Capitolul 21: Cuvantul zilei este Conflict

“Vibreaza cam de 1000 de ori pe secunda.” se bucura Emmett. “O periuta de dinti normala nu are cum sa-ti curete dintii atat de bine!”

Mi-am dat ochii peste cap, auzind discursul lui stupid din partea cealalta a avionului.

Edward a chicotit.

“A fost scapat in cap cand era mic.” i-am zambit eu.

Inca o data reusise sa-si croiasca drum pana langa mine, de data asta printr-o bosumflare tipica unui catel. Femeia de afaceri de vreo 30 de ani si ceva fusese plastilina in mainile lui.

“Nu cred ca Emmett a fost vreodata mic.” a spus el amuzat.

Am zambit. Foarte adevarat. Imi era greu sa mi-l imaginez ca ceva catusi de apropiat de ceea ce inseamna mic.

“Poate de asta l-a scapat mama lui?” am incercat.

Edward a ras.

“Foarte posibil.” a fost el de acord amabil.

Am zambit pentru mine insami, intorcand pagina din romanul meu desi nu puteam spune exact care fusese ultima scena. De fapt, nu citisem mai nimic de cand decolasem din Vegas, citind si recitind aceleasi fraze fara sa inteleg nimic. Fusesem prea ocupata gandindu-ma.

Sfarsitul acesta de saptamana fusese…nebunesc nu era un termen care sa acopere totul. Dar ceva la care ma tot intorceam erau propriile mele revelatii.

Cand fusesem fortata sa fiu in totalitate sincera cu mine insami, stiam ca-l iubeam pe Edward. Nu ma suparase atat de tare posibilitatea de a fi casatorita cu el. Chiar fusesem dezamagita cand realizasem ca nu eram. Asta era…gigant.

Era atipic pentru mine. Daca ar fi fost altcineva in acea camera de hotel cu mine, de cum as fi vazut inelul as fi luat-o la goana ca si cum viata mea depindea de asta. Nu as fi asteptat ca tipul sa inteleaga de ce imi ieseam din minti ca sa putem vorbi despre asta. As fi iesit de acolo si as fi cautat pe Google ultimele zboruri pe telefon, incercand sa-mi amintesc numele avocatului meu.

Dar am asteptat.

Am asteptat si am discutat, poate nu tocmai rational, dar nici macar nu-mi trecuse prin cap sa nu port acea discutie. Nici nu voiam sa ma gandesc la ce insemna dezamagirea mea! Sigur ca eu trebuia sa fac tot ce mi se spunea sa nu fac…chiar daca eram eu cea care-mi spunea ce sa nu fac. Si cand m-am gandit la ce insemna asta, am stiut ca insemna ca-l iubeam pe el si nu in felul, ‘e atat de dragut!’, ‘priveste-i gropitele alea!’ sau ‘Eek!’, desi ma holbasem la fundul lui si era foarte dragut. Dar era mai mult decat atat. Mai fusesem ametita inainte, dar niciodata indragostita.

Deci in ce pozitie ma punea asta?Daca as fi fost o fata normal care nu era in totalitate inepta din punct de vedere emotional(e vina lui Charlie), probabil as fi stiut ce sa fac. Dar totul era nou pentru mine. Ma descurcam cu flirtatul. Ma simteam bine fluturandu-mi genele ca sa scap de o amenda de parcare. Dar doar pana acolo mersesem. Putinele mele experiente in intalniri fusesera scurte. Nu gasisem niciunul din acei tipi interesant. Era la fel cu toti –erau draguti. Am flirtat. I-am lasat sa ma duca la cina, la film, la o plimbare pe plaja etc. Apoi am realizat ca nu puteam purta o discutie cu ei, pentru ca aveau intelectul unei roci usor retardate, imi aminteau de un personaj din desenele animate la care ma uitam cand aveam 4 ani atunci cand radeau etc. Apoi petreceam urmatoarele saptamani prefacandu-ma ca nu sunt acasa, ca sunt in spital sau imi vizitam bunica in Noua Zelanda…sau era Elvetia? Nu-mi pot aminti. Ideea este ca petreceam saptamani intregi dupa aceea facand tot ce-mi statea in putinta ca sa scap de ei. Cam acesta ar fi fost punctul din relatie in care as fi acum in mod normal, nu intrebandu-ma cum sa-i spun ca-l iubesc!

Asteapta! O sa-i spun?

Sa-i spui trebuie, Yoda gay a declarat.

Frate, il uram pe tipul asta cateodata.

Am inchis cartea pufnind frustrata. Asta nu eram eu! Nu simt asemenea lucruri in legatura cu baietii! Nu simt asemenea lucruri, punct. Scriu biletele de condoleante pentru ineptii emotionali formali care nu sunt in stare sa spuna ‘Imi pare rau’ singuri. Il bat pe tata la cap in legatura cu terapia fizica. Pierd timpul cu prietenii. Si daca ma plictisesc rau de tot, pun capcane in cutia postala ca sa catapulteze chestii la postas. Asta fac eu. Nu ma indragostesc de hoti de camionete inalti, fermecatori, cu zambete ametitoare si probleme legate de orgoliu.

Si totusi…am facut-o.

“Bella?” m-a privit Edward ingrijorat. Era o linie adorabila intre sprancenele sale cand se incrunta. “Esti bine?”

Am oftat. Oare vreuna din scuzele mele penibile m-ar fi scos din asta? Nu dadusera gres inainte.

Din fericirea, insotitoarea de zbor a venit sa ne anunte ca aterizam si trebuia sa ‘va rog, asezati-va la locurile dumneavoastra si asigurati-va ca centurile dumneavoastra de siguranta sunt prinse bine’, iar eu am manifestat vadit interes in ceea ce spunea.

Tipele astea erau prea fericite ca sa nu fie macar partial drogate.

Il putem vedea pe Edward masurandu-ma curios din priviri cu coada ochiului, dar am refuzat sa-mi intorc capul ca sa-l privesc direct. Nu, era vital pentru siguranta acestui zbor ca eu sa-mi pastrez ochii focusati intens pe scaunul din fata mea, Cel putin, asta speram ca o sa creada astfel incat sa nu-mi atraga atentia si sa ma determine sa fac ceva stupid, cum ar fi sa anunt intreg zborul 297 ca eram indragostita de Edward Cullen.

El a oftat, probabil observand semnul cu Sunt dificila stralucind pe fruntea mea. Stia ca nu aveam de gand sa vorbesc despre asta deci si-a asigurat centura de siguranta, pregatit de aterizare, asa cum ne spusese Barbie cea tunata.

Ati observant ca exista o Barbie in apropae fiecare domeniu, dar nu au o studenta la colegiu Barbie care poarta acelasi pulover trei zile la rand pentru ca a fost prea ocupata cu temele ca sa spele rufele? Ar trebui sa trimit o plangere oricui se ocupa de genul asta de lucruri, probabil compania Barbie.

M-am amuzat cu creatia din mintea mea a acestei noi papusi Barbie pana cand am aterizat in siguranta si ne-am luat bagajele, orice m-ar fi distras de la mai multe ganduri serioase.

………………………………………………………………………………………………………………………………………

Edward nu avea de gand s-o lase balta. Continua sa se uite pe furis la mine si sa ma urmareasca cu ochi banuitori cand ma miscam, dar din fericire, nu a avut timp sa-mi si vorbeasca si sa ma intrebe, de fapt, din nou, ce aveam pe suflet.

Emmett vorbea neincetat in timp ce asteptam bagajele. Nu despre periute de dinti electrice de data asta, din fericire. De cate ori poti dezbate acelasi subiect, serios? Nu, acum incerca sa ghiceasca cel mai comun motiv pentru care oamenii ar putea fi dati jos din avioane. Ma bucur atat de tare ca pastrase acest subiect pentu cand aterizasem. O si vad pe insotitoarea de zvor, zambind, desigur, dar agitate de data asta.

Dar chiar nu voiam sa fiu nevoita sa vorbesc cu Edward despre cele mai noi dificultati care ma bantuiau, asa ca am intrat in jocul cu ghicitorile pana cand Emmett, fiind Emmett, a decis sa caute pe Google de pe iPhone ca sa vada daca aveam dreptate.

Am chicotit, vazandu-mi valiza si mergand dupa ea. Edward mi-a luat-o inainte si a ridicat-o el pentru mine. I-am zambit in semn de multumire, desi chiar as fi putut face asta singura.

El a ranjit pur si simplu, dandu-mi-o inapoi.

“Alaturarea clubului tavalitului la bord.” a anuntat Emmett.

Rosalie s-a inrosit si i-a facut semn sa taca, in timp ce cativa copii din fata noastra s-au intors sa vada despre ce vorbea. Parintii lor i-au luat repede de langa noi, iar eu le-am zambit cu parere de rau. Ei s-au uitat urat inapoi.

Emmett n-a observant.

“Cititul sau urmaritul materialelor porno.” a continuat el, fara rusine.

“Shh!” am facut eu. Ma intreb daca o sa aflam vreodata pe pielea noastra cum e sa fii dat afara din aeroport?

“Exhibitionismul.” a continuat el lista.

Mi-am ingropat fata in maini.

“Rose.” s-a plans Alice. “Fa-l sa se opreasca.”

Rose s-a uitat la ea, cu mainile in solduri ca si cum spunea, “arat eu ca si cum as fi maica-sa?” Dar apoi si-a indreptat atentia spre sotul el, fixandu-l cu privirea si cu o strambatura atat de puternica incat Emmett a simtit-o fara sa trebuiasca sa-si ridice privirea.

A zambit timid.

“Urmatoarea e chiar buna.” a promis el, implorand cu privirea.

Ea a oftat.

“Sa mirosi alti pasageri!” a anuntat mandru.

“Nu cred!” am ras. Serios?

“Lasa-ma sa vad.” a cerut Rose, furandu-i telefonul.

O urmaream toti in timp ce ea chicotea, aproband din cap ce spusese Emmett.

“Sa mirosi alti pasageri.” a afirmat, aratand spre ecran. “Sa ai o igiena personala proasta.” a continuat.

Edward a chicotit.

“Dar daca mirosi pe altcineva din cauza igienei personale proaste?” a intrebat, amuzat.

Eu i-am zambit.

“Atunci sunteti dati afara amandoi.” am decis eu.

“Sa te certi cu insotitoarea de zbor.” a continuat Rose lista. “Si ultimul este sa fii prea zgomotos.”

Eu si Edward am zambit in acelasi timp.

“Atunci de ce Em n-a fost dat jos?” am intrebat inocenta.

El m-a ignorat cu o fluturare a mainii sale uriase, furandu-si telefonul inapoi de la sotia sa si luand ambele lor valize fara nicio problema.

M-am uitat urat la el. Se da mare!

……………………………………………………………………………………………………………………................

“Cine merge cu cine in masina?” a intrebat Alice, topaind in fata noastra dupa ce ne-am luat bagajele.

Adusesem doar doua masini in drumul spre aeroport cand am plecat pentru ca era prea scump sa le lasam in parcarea aeroporului. Toate fetele mersesera in masina sport Citroen C-Metisse a lui Rose. Si baietii au mers cu Hummer-ul lui Emmett.

Gandul de a-mi petrece drumul de o jumatate de ora spre casa din Seattle prinsa pe bancheta din spate a masinii cu un Edward curios ma facea sa ma crispez in interior.

O sa-i spun, mi-am promis. Dar nu acum.

“Noi fetele trebuie sa vorbim.” am anuntat, agatandu-ma de bratul lui Rosalie.

Ea m-a privit ca si cum eram nebuna, dar mi-a facut jocul atunci cand am adaugat o pereche de ochi care implorau.

A incuviintat din cap.

“Ne vedem acasa, baieti.” a spus ea usor, si eu am expirat usurata.

Edward m-a privit insistent, dar eu am facut pe inocenta, facandu-i cu mana inainte sa ma indrept spre masina lui Rose.

“Uuuu.” l-a tachinat Emmett. “Ai dat de belea.”

M-am uitat peste umar ca sa-l vad pe Edward arcuindu-si o spranceana la el.

“Sotioara n-a spus la revedere.” a explicat Emmett, uitandu-se la mine.”Ce-ai facut, omule?”

Mi-am dat ochii peste cap, irational enervata ca evadarea mea fusese intarziata.

“N-a dat de belea.” am insistat eu, prinzand o frantura din fata ranita a lui Edward. “Presupun ca nu sunt obisnuita cu toata treaba cu casatoria inca.”

Am mers spre el, determinata. Ii puteam vedea pe toti prietenii mei privindu-ma curiosi, dar mi-am indreptat umerii si i-am prins fata lui Edward in maini.

Ochii lui s-au marit.

Am zambit. Asta nu avea legatura cu a crea un show pentru binele farsei. Avea legatura cu relatia pe care incercam s-o avem in afara farsei. Nu eram casatoriti, dar ieseam impreuna. Nu voiam ca Edward sa creada ca nu imi pasa suficient incat sa-l bag in seama cand plecam.

“Pa.” am soptit, apasandu-mi ferm buzele de ale lui.

Toti prietenii nostril strigau urale. Eu mi-am trecut degetele prin parul lui ca sa stie ca nu faceam asta pentru ei.

El doar clipea cand m-am indepartat, cu mainile inca pe soldurile mele.

“Pa.” a murmuat el, parand ametit.

Am chicotit.

“Ne vedem in Forks?” am intrebat.

El a incuviintat mut din cap. I-am dat la o parte o suvita de par care ii cazuse neastamparata pe frunte.

Si atunci acele doua mici cuvinte aproape ca mi-au alunecat pe buze. Aproape ca si-au croit drum afara fara ca eu sa ma gandesc macar la asta. Aproape ca i-am spus ca-l iubeam la fel de natural ca si cum as fi spus ca afara bate vantul. Parea normal.

Dar nu era. Nu pentru mine.

Am facut un pas inapoi, inlaturandu-i usor mainile de pe soldurile mele.

“Sa conduci cu grija.” am adaugat in loc de asta, oarecum fortat.

El doar a incuviintat din cap, incruntandu-se.

“Da.” si-a dres el glasul. “Cred ca Emmett va conduce dar o sa incerc sa-l mentin pe linia de plutire.”

“Poti sa incerci!” a strigat Emmett inapoi, deja indreptandu-se spre Hummer-ul mare si negru parcat la cativa metri de masina noastra.

Jasper a chicotit, sarutand-o pe Alice dulce inainte sa-l urmeze.

“Vii si tu, iubaretule?” a strigat peste umar, amuzat.

Edward a oftat, servindu-mi una din acele priviri ca si cum incerca sa-mi citeasca sufletul inainte sa ma sarute pe obraz si sa fuga dupa ei.

“Pa, iubitule!” a strigat Alice.

Jasper a chicotit, facandu-i inca o data cu mana inainte sa ocupe locul din fata al masinii lui Emmett. Ai crede ca nu aveau sa se mai vada niciodata dupa felul in care se purtau; nu ca ar fi condus separat pentru o jumatate de ora spre aceeasi destinatie.

“Te iubesc!” a strigat el, inchizand usa.

Alice a oftat visatoare. Inima mea a batut aproape dureros.

“Sa mergem.” am oftat, indreptandu-ma spre masina scumpa. Nici nu cred ca chestiile astea erau inca disponibile in State, dar las’ pe Rosalie McCarty sa rezolve asta.

“Ce se petrece?” m-a interogat Alice de indata ce a inchis usa din locul din dreapta al masinii, intorcandu-se spre mine.

Am ridicat o spranceana.

“Ce vrei sa spui?” am intrebat, cu falsa inocenta.

Ea a pufnit.

“Nu ma lua cu asta.” a marait. “La inceput, esti toata’il urasc pe hotul de camionete’. Apoi te vedem incercand sa-i inspectezi amigdalele cu limba.”

Eu am rosit, dar ea a continuat sa vorbeasca, acuzatoare.

“Apoi te enervezi pe toata lumea pentru ca realizezi ca nu esti casatorita cu el. Apoi ma suni si ma ameninti, ma ameninti! sa tin secret ca tu stii ca sa faci tu insati o farsa.”

Mi-am plecat privirea timida.

“Te-a amenintat si pe tine, huh?” si-a scuturat Rose capul, intorcand masina cu spatele.

“Rose!”

Ea a ridicat din umeri,ignorandu-ma.

“Si apoi te uiti la el ca si cum a furat luna si toate alea.” a adaugat, privindu-ma in oglinda retrovizoare.

Mi-am dat ochii peste cpa. Nu eram asa rea.

“Asa ca scuza-ne daca n-avem nicio idee ce Dumnezeu se intampla aici!” a continuat Alice, vocea ei ridicandu-se cu fiecare cuvant.

Am tresarit. Presupun ca ele erau in si mai mare bezna decat mine. Nota personala: ca fapt divers, prietenilor chiar nu le place sa fie amenintati.

Am expirat, uitandu-ma pe fereastra in timp ce decorul zbura pe langa noi.

Dar apoi, brusc, decorul nu mai zbura pe langa noi. Franele lui Rose au scartait in timp ce ea oprea pe marginea drumului.

“Ce faci?” am stirgat eu la ea.

Ea s-a intors la mine astfel incat ambii ei ochi ma fixau febril.

“Nu te putem ajuta daca nu stim ce se petrece.” a spus ea sec.

Mi-am lasat capul sa cada pe spate.

“Bine.” am cedat.

De ce crezusem eu ca sa merg cu astea doua ar fi mai bine decat sa-mi asum riscurile cu baietii?

……………………………………………………………………………………………………………………………………

“Edward?” m-am incruntat. “Ce cauti aici?”

El si-a indesat mainile in buzunari, ridicandu-se de unde statuse pe bagajul lui din fata cladirii in care locuiam. Chiar si cu felul in care conducea Rose, baietii inca au ajuns acasa inaintea noastra cu mult dupa episodul nostru cu confesiunile pe marginea autostraii.

“Baietii mi-ar fi servit niste comentarii destul de usturatoare daca le-as fi spus ca sotia mea nu ma vrea aici.” a spus el, radicand din umeri.

“Oh.” am mormait. “Da, sigur.”

Am deschis usa din fata si el mi-a luat valiza din mana inainte sa intre.

“Pot s-o car si eu.” i-am atras eu atentia.

El a ranjit.

“Ce fel de sot as fi daca te-as lasa sa-ti cari propriile bagaje?” m-a tachinat.

Eu mi-am dat opchii peste cap.

“Unul care traieste in secolul XXI?” am incercat, luand corespondenta din cutia de langa usa apartamentului.

El a chicotit usor si eu am zambit, bucuroasa ca parea sa inceteze sa-mi mai descoase sufletul. Pur si simplu inca nu eram pregatita pentru asa ceva inca.

“Incerc sa reinvii cavalerismul.”

Mi-am plecat capul intr-o parte, dand o suvita de par la o parte de pe fata mea.

“Cum functioneaza asta pentru tine?” am intrebat.

Un colt al buzelor sale s-a ridicat.

“Oh, asa si asa.” a spus el, punand bagajul jos in sufragerie.

“Deci…” am lungit-o eu. “Ai de gand sa stai aici pentru restul sederii tale in Forks?”

El si-a fixat privirea in podea.

“Sau pana cand orice ai planuit tu se va fi terminat.”

Am incuviintat din cap, tacerea devenind dintr-odata apasatoare.

“Ti-e foame?”

“Esti bine?” a intrebat el in acelasi timp.

M-am rosit, dandu-mi parul dupa ureche.

“Scuze.” am mormait. “Continua.”

El a chicotit, nota aceea jucausa si naturala pe care o avea de obicei vocea lui sunand fortata in timp ce el isi masa jenat ceafa.

“Esti bine?” a repetat.

Am incuviintat.

“Da.” m-am jucat cu varful pantofului cu marginea covorului din sufragerie. “De ce n-as fi?”

El a ridicat din umeri.

“A durat ceva pana sa ajungi.” a explicat. “Eram ingrijorat. Am incercat sa te sun, dar a intrat mesageria.”

“Oh.” m-am incruntat.”Scuze. Cred ca telefonul e inca inchis din avion. Sunt bine; doar vorbeam cu fetele.”

Si ce discutie lunga. Nu stiusem de unde sa incep, asa ca am decis sa le spun intreaga poveste de la inceput, inca de cand ma salvase de Mike Newton si pana acum. Ele stateau in liniste, incuviintand din cap si razand si tresarind la anumite episoade. Scoteau cate un ‘awe’ in unison cand le povesteam despre prima noastra intalnire si si-au cerut scuze de un zillion de ori fiecare cand am recunoscut cum m-am simtit cand am realizat ca nu eram de fapt casatoriti. Din fericire, momentul intens a fost intrerupt de un tip de patruzeci si ceva de ani cu o burta mare si rotunda care a vazut masina lui Rose si s-a gandit ca aveam probleme. Ea l-a asigurat ca daca am fi avut vreo pana, am fi sost capabile sa ne ocupam de ea. Tipa se pricepea mai bine la masini decat orice barbat pe care-l cunoscusem vreodata, oricum.

Amandoua mi-au spus ca trebuie sa-i spun lui Edward ca-l iubesc cat mai curand, dar eu nu eram de acord. Rose a mai spus ca era sigura ca exista o cale sa-l duc inapoi in Vegas, sa-l imbat si sa ma marit cu el pe bune, dar glumea. In mare parte. Cred.

El si-a plecat din nou privirea, si cuta dintre sprancene a aparut din nou in timp ce se gandea.

“E vreo modalitate prin care te pot face sa vorbesti cu mine?” a intrebat in final, cu vocea stinsa.

Aerul era brusc prea gros pentru a fi respirat, camera era prea mica. Am mers in bucatarie, am deschis frigiderul cautand nimic.

Nu-i puteam spune acum; nu eram pregatita. Nu exersasem niciun discurs si nu ma pregatisem pentru o posibila respingere!

“Bella?” m-a urmat el.

“Ce?” am intrebat, incercand sa sun ocupata cautand nimicul in frigider, refuzand sa ma uit la el. Cand a fost ultima data cand am curatat aici inauntru? Hmm…

“Vorbim chiar acum.” m-am aparat.

El a pufnit.

“Te-ai purtat ciudat toata ziua, Bell.’ a spus el, si frustrarea era clara in tonul lui. “In avion ne distram, glumeam, si o secunda mai tarziu,pare ca creierul tau o sa explodeze.”

Am inchis usa frigiderului si mi-am ingustat ochii la el.

“Multumesc.” am spus rece.

El mi-a raspuns la privirea urata cu una proprie. Aproape ca era suficient ca sa ma faca sa dau inapoi. De fapt, niciodata nu-l mai vazusem furios inainte. Era aproape intimidant. Dar nu aveam sa dau inapoi pentru ca…ei bine, nu sunt sigura ca stiam cum.

“Si apoi ma ignori pentru tot restul zborului.” a continuat. “Ma saruti in parcare inainte sa fugi la Rosalie si la Alice ca si cum te-ai ascunde de mine.”

“Nu ma ascund!” am insistat, fara sa-mi placa cum sunase. Desi presupun ca asta era exact ceea ce faceam. Sa realizez asta ma enerva si mai tare; ma facea sa sun ca o lasa!

El a incuviintat din cap.

“Ba te ascundeai.” a contraatacat.”Si acum esti furioasa pe mine fara motiv.”

A pasit spre mine si m-a lipit de el, bratele lui incatusandu-se in jurul taliei mele astfel incat trebuia sa ma uit la el. Eram prinsa.

“Ce se intampla?” a cerut el sa stie.

Am ramas ferma pe pozitie, atat de bine cat puteam avand in vedere ca nu ma puteam misca sau sa ma indepartez de el. Mi-am fixat privirea in a lui, uitandu-ma urat. Intotdeauna urasem cand oricine ma obliga sa fac ceva. Bietul meu tata ma amenintase ca o sa ma vanda vecinului, proprietarul unui lant de magazine, care venea la noi acasa cand eram eu adolescenta. Firea mea incapatanata m-a facut un copil dificil.

“Nu sunt furioasa pe tine fara motiv.” am pufnit.

El si-a inclestat maxilarul.

“Atunci de ce?” a intrebat.

“Pentru ca nu vreau sa stii ca te iubesc!” am strigat.

Ochii mei s-au marit in acelasi timp cu ai lui.O, nu! Ce am spus?

_________________________________________________

Hello...va mai amintiti de mine? Cea care traduce acest fanfiction batut de soarta?...

N-am cuvinte sa va spun cat de rau imi pare ca l-am abandonat,pur si simplu m-am lasat prinsa de un catralion de alte lucruri si Hot-De-Camionete a ramas intr-un coltisor al mintii mele, izolat. Dar nu-l abandonez, promit! Deja am tradus ceva si din urmatorul capitol si o sa ma tin de treaba de data asta.

Deci....ce credeti? Bella il iubeste pe Hot De Camionete si i-a si spus!! Cum credeti ca va reactiona?

Cat de tare va doriti urmatorul capitol?! :> Lasati un comentariu care sa ma grabeasca!!!

Pupici:*:*:*