inocent.

El s-a incruntat la mine.

“Nu impotriva gloantelor!”

Am ridicat din umeri.

“Daca te roaga sa faci o plimbare cu el pune-te jos in pozitie de fetus si prefa-te ca esti mort.”

El si-a dat ochii peste cap. Oo, avea sa cada.

…………………………………………………………………………………………………………………………

“Te rog, inceteaza sa te mai fastacesti.” m-a implorat Edward, luandu-ma de mana peste schimbatorul de viteze.

Am expirat zgomotos.

“Nu sunt agitata.” am mintit. “Sunt speriata. Conduci ca un maniac.”

Cel putin, asta nu era o minciuna. Era prima data cand Edward ma conducea undeva si ‘maniac’ era un termen slab. Era mai mult un liliac scapat din iad.

“Serios.” am continuat. “Cum poate un tip atat de potolit sa fie un asemena demon al vitezei?”

El s-a uitat la viteza cu care conducea ca si cum nu-i venea sa creada.

“Urasc sa conduc incet.” s-a plans.

Incet? Conducea cu 35 km/h peste limita de viteza!

“Asta nu e incet.” m-am certat eu. “Aproape ca am lovit cucoana care era in fata noastra acum ceva timp.”

El s-a strambat.

“Domnisoara Daisy, vrei sa spui?” a intrebat el sarcastic. “Avea 10 km/h sub!”

“Nu era nevoie sa aproape o lovesti in depasire!” am exclamat.

El si-a dat ochii peste cap.

“Am trecut pe langa ea numai bine, Bella.”a cedat.

“Aproape ca…”

“Fara condus din locul pasagerului.” m-a intrerupt el, dand muzica mai tare.

Am pufnit, incrucisandu-mi bratele pe piept. Bine. Tacuta. Puteam fi tacuta.

Dar tacuta era atat de plictisitor!

“Deci…”

El a pretins ca nu ma aude asa ca am oprit muzica si m-am intors cu fata la el.

“Esti emotionat in legatura cu a-l cunoaste pe serif?”

El a ranjit.

“Intotdeauna te referi la tatal tau dupa profesie?”

Mi-am scuturat capul, amuzata.

“Nu.” am chicotit. “Ii spun ‘tata’. Dar toti ceilalti? Da, il numesc seriful Swan.”

Mi-a zambit jucaus.

“Nu-i asa ca esti speciala?” m-a tachinat.

Mi-am fluturat genele si el a chicotit.

“Deci ezitarea ta inseamna ca am ghicit corect ca tremuri in tenesii tai Converse?”

El si-a dres glasul.

“Tatal tau nu s-a pensionat?” s-a ferit el din nou.

Am oftat.

“Ba da.” am ridicat din umeri. “Dar a fost serif pentru mai bine de 30 de ani intr-un oras mic. In plus, a trebuit sa se pensioneze pentru ca a fost impuscat.”

El a incuviintat din cap.

“Foarte eroic.” a aprobat el.

Am zambit.

“Intotdeauna va fi seriful Swan.” am decis.

“Corect.”

“Deci ai emotii?” am intrebat din nou.

“Bella!” a gemut el.

Mi-am muscat buza ca sa-mi retin un zambet.

“Speriat?” l-am tachinat.

El s-a uitat urat la mine cu coada ochiului.

“Sigur ca am emotii.” a oftat, accentuand cuvantul ca sa nu se subinteleaga ca frica era de fapt ceea ce simtea. “Il cunosc pe tatal femeii pe care o iubesc. Niciun barbat nu asteapta cu nerabdare momentul asta.”

M-am entuziasmat sa stiu ca eu eram ‘femeia pe care o iubea’.

“Dar nu esti speriat?” am verificat fara sa cred.

“Stii ce sunt?” a cedat el.

Am ridicat o spranceana.

“Imi lasi o portita larg deschisa pentru replica asta.” am ranjit.

El si-a scuturat capul la mine, dand muzica mai tare din nou.

“Pe cale sa te ignor.” a raspuns el la intrebarea pe care o pusese mai devreme. “Pana cand te vei comporta exemplar.”

Un colt al buzelor sale s-a ridicat in timp ce ma tachina si eu am chicotit.

“Tocmai m-ai…pus cumva in timeout?” am intrebat fara a-mi veni sa cred.

El a chicotit.

“Ei bine, nu te pot reduce la tacere cu un sarut in timp ce conduc.” a spus el ca si cum era evident.

“Ce pacat.” am murmurat eu, stomacul meu umplandu-se de fluturi.

El a incuviintat din cap.

“Stiu.” a aprobat serios. “De obicei functioneaza atat de bine.”

Am scos limba la el.

“In regula, amuzantule.” am aratat eu spre fereastra, fluturasii invadandu-mi intregul tub digestiv. 

“Am ajuns. E strada din stanga.”

El a intors la stanga pe strada, a oprit masina si n-a facut absolut nicio miscare ca sa se dea jos.

“Va iesi el la noi daca nu coboram.” l-am avertizat. Desi nici eu nu ma miscam.

Niciodata nu mai adusesem un iubit sa-mi cunoasca tatal. Nu era tocmai alegerea mea de data asta, dar inca era un pas mare. Tata era important pentru mine. Cu Renee plecand cand eu eram foarte mica, el ramasese singurul meu sprijin cand am crescut si intotdeauna fusesem foarte apropiata de el. Dar si Edward era acum o parte foarte importanta din viata mea. Stiam ca nu aveau sa fie sub nicio forma cei mai buni prieteni. Dar mi-ar fi facut viata mult mai usoara daca ar fi putut sa stea in aceeasi camera fara ca Al treilea Razboi Mondial sa izbucneasca. Si ar fi fost minunat ca Charlie sa nu-l impuste.

“Bine.” am deschis eu usa, parand mult mai increzatoare decat eram .”Hai s-o facem.”

Edward m-a urmat, parand putin cam palid.

“Hei, Edward?” am soptit in timp ce mergeam spre usa din fata.

El mi-a cautat mana si a strans-o usor. Ma intreb daca mai cunoscuse vreodata parintii unei fete cu care fusese? Eram putin geloasa gandindu-ma la celelalte fete cu care avusese relatii, la alte calatorii pe care le facusera impreuna, alte dimineti in care era cu ele…alti parinti pe care ii cunoscuse? Nu eram naiva. Stiam ca, dupa felul cum arata, fara sa-i mai mentionez personalitatea, trebuie sa mai fi iesit cu alte fete. Doar ca nu-mi placea sa ma gandesc la ele.

“Da?” a soptit el inapoi.

Am inspirat adanc si am apasat soneria. Am facut un sunet ciudat inghitind in sec si n-am putut sa nu rad. Nu cred ca soneria asta functionase cum trebuie macar o data de cand Charlie a insistat s-o instaleze el insusi cand aveam 12 ani.

“Daca vena de pe fruntea lui incepe sa pulseze, nu face pe eroul.” am spus. “Doar fugi.”

M-a studiat pentru o clipa inainte ca eu sa las sa iasa la iveala zambetul tachinant. Momentul avea nevoie de un strop de umor inainte sa izbucnesc intr-un ras nervos si sa fug, lasandu-l pe Edward sa-l infrunte singur pe serif.

El si-a dat ochii peste cap.

“Stii ca te iubesc, nu-i asa, iubito?” a intrebat el.

Am incuviintat din cap, zambind la cuvintele lui. Cum se poate ca inca putea sa fie dulce cand eu ma amuzam pe seama lui ca sa ma simt eu mai bine? Wow, cand te gandesti la asta in acest fel, cred ca aveam intr-adevar nevoie de ceva terapie.

“Dar chiar trebuie sa incetezi sa mai vorbesti.”

Sau nu. Am chicotit si atunci usa s-a deschis.

“Hei, tata.” am zambit.

El a zambit, un miros delicios plutind in aer pana la noi. L-am imbratisat, bucuroasa sa-l vad in ciuda situatiei stanjenitoare.

“Miroase minunat.” i-am spus. “Sigur ai comandat mancare, nu?”

El m-a indepartat.

“Toti acei comedianti someri si iata-te pe tine, incercand sa fii amuzanta.” m-a tachinat.

Am ridicat din umeri.

“Poate ca ar trebui sa scrie si ei bilete de condoleante.” a chicotit Edward.

Am ras, incuviintand din cap.

Charlie s-a uitat la el pentru o clipa, masurandu-l fara rusine din priviri. Mi-am plimbat privirea de la unul la altul stanjenita inainte sa nu mai suport. Sigur ca unul din ei avea sa clipeasca sau cel putin sa spuna ceva in curand, nu? Nup, nu par sa aiba de gand…

“Inceteaza sa mai incerci sa-l intimidezi, Charlie.” am pufnit. “Nu e in camera pentru interogatorii.”

Charlie a marait, probabil dorindu-si sa dea orice pentru ca saracutul de Edward chiar sa se afle acum in camera de interogatorii cu raza aceea de lumina indreptata spre fata lui.

“Sunt Edward Cullen, domnule.” a inceput Edward, intinzandu-i mana lui Charlie. “Ma bucur sa va cunosc.”

Eram pe jumatate mandra de el si pe jumatate cautam metode sa ma amuz pe seama lui mai tarziu pentru ca sunase asa formal. Chiar e acelasi Edward Cullen care aproape ca daduse cu masina peste domnisoara Daisy ceva mai devreme?

Charlie i-a luat mana oarecum morocanos inainte ca ochii lui sa zboare spre mine.

“Varul lui Jasper?” a intrebat el.

La naiba, m-am  gandit la conversatia noastra de la telefon de dinainte ca eu sa plec in Vegas.

“Da, domnule.” a raspuns el.

Charlie s-a incruntat.

“Cel care mergea cu tine in Vegas?” a intrebat, vorbind cu Edward, dar uitandu-se la mine acum.

Fir-ar. Fir-ar. Fir-ar.

“Cu grupul.” am corectat repede. “Nu doar cu mine.”

Inca ii tinea mana lui Edward si inca stateam in usa. Stiam ca il durea spatele cand trebuia sa stea in picioare mult timp dar evident nu avea sa lase asta sa-l opreasca din a incerca sa-mi intimideze noul iubit.

“Credeam ca e un hobbit de 4 metri cu bube si cu degete membranate.” a spus el serios.

Edward a ridicat sprancenele la mine si eu am ridicat din umeri. Nu era ca si cum n-as fi putut retrage asta acum. In plus, ar fi trebuit sa stie ca era doar un mecanism reflex. Pentru care ar cam trebui sa cer ajutor…

“Trebuie sa ne fi confundat pe mine si pe varul meu.” a acoperit Edward.

Am ras.

“Nu, Jasper arata mai mult ca mireasa lui Frankenstein.” l-am dezaprobat.

El si-a inclinat capul intr-o parte, gandindu-se.

“Cu noua lui frizura.” am adaugat.

Jasper isi lasase parul lui cu bucle nebunesti sa creasca in ultimul timp. Sigur ca acum arata doar ca un model cu parul valvoi, dar profitasem de fiecare ocazie ivita ca sa-l tachinez in legatura cu asta.

“In lumina potrivita.” a incuviintat Edward din cap, intrand in joc.

Am ras.

Charlie isi plimba privirea de la unul la altul confuz, nesigur ce sa creada. Dar cel putin, ii daduse drumul mainii lui Edward. Probabil il durea sa o stranga atat de tare cat o facuse dar nu daduse vreun semn ca ar fi fost asa. Aproape ca mi-am dat ochii peste cap. Da, n-am nici cea mai vaga ideea de unde am mostenit incapatanarea imposibila.

“Ei bine, intrati.” a mormait. “Se raceste mancarea si mi s-a spus ca nu poti baga la microunde Styrofoam.”

Am ranjit. Oo, imi aminteam asta. Ziua in care tatal meu o sa invete sa gateasca va fi ziua in care eu voi fi numita imparateasa pe Marte. Acum, la camping era alta poveste. In jurul unui foc de tabara, Charlie era maestrul bucatar.

“Tata!” am gemut, oprindu-ma inainte sa intru in bucatarie.

El m-a privit inocent peste umar. Nu credeam nici o iota.

Trei dintre pistoalele lui cele mai mari se odihneau pe masa.

M-am uitat urat la el.

“Oh.” a spus el ca si cum tocmai realizase ca erau acolo. “Trebuie sa fi uitat sa le pun deoparte dupa ce le-am curatat mai devreme.”

Mi-am scuturat capul, pregatindu-ma sa ma joc cu verigheta inainte sa realizez ca nu era la locul ei. Asa ca pana la urma mi-am impreunat mainile agitata. Wow, asta ar fi putut fi dezastruos.

“Sigur ca asa ai facut.” am marait.

Am observat ca inca nu facuse nicio miscare sa le ia de acolo si doar punea in farfurii mancarea pe care o comandase. Parea mancare chinezeasca.

“Mancati.” a ranjit el, increzut.

Edward m-a oprit cand  ma indreptam spre locul meu de la masa.

“Credeam ca glumesti!” a sasait el incet.

Am oftat, scuturandu-mi capul. Asta avea sa fie o seara lunga.

“Pozitie de fetus.” i-am soptit, inainte sa merg sa-l ajut pe tata cu farfuriile.

Bietul baiat nu stiuse in ce se baga atunci cand a apasat play de dimineata la cantecul acela stupid.

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Edward incercase pe tot parcursul cinei sa inceapa o conversatie cu Charlie si eu, una, incepeam sa ma satur de comportamentul juvenil al tatalui meu.

“Orezul e foarte bun.”

“Serios? Mie mi se pare putin cam lipicios.”

…

“Deci, Bella mi-a spus ca ati fost seriful politiei pentru mai bine de 30 de ani.”

“Ti-a spus?”

“…Da…”

“Eram.”

…

“Ati vazut meciul acela zilele trecute?”

“Care?”

“…”

Era aproape dureros de urmarit.

“Deci, Edward e paramedic, tata.” am incercat eu sa fiu de ajutor. “Nu ca e captivant?”

Charlie a ridicat sprancenele la mine, mestecand incet.

“N-ar trebui sa fie vorba despre cat de captivant este, Bell.” a spus el tafnos.

Edward si-a ciupit varful nasului si a expirat incet. Mainile mele s-au strans in pumni sub masa. Stiam ca avea sa fie stanjenitor, dar nu trebuia sa pareze tot ce spuneam! Era imposibil!

“Nu.” m-am uitat urat. “Mai este vorba si despre salvatul vietilor, ceea ce sunt sigura ca face din cand in cand. E ceva in neregula cu asta?”

Edward mi-a multumit din priviri si eu am incuviintat din cap. In mintea lui, Charlie doar avea grija de mine dar Edward nu merita asta. Oricat de mult ne certam si asupra oricator lucruri nu eram de acord, stiam ca e un om bun. Mai mult decat atat, de fapt.

“Isabella…”

Mi-am scuturat capul.

“Nu.” am izbucnit, ochii zburandu-mi spre Charlie. “Imi dau seama ca tu crezi ca-ti faci datoria sau ceva de genul asta dar lasa prostiile si vorbeste cu noi.”

Charlie a oftat, indepartand farfuria.

“Bine.” a acceptat, intorcandu-se spre Edward. “Nu te plac.” a spus el sec.

M-am crispat, dar Edward doar a incuviintat din cap.

“Mi-am cam dat seama.” a ridicat din umeri.Sa vedem cum se descurca tata cu personalitatea lui de tipul ‘nimic nu ma deranjeaza’.

“Te-am auzit pe fundal de dimineata si era prea devreme pentru musafiri, asa ca pot doar sa presupun ca ti-ai petrecut noaptea cu fiica mea.”

M-am imbujorat intens.

“M-am razgandit.” am marait.”Haideti sa ne intoarcem la atmosfera dusmanoasa plina de comentarii intepate.”

“Si o cunosti de cat timp?” a continuat Charlie. “Trei zile? Niciun tata nu vrea asa ceva pentru fiica lui.”

“Asta chiar nu e treaba ta.” am mormait eu in celasi timp cand Edward a raspuns, “De fapt, o cunosc de trei saptamani si 4 zile.”

Charlie a ridicat o spranceana.

“Ne cunoastem de aproape o luna.” am recunoscut.”Iesim impreuna. Nu ne-am cunoscut in excursia la Vegas.”

Charlie s-a lasat pe spate in scaunul lui si a oftat.

“De ce nu mi-ai spus?” a intrebat.

Eu am ridicat din umeri.

“Bine.” a marait, intorcandu-se spre Edward. “Ea e inca fetita mea. E tot ce am. Si daca eu cred ca o sa fie ranita n-o sa ezit sa apuc un pistol si sa te impusc fix intre ochi.”

Am gemut. Sper ca acei tenesi Converse sunt foarte confortabili pentru Edward atunci cand va decide sa ma paraseaca din cauza tatalui meu si sa fuga cat il tin picioarele.

“As face ceva spume la gura si as pleda nebun.” a amenintat el.

Ochii lui Edward au zburat la arme pentru o clipa si parea putin palid.

“Acum vad de unde a mostenit Bella simtul umorului.” a chicotit el agitat.

Am ras.

“Tata.” mi-am scuturat capul la el.”Nu ma face sa depun marturie impotriva ta.”

El a pretins ca e socat.

“M-ar distruge pe dinauntru.” am spus serioasa.”Dar as face-o.”

Charlie a chicotit si am zambit cand l-am auzit. Trecuse ce era mai rau?

“Ei bine, presupun ca tot ce pot face atunci este sa ma asigur ca intentiile tale sunt onorabile.”

Mi-am incretit nasul, si jur ca tot corpul imi era acoperit de acea nuanta de rosu. Gresisem. Sigur ca ce era mai rau nu trecuse. Era Charlie.

“De ce baiatul este cel care e intrebat intotdeauna asta?” am intrebat eu cu voce tare, intr-adevar intrebandu-ma asta. “Poate ca eu sunt cea care il tine prin preajma doar pentru sex.”

Amandoi pareau incomodati de comentariul meu si eu am ras.

“Uiti cu cine te pui, batrane.” am chicotit la Charlie. Edward parea ca vrea sa se tarasca sub masa si sa dispara…sau sa moara.

Oh, avea sa fie o zi buna pana la urma.

“Deci, ca sa punem capat intregii situatii, s-o spunem pe sleau, bine?” am spus eu directa.

M-am intors spre Edward.

“Daca ma ranesti, probabil ca tata isi va folosi relatiile din politie ca sa te vaneze si sincer, nu stiu ce-ti va face cand te va fi gasit dar nu va fi prea dragut.”

Charlie a incuviintat din cap, aprobandu-ma si m-am intors si spre el.

“Tata, stiu cu ma iubesti, dar la fel si Edward.” i-am spus.”Si eu il iubesc. Daca relatia noastra nu merge poti sa-mi spui ca mi-ai spus tu, dar pana atunci, prefa-te ca esti fericit pentru mine.”

El a marait.

“Sau cel putin, nu-mi ameninta iubitul cu moartea.” am concis.

“Da.” a vorbit Edward. “Face ea destul asta. Loviti-ma pe rand, va rog.”

Am chicotit si tata si-a mutat privirea de la unul la altul pentru o secunda inainte sa zambeasca slab.

“Deci esti paramedic,huh?” a continuat el. “Nu e o slujba de care auzi in fiecare zi.”

_______________________________________________

La o saptamana mai mult sau mai putin, aveti aici si cap 23. Mie, personal, mi-a placut mult. Voi aveti vreo parte preferata?:D

Am observat ca sunt multi vizitatori, dar inca prea putine comentarii. As aprecia sa va exprimati parerile:).

In fine, sper ca v-a placut si ne vedem in curand cu cap 24! >:D<

Pupici:*:*:*